Asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1538 din data de 20.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e) Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 20 de ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen.
În baza art. 371 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 8 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 337 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor (faptă din 23/24.01.2013).
În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente astfel încât, în baza art. 38 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani, 8 luni închisoare, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 22 ani şi 8 luni.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. h) Noul C. pen., care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv.
În baza art. 72 Noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 22.12.2015 la zi.
În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic de Urgenţă,,Sf. Pantelimon" şi obligat inculpatul la plata sumei de 953,60 RON, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 24.01.2013, până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 397 C. proc. pen., au fost admise în parte acţiunile civile şi obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani, astfel:
- către partea civilă B. - suma de 1000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune materiale, şi suma de 2.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă C.: - suma de 4.220,56 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă D.: - suma de 1.745,56 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă E.: - suma de 1.220,56 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă F.: - suma de 2.216,56 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă G.: - suma de 1.220,56 RON şi 1.376,46 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale.
În baza art. 397 C. proc. pen., a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra vehiculului H. cu nr. de înmatriculare x, prin ordonanţa nr. 4518/P/2015 dispusă în data de 19.01.2016.
În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., a fost restituit către numitul I. vehiculul H. cu nr. de înmatriculare x, depus la Camera de corpuri delicte pentru autoturisme a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, sub dovada din 23.09.2016, precum şi legătura de chei depuse sub dovada nr. x15.09.2016 .
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., a fost confiscat de la inculpat briceagul depus la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti - Serviciul Omoruri.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 12.000 RON.
În baza art. 276 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către partea civilă C. în cuantum de 8149,14 RON, şi de către partea civilă E. în cuantum de 8149,14 RON."
Împotriva sentinţei penale nr. 1538 din data de 20.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/3/2016 au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile G., E., C., F. şi D.
Prin Decizia penală nr. 1780/A din 20.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de părţile civile G., E., C., F. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 1538 din 20.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:
În baza art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e) Noul C. pen., a fost condamnat inc. A. la pedeapsa închisorii de 25 de ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu numita C.) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu numita C.) şi lit. h) Noul C. pen.
În baza art. 371 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 337 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din 22.12.2015).
În baza art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor (faptă din 23/24.01.2013).
În baza art. 67 alin. (2) Noul C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) Noul C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) şi lit. h) Noul C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) Noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, spor de 3 ani închisoare, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 28 de ani.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi cu numita C.) şi lit. h) Noul C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) Noul C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi cu numita C.) şi lit. h) Noul C. pen., care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 72 Noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 22.12.2015 la zi.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apelurile Ministerului Public şi ale părţilor civile au rămas în sarcina statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din 20.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat, la data de 28.02.2018, recurs în casaţie inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 05 iunie 2018, când s-a stabilit termen la data de 14 septembrie 2018, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul cererii a temeiurilor de drept pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În motivarea recursului în casaţie, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, cu privire la cazul de casaţie prev. de art. 438 alin. pct. 7 C. proc. pen. că a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, cu trimitere la infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen. reţinut a se fi comis în data de 23/24.01.2013, în sensul că respectiva infracţiune nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de legea penală.
Cu privire la acest aspect, a arătat că, în dosar nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită la data sus-amintită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune (tentativă la infracţiunea de omor).
Privind respectiva faptă pentru săvârşirea căreia inculpatul A. a fost nelegal condamnat s-au invocat elementele factuale care au fost greşit apreciate de instanţa de apel ca înscriindu-se în tipicitatea normei de incriminare vizând infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor.
Nicio probă a dosarului nu a stabilit, cum greşit a reţinut instanţa de apel (şi de fond), că inculpatul A. în data de 23/24.01.2013 a comis infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor ci, doar infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969 cu corespondent în art. 193 Noul C. pen.
Completul de judecată care a soluţionat cauza în calea de atac ordinară nu a analizat în mod complet toate datele şi împrejurările comiterii faptei respective precum şi datele anterioare şi ulterioare săvârşirii ei, nuanţarea atitudinii fizice şi psihice dezvoltate de inculpat pe tot parcursul evenimentului incriminat, dar şi analiza consecinţelor medico-legale ale agresiunii comise asupra părţii vătămate B..
