Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărârile
Index alfabetic : dispozitiv
-lămurire
Cod.proc.civ din 1865, art. 2811
În procedura reglementată de art. 2811 alin. 1 C. proc. civ. sunt permise doar lămurirea înţelesului dispozitivului şi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, nu şi lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, prin adăugarea unor dispoziţii suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecăţii sau care au legătură cu etapa ulterioară soluţionării cauzei, constând în punerea în executare a hotărârii.
Secţia a II-a civilă, Încheierea din 11 decembrie 2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă la 5 septembrie 2018, petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/x/2010*, în sensul menţionării momentului la care sumele plătite excedentar cu caracter de dobândă de referință variabilă dobândesc caracter cert şi lichid, întrucât dispozitivul acestei decizii cuprinde soluţia de menținere ca respins a petitului 5 din acţiunea introductivă vizând recuperarea acestor sume.
În motivare, petenta a arătat, în esenţă, că nici din dispozitivul hotărârii şi nici din considerentele acesteia nu reiese fără echivoc dacă se poate formula o nouă cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă în cazul în care, în urma negocierii, părţile nu ajung la o înţelegere privind cuantumul dobânzii, în vederea aplicării în concret a principiului restitutio in integrum.
Obligaţiile ce-i incumbă B., conform titlului executoriu reprezentatat de decizia a cărei lămurire se cere, au fost aduse la îndeplinire în urma demarării executării silite.
Astfel, în cadrul negocierilor colective din 18 şi 23 februarie 2016, B. a oferit ferm şi final o clauză privind dobânda fixă, în cuantum de 5% pe an, pe întreaga perioadă de creditare, ofertă pe care petenta a refuzat-o în mod expres, întrucât negocierea nu a vizat strict componenta variabilă din dobândă, astfel cum a stabilit Înalta Curte la pagina 123 paragraful 3.
De asemenea, petenta a precizat că, începând cu 2 august 2016, B. a încetat să mai perceapă dobânda de referinţă variabilă, stabilind în mod unilateral şi abuziv o dobândă fixă în cuantum de 5% pe an în cazul contractelor sale de credit, până la finalul perioadei de creditare.
Având în vedere că părţile au finalizat negocierea fără să se ajungă la un consens din culpa exclusivă a B., care nu a negociat real şi efectiv o nouă clauză care să înlocuiască clauza declarată nulă, conform obligaţiei stabilite în considerentele de la pagina 123 paragraful 3, a formulat o cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit, în temeiul clauzei declarate nule, cu titlu de dobândă de referinţă variabilă, prin aplicarea principiului restitutio in integrum.
Petenta a mai precizat că în dosarul nr. x/x/2017, în care a avut calitatea de reclamantă, atât Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cât şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă au considerat că restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă de referinţă variabilă s-ar putea dispune, conform deciziei instanței supreme, doar după ce părţile agreează o nouă clauză privind dobânda în urma negocierii.
Drept urmare, cererea de restituire a fost respinsă ca neîntemeiată, în fond şi apel, pe motiv că nu a fost stabilită dobânda contractuală prin negociere.
A mai susținut că cele două instanţe de judecată o constrâng să accepte o modificare a contractelor de credit, în termenii şi condiţiile stabiliţi discreţionar de B., pentru a recupera parţial prejudiciul cauzat ca urmare a faptei ilicite, constând în inserarea în contracte de către Bancă a unei clauze constatată ca având caracter abuziv şi declarată nulă absolut.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2811 alin. 1 C. proc. civ.
Analizând cererea de lămurire a dispozitivului, în temeiul art. 2811 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă a admis recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă; a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de constatare a caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum şi celelalte capete de cerere formulate în principal şi în subsidiar în legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 şi 5), pentru contractele nr. x din 19 iunie 2007, nr. x din 8 martie 2006 şi x din 4 septembrie 2008, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de obiect; a admis cererea reclamanţilor privind clauza menţionată în petitul 1.1 din contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda de referinţă variabilă; a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite B. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; a obligat pe pârâta B. să modifice contractele încheiate cu reclamanţii ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei privind dobânda, precum şi să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări; a admis cererea formulată de reclamanţii C., D. şi E. privind clauza menţionată în petitul 1.5; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei 8.4 din Condiţiile generale de creditare, precum şi a oricărei clauze care permite B. declararea scadenţei anticipate a creditului dacă valoarea garanţiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de plată şi, în consecinţă, a decis eliminarea acestei clauze din Condiţiile generale de creditare; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva încheierii de şedinţă de la 27 octombrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva aceleiaşi decizii şi încheieri; a respins cererea formulată de recurenţii-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Conform art. 2811 alin. 1 C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Din analiza acestui text de lege rezultă că ori de câte ori dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti este neclar sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării sale ori cuprinde dispoziţii potrivnice, partea interesată poate sesiza instanţa care a pronunţat hotărârea cu o cerere de lămurire a dispozitivului.
Astfel, partea care apelează la procedura reglementată de art. 2811 alin. 1 C. proc. civ. nu poate obţine lămurirea considerentelor sau modificarea dispozitivului hotărârii, ci doar clarificarea măsurilor dispuse de instanţă sau înlăturarea măsurilor potrivnice din cuprinsul dispozitivului.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că, deși petenta s-a prevalat de mijlocul procedural reglementat de art. 2811 C. proc. civ. pentru lămurirea deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, din examinarea cererii rezultă că lămurirea nu vizează dispozitivul hotărârii, care începe de la pagina 126 a deciziei de recurs, ci considerentele acesteia, de la pagina 123 paragraful 5 şi până la pagina 124 paragraful 5.
Respectând limitele învestirii stabilite prin cererea de lămurire, instanța supremă constată că petenta folosește calea legală a lămuririi dispozitivului pentru a obține, în realitate, o explicitare a considerentelor, deturnând în mod nepermis mijlocul procedural ales de la scopul pentru care a fost edictat.
Mai mult decât atât, solicitarea petentei în sensul de se menționa momentul la care sumele plătite excedentar cu titlu de dobândă de referință variabilă dobândesc caracterul cert şi lichid și de a se stabili fără echivoc dacă se poate formula o nouă cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă, în cazul în care prin negociere părţile nu ajung la o înţelegere privind cuantumul dobânzii, în vederea aplicării în concret a principiului restitutio in integrum, vizează aspecte ulterioare pronunțării deciziei a cărei lămurire se cere.
Or, în procedura reglementată de art. 2811 alin. 1 C. proc. civ. sunt permise doar lămurirea înţelesului dispozitivului şi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, nu şi lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, prin adăugarea unor dispoziţii suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecăţii sau care au legătură cu etapa ulterioară soluţionării cauzei, constând în punerea în executare a hotărârii.
Aşadar, motivele expuse în cuprinsul cererii de lămurire nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul de lege anterior evocat, întrucât nu tind la lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/x/2010* ori la înlăturarea unor dispoziţii potrivnice.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, cu observarea și a dispozițiilor art. 2811 alin. 2 C. proc. civ., a respins cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/x/2010*.