Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 898/25.05.2017 a acestei instanţe.
În motivare, revizuentul a arătat că hotărârea atacată este nedreaptă şi nelegală, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, încălcând dreptul de proprietate al acestuia.
Instanţa nu a analizat cererea privind strămutarea de hotare şi a pronunţat hotărârea pe baza unui înscris fals, şi anume raportul de expertiză întocmit de expert B.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva deciziei nr. 269/14.02.2017 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Principiul legalităţii căilor de atac înscris în art. 475 C. proc. civ. presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege, în afara cărora nu pot fi folosite alte mijloace procedurale pentru a obţine reformarea sau retractarea hotărârii judecătoreşti.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
În aceeaşi idee, a legalităţii căilor de atac, legiuitorul a statuat, prin alin. (2) al aceluiaşi text legal că menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Promovând o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri a unei instanţe de recurs prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire, recurentul nu se conformează exigenţelor textelor legale menţionate, situaţie faţă de care demersul judiciar al acestuia nu poate fi primit.
Aceasta întrucât decizia nr. 1934/14.10.2016 pronunţată de Înalta Curte în dosar nr. x/2013 împotriva căreia revizuentul a formulat contestaţia în anulare respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 269/14.02.2017, este o decizie pronunţată în procedura filtru a recursului care, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi propriilor menţiuni, nu are deschisă nici o cale de atac. Cu toate acestea, împotriva ei, revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, ce a fost soluţionată prin decizia nr. 269/14.02.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, decizia nr. 269/14.02.2017 pronunţată de Înalta Curte în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 1934/14.10.2016 se circumscrie dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Aşadar, nici această hotărâre nu era susceptibilă de a fi atacată prin nicio cale de atac. În pofida acestui fapt, revizuentul a exercitat împotriva sa calea extraordinară de atac a revizuirii, soluţionată prin decizia nr. 898/25.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Decizia nr. 898/25.05.2017 pronunţată de Înalta Curte în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 269/14.02.2017, indiferent de menţiunea din dispozitivul acesteia, se circumscrie dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, hotărâre care, precum s-a reţinut în cele de mai sus, nici ea nu era susceptibilă de a fi contestată prin căile de atac ordinare sau extraordinare.
Astfel fiind, întrucât hotărârea atacată pe calea prezentei revizuiri, respectiv decizia nr. 898/25.05.2017 nu poate fi, potrivit legii, contestată prin nicio cale de atac, se apreciază că revizuentul nu avea deschisă calea de atac extraordinară a revizuirii pe care a promovat-o împotriva acesteia, împrejurarea faţă de care se constată că cererea formulată este inadmisibilă.
În referire la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare, se constată că revizuentul din prezenta cauză a exercitat, în mod repetat, căi extraordinare de atac inadmisibile, astfel: prin decizia nr. 898/25.05.2017 (obiect al prezentei revizuiri), a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva deciziei nr. 269/14.02.2017; prin decizia nr. 269/14.02.2014 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1934/14.10.2016; prin decizia nr. 1934 din 14.10.2016 a fost respins, ca inadmisibil, recursul împotriva deciziei nr. 309/30.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; prin decizia nr. 309/30.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca inadmisibil, recursul împotriva deciziei nr. 391/14.10.2015 a Tribunalului Giurgiu.
Or, formularea repetată a unor cereri fără finalitate juridică, în mod constant respinse de instanţă ca inadmisibile, atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancţionarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON "introducerea cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".
Aceasta întrucât prin introducerea unor astfel de cereri informe şi care nu se circumscriu exigenţelor căilor de atac prevăzute de lege, partea exercită în mod abuziv drepturile procesuale. Consecinţa unor astfel de demersuri inadmisibile este doar aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea de citaţii, adrese, calcularea unor taxe de timbru, etc.) complexe şi costisitoare.
Pentru toate considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă şi, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va fi aplicată revizuentului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., cu domiciliul în judeţul Giurgiu împotriva deciziei nr. 898 din 25 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul C., cu domiciliul în Bucureşti.
Fără cale de atac.
Aplică revizuentului 200 RON amendă judiciară în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.06.2018.