În plan obiectiv ca element constitutiv al infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor sau lovire şi alte violenţe erau relevante pentru caracterizarea juridică a faptei comisă de inculpat în anul 2013, împrejurările concrete în care loviturile au fost aplicate, dintre inculpatul A. şi victimă, durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea dacă leziunile produse au pus sau nu în primejdie viaţa persoanei lovite, toate aceste aspecte fiind greşit apreciate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin raportare la tipicitatea normelor de incriminare vizând cele două tipologii de infracţiuni mai sus amintite vizând infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor.
În acest sens a făcut referire la aprecierea medico-legală, la Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1558/2013 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, la probele testimoniale administrate (acestea nu relevă elemente faptice care să stabilească că inculpatul a lovit cu intenţia de a ucide sau că ar fi prevăzut şi acceptat un rezultat letal al activităţii sale).
În consecinţă, cu privire la acest caz de casare, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. pentru care A. a fost condamnat, astfel că soluţia instanţei de apel este nelegală deoarece recurentul a fost trimis în judecată şi condamnat greşit pentru o infracţiune pe care nu a comis-o.
Situaţia faptică din dosar nu stabileşte şi nu corespunde elementului abstract de incriminare al infracţiunii prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., în contextul lipsei elementului laturii obiective a infracţiunii, împrejurare în care în cauza sunt incidente prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În motivarea cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că, în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată definitiv inculpatului prin raportare la încadrarea juridică reţinută de instanţa de apel, vizând infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor cu consecinţă şi în încadrarea juridică dată faptei de omor calificat, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.
Astfel, în dosar, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, ci doar cele ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969/art. 193 Noul C. pen. nu putea fi reţinută în sarcina inculpatului nici infracţiunea de omor calificat prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. pentru care inculpatul A. a fost nelegal condamnat definitiv.
În speţă, corecta încadrare juridică a faptei comise în anul 2015 de recurent era aceea a infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.
Astfel, este evidentă neconcordanţa între situaţia factuală din cauză privind conţinutul normelor de incriminare incidente în speţă, respectiva situaţie conturând împrejurarea că faptele de violenţă deduse judecăţii nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă (dar şi subiectivă) prevăzute de textele de lege incriminatoare, A. fiind nelegal trimis în judecată şi condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate în a cărei executare se află în prezent.
În consecinţă, recurentul inculpat a solicitat ca în rejudecare instanţa de apel să dispună schimbarea încadrării juridice în baza art. 386 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969/art. 193 C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., urmând ca în baza noilor texte de lege vizând infracţiunile care în mod legal pot fi reţinute în sarcina inculpatului să se individualizeze şi aplice pedepse în limite legale.
Faţă de corecta încadrare juridică a faptelor de violenţă în dosar, lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969/art. 193 C. pen.; omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., urmând a se da eficienţă juridică prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. drept consecinţă a faptului că inculpatul a înţeles să se judece în procedura simplificată, reglementată de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., recunoscând faptele deduse judecăţii, dar nu şi încadrarea juridică a acestora, situaţie în care potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. limitele de pedeapsă trebuie să fie reduse cu câte o treime.
Prin încheierea pronunţată la data de 14 septembrie 2018 în Dosarul nr. x/1/2018, Înalta Curte în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1789/A din 20.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiţii stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul şi motivarea cererii de recurs în casaţie, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac şi titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs în casaţie sunt limitate la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente (pct. 1); condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pct. 7); încetarea, mod greşit, a procesului penal (pct. 8); lipsa constatării graţierii sau constatarea în mod greşit că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată (pct. 11); aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (pct. 12).
Deşi recursul în casaţie presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat şi la care se referă declaraţia de recurs, calitatea recurentului şi, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie şi pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.
Or, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.
Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat a fost invocată incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpatul a formulat critici subsumate, în esenţă, greşitei încadrări juridice a faptelor reţinute în sarcina sa şi neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, din perspectiva elementului material, a laturilor obiectivă şi subiectivă.
Astfel, prin motivele invocate, inculpatul a arătat că instanţele inferioare au reţinut o încadrare juridică greşită a faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat şi infracţiunea de omor calificat, în loc de infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi infracţiunea de omor calificat. În raport de această greşită încadrare a faptelor, pedepsele aplicate au fost greşit stabilite, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.
Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situaţia de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Prin urmare, critica inculpatului excede analizei instanţei de recurs în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.
Din analiza deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt prevăzute în C. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că faptele există şi au fost corect încadrate juridic (concurs între tentativă la infracţiunea de omor calificat şi infracţiunea de omor calificat) şi că au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acestuia sunt neîntemeiate.
În acest context argumentativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2016.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1780/A din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2018.