Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. x/2006 din 27 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a pretins, în perioada aprilie - iulie 2006, de la denunţătorul C., atât direct, cât şi prin intermediul inculpatului B., suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată, iar în sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în calitate de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada aprilie - iulie 2006, l-a ajutat pe inculpatul A. să pretindă de la numitul C. suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor de serviciu ale autorului infracţiunii, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată, primind pentru sine şi pentru autorul infracţiunii suma totală de 25.000 euro.
Prin Sentinţa penală nr. 182 din 18 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. x/2006, Tribunalul Alba, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 26 C. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin coroborarea probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în cursul judecăţii, se relevă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că martorul C. "avea intenţia" de a obţine în perspectivă un certificat de urbanism pentru terenul din strada xxx, aspect despre care ştiau doar inculpatul B. şi martorul D. (angajat al SC E. SA), care i-a adus inculpatului B. contractul de vânzare-cumpărare cu privire la teren.
A mai reţinut că, din înregistrările audio-video, care relevă dialogul dintre denunţător şi inculpatul A. din data de 6 iulie 2006, rezultă refuzul categoric al celui din urmă la tentativa denunţătorului C. de a oferi mită, refuz accentuat prin semnul exclamării, după cuvântul "NU", rostit de către acesta.
În condiţiile în care mita urma să fie dată pentru terenul din strada xxx, nu a putut fi explicată descrierea din starea de fapt din actul de acuzare, referitoare la înţelegerea prealabilă cu privire la nemulţumirea denunţătorului că nu a obţinut certificatul de urbanism pentru imobilul din strada Cerna şi pentru care era depusă întreaga documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism.
De asemenea, prima instanţă a stabilit că sunt lipsite de credibilitate declaraţiile denunţătorului şi că rezultă intenţia de răzbunare a acestuia faţă de inculpatul A., prin intermediul coinculpatului B., cu care era prieten. De altfel, instanţa de fond a considerat că denunţătorul s-a folosit de inculpatul B. pentru că nu a reuşit să-l mituiască pe inculpatul A. atunci când a fost în audienţă şi i-a lăsat pe birou un plic cu bani, întrucât inculpatul i-a cerut să ia plicul şi să plece, altfel va anunţa organele de pază.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând soluţia instanţei de fond atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei.
Prin Decizia penală nr. 179/A din 10 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a desfiinţat Sentinţa penală nr. 182 din 18 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. x/2006 şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba.
Împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 10 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în Dosarul nr. x/2006 au declarat recurs inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 1159 din 28 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost casată decizia penală atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru soluţionarea pe fond a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 182 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Alba.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală sub nr. 698/57/2008, iar în cursul rejudecării apelului, prin Încheierea nr. 1876 din data de 28 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Alba Iulia, la Curtea de Apel Constanţa, menţinându-se actele îndeplinite.
Prin Decizia penală nr. 39/P din 10 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. x/2006, privind pe inculpaţii A. şi B.
Împotriva deciziei penale menţionate mai sus a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, care a criticat greşita achitare a celor doi inculpaţi, apreciind că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 273 din data de 27 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 39/P din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a casat decizia penală sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală şi, în rejudecare, a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., dispusă faţă de ambii inculpaţi prin Decizia penală nr. 669 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. x/2006.
Conform art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive a acestora, după cum urmează:
- pentru inculpatul A., reţinerea din data de 7 iulie 2006 şi arestarea preventivă de la 11 iulie 2006 până la 10 noiembrie 2006;
- pentru inculpatul B., reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 iulie 2006 până la 10 noiembrie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen., a obligat inculpaţii la restituirea către denunţătorul C. a echivalentului în RON a sumei de 5.000 Euro, calculat la cursul BNR de la momentul efectuării plăţii.
A menţinut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din 25 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, cu privire la terenul intravilan în suprafaţă totală de 805,68 mp, cu destinaţie pentru construcţie, situat în Râmnicu Vâlcea, proprietatea inculpatului B.
Potrivit art. 189 - 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii B. şi A. la plata sumelor de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în faţa primei instanţe.
Sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu majoritate, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt avută în vedere de către procuror prin actul de sesizare a instanţei.
La data de 14 decembrie 2017, A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei penale nr. 273 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2008 (întemeiată pe dispoziţiile art. 465 alin. (1) şi următoarele din C. proc. pen.), cerere ce a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 decembrie 2017, sub nr. 3487/1/2017.
În argumentarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, prin condamnarea sa pentru infracţiunea de luare de mită prin Decizia penală nr. 273 din 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, fără audierea martorilor, în condiţiile în care instanţele inferioare au reţinut că nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, au fost încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, procedura în faţa instanţei de recurs era o procedură completă, care urma aceleaşi reguli ca o procedură pe fond şi că instanţa de recurs putea fie să confirme achitarea pronunţată de instanţa inferioară, fie să declare persoana în cauză vinovată, după o apreciere completă a chestiunii vinovăţiei sau nevinovăţiei acesteia, administrând, după caz, noi mijloace de probă.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
În speţă, se constată că, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2016, pronunţată în cauza Gutău împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, prin condamnarea revizuentului de către instanţa de recurs, fără audierea martorilor care figurau în dosar, în condiţiile în care celelalte instanţe, de fond şi de apel, au dispus achitarea sa, a fost încălcat dreptul revizuentului la un proces echitabil.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia au considerat că înscrisurile aflate la dosar, inclusiv declaraţiile mai multor martori, justificau achitarea reclamantului. De asemenea, a arătat că, la momentul pronunţării soluţiei de condamnare, Înalta Curte nu dispunea de nicio informaţie nouă pentru a înlocui achitarea acestuia cu o condamnare penală pentru luare de mită şi că hotărârea instanţei supreme s-a întemeiat exclusiv pe documentele aflate la dosar, implicit pe declaraţiile scrise, obţinute în etapa de investigare şi pe procesele-verbale întocmite de tribunal, care conţineau declaraţiile martorilor. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Înalta Curte şi-a bazat în mod decisiv condamnarea reclamantului pentru luare de mită, între altele, pe declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţelor inferioare, fără a proceda la reaudierea martorilor în cauză.
În considerarea celor menţionate anterior, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 465 alin. (1) C. proc. pen., consecinţele încălcării dreptului la un proces echitabil neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului.
De asemenea, instanţa mai reţine că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de revizuent în termenul prevăzut de art. 465 alin. (4) C. proc. pen., respectiv în termen de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, cererea de revizuire fiind formulată la data de 14 decembrie 2017, iar Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 21 septembrie 2017).
Totodată, se reţine că, prin Decizia nr. 2/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, în urma desfiinţării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din C. proc. pen., în condiţiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicţie (primă instanţă, apel şi recurs), în ultimă instanţă soluţionându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma şi reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului iniţial.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 465 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 273 din data de 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008.
Va desfiinţa decizia penală, numai cu privire la revizuentul A. şi va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.
În vederea rejudecării cauzei, va fixa termen la data de 14 mai 2018, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 465 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 273 din data de 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008.
Desfiinţează decizia penală, numai cu privire la revizuentul A. şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.
Fixează termen la data de 14 mai 2018, cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 aprilie 2018.
Procesat de GGC - LM