Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului teren înscris în Titlul de proprietate nr. x/20 din 13.11.2002, în suprafaţă de 2.63 ha situat pe raza localităţii Mărunţei, judeţul Olt, prin atribuirea de loturi în natură, respectiv un lot reclamantei conform cotei de proprietate şi un lot pârâţilor B., C. în indiviziune; să se dispună intabularea lotului nou format ca urmare a ieşirii din indiviziune; în contradictoriu cu pârâtul B. să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumelor încasate cu titlu de rentă, respectiv suma de 1963.66 RON, pentru terenul pe care părţile îl deţin în coproprietate înscris în titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 ca urmare a încheierii contractelor de arendă nr. x/29.08.2007 şi nr. y/14.123004 cu S.C. D. S.R.L., potrivit cotei de proprietate de 1/3 a reclamantei, pentru perioada 14.10.2004 - 01.10.2015; să se constate denunţarea unilaterală a contractului de arendă nr. x din 29.08/2007, contract care a fost prelungit inclusiv pentru anul 2015, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul B. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că este de acord cu ieşirea din indiviziune asupra imobilului teren agricol înscris în Titlul de proprietate nr. x/20 din 13.11.2002 în suprafaţă de 2,63 ha, situat pe raza localităţii Mărunţei, jud. Olt, numai prin atribuirea de loturi în natură pentru fiecare parte conform cotei de proprietate, solicitând respingerea cererii prin care se cere constituirea unui lot în indiviziune cu C., intabularea lotului nou format, al său şi să se respingă solicitarea reclamantei, privind restituirea sumei de 1.963,66 RON.
Pe cale de cerere reconvenţională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei şi a pârâtei C. să-i restituie, fiecare, câte 335,66 RON, cotă parte de 1/3 din impozitul agricol plătit de pârât, sens în care a invocat art. 1341 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1683 din 14.04.2018, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivare s-a reţinut că, în conformitate cu art. 118 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, precum şi cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
Astfel, în sfera de aplicare a normei legale menţionate intră şi cererile de sistare a indiviziunii succesorale şi orice alte cereri prin care moştenitorii valorifică pretenţiile pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu moştenirea.
În condiţiile în care art. 117 C. proc. civ. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, fără a distinge dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea, este evident că este atrasă competenţa relativă la ultimul domiciliu al defunctului, şi nu cea de la locul imobilului.
În acest context este lipsită de relevanţă împrejurarea că titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis direct pe numele moştenitorilor, câtă vreme imobilele au aparţinut autorului comun şi se solicită partajarea acestora.
În speţă, dreptul de proprietate asupra averii funciare rămase de pe urma autorului E. şi eliberarea titlului de proprietate au avut loc după data decesului acestuia, părţile aflându-se în indiviziune, întrucât succesiunea autorului nu s-a dezbătut până la data introducerii acţiunii.
Prin urmare, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., reţinând că ultimul domiciliul al autorului E. a fost în localitatea Săcele, aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Braşov, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Judecătoriei Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 5912 din 12 iunie 2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în art. 117 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul".
Cererile de împărţeală judiciară a unui imobil atrag competenţa exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află imobilul, cu excepţia cazului când indiviziunea rezultă din succesiune (art. 117 alin. (3) din acelaşi cod). Rezultă, astfel, că pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competenţa teritorială se stabileşte după regulile din art. 118 C. proc. civ.
Nu există niciun dubiu în privinţa includerii cererilor de ieşire din indiviziune cu privire la imobilele din masa succesorala în domeniul de aplicare al art. 118 C. proc. civ., în condiţiile în care art. 117 a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune. Întrucât art. 117 C. proc. civ. nu distinge, este lipsit de relevanţă dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea.
Astfel, este atrasă competenţa relativă la ultimul domiciliu al defunctului, şi nu cea de la locul imobilului.
Aşa cum a reţinut şi Judecătoria Slatina, este nerelevant faptul că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis pe numele moştenitorilor, câtă vreme imobilul a aparţinut autorului comun şi se solicită partajarea imobilului.
