Recunoaşterea sancţiunilor pecuniare. Sentinţă. Cale de atac. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recunoaşterea sancţiunilor pecuniare
Legea nr. 302/2004, art. 139, art. 233 şi urm.
În conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, aplicabile în procedura recunoaşterii sancţiunilor pecuniare în temeiul art. 130 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sentinţa prin care judecătoria a dispus recunoaşterea hotărârii pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene şi executarea sancţiunii pecuniare aplicate de autorităţile competente din statul membru emitent poate fi atacată pe calea apelului, care se judecă de către curtea de apel, potrivit art. 38 alin. (2) C. proc. pen., iar nu pe calea contestaţiei, de competenţa instanţei ierarhic superioare, dispoziţiile art. 597 C. proc. pen. nefiind incidente.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 61 din 8 februarie 2019
Prin decizia penală nr. 1064 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a calificat drept „contestaţie” calea de atac a apelului exercitată de petenta A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 11 septembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Sinaia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, Secţia penală.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 63 pronunţată în data de 11 septembrie 2018 de Judecătoria Sinaia, în baza art. 139 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţile portugheze în conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.
Împotriva acestei sentinţe intimata A. a declarat