În speţă, din considerentele sentinţei civile nr. 2231 pronunţată la data de 04.03.2013 de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. x/2012, reiese că la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost avut în vedere "rolul din registrul agricol al defunctului F. (bunicul reclamantei A. şi al pârâtului B., totodată străbunicul reclamanţilor G., C. şi H.) în care defunctul figurează înregistrat cu suprafaţa de 2,63 ha teren".
A reţinut instanţa în considerentele sentinţei civile nr. 2231 pronunţată la data de 04.03.2013 în dosarul civil nr. x/2012, că titlul de proprietate nr. x//13.11.2002 a fost eliberat în reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului F.
Prin urmare, s-a statuat cu putere de lucru judecat că autorul părţilor menţionat în titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 este bunicul reclamantei A. şi al pârâtului B., respectiv străbunicul pârâţilor C. şi H.
Un alt aspect care conduce la concluzia că autorul părţilor din titlul de proprietate este bunicul acestora F., şi nu tatăl reclamantei - defunctul E., decedat la data de 05.09.1982, cu ultimul domiciliul în localitatea Săcele, jud. Braşov, rezultă şi din considerentele sentinţei civile nr. 5071/26 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. x/2013, în care s-a arătat că pârâta A. - prin întâmpinare - a învederat că la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după bunic, autorul său, respectiv tatăl său, era decedat încă din anul 1982.
Având în vedere că autorul părţilor - defunctul E. - bunicul reclamantei şi al pârâtului B., a avut ultimul domiciliu în jud. Olt, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Slatina - în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.
Faptul că atât bunicul cât şi tatăl reclamantei au avut nume identice, respectiv E., a indus în eroare Judecătoria Slatina, care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, prin raportare la ultimul domiciliu al defunctului tată al reclamantei, care, într-adevăr, a fost în localitatea Săcele.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Astfel, Judecătoria Slatina şi Judecătoria Braşov şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L., având ca obiect "partaj judiciar".
Se constată că ambele instanţe în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului s-au raport la dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., reţinând că este atrasă competenţa relativă de la ultimul domiciliul al defunctului şi nu cea de la locul imobilului, fiind nerelevant faptul că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis pe numele moştenitorilor, câtă vreme imobilul a aparţinut autorului comun şi se solicită partajarea imobilului.
În esenţă, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la autorul comun al moştenitorilor pe numele cărora a fost emis titlul de proprietate. Judecătoria Slatina a reţinut că acesta este tatăl reclamantei, E., al cărui ultim domiciliu a fost în localitatea Săcele, jud. Braşov, în timp ce Judecătoria Braşov a constatat că autorul comun este F., bunicul reclamantei A. şi al pârâtului B., respectiv străbunicul pârâţilor C. şi H., ce a avut ultimul domiciliu în jud. Olt.
Analizând înscrisurile şi hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, se constată că, aşa cum a reţinut, în mod corect, Judecătoria Braşov, autorul părţilor din titlul de proprietate este bunicul acestora F., şi nu tatăl reclamantei - defunctul E., decedat la data de 05.09.1982, cu ultimul domiciliul în jud. Olt.
Acest aspect rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 2231 pronunţate la data de 04.03.2013 de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2012, în care se reţine că la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost avut în vedere "rolul din registrul agricol al defunctului F. (bunicul reclamantei A. şi al pârâtului B., totodată străbunicul reclamanţilor G., C. şi H.) în care defunctul figurează înregistrat cu suprafaţa de 2,63 ha teren".
De asemenea, în considerentele sentinţei civile nr. 2231 din data de 04.03.2013 în dosarul civil nr. x/2012, s-a statuat că titlul de proprietate nr. x/20/13.11.2002 a fost eliberat în reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului F., în timp ce din considerentele sentinţei civile nr. 5071/26 mai 2014 pronunţate de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2013, se arată că pârâta A. - prin întâmpinare - a învederat că la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după bunic, autorul său, respectiv tatăl său, era decedat încă din anul 1982.
Faţă de această chestiune dezlegată cu autoritate de lucru judecat şi care nu poate fi repusă în discuţie într-un litigiu ulterior şi în raport de obiectul acţiunii ce vizează partajarea unui bun imobil din masa sucesorală a defunctului F., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Slatina, în temeiul art. 118 şi art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.07.2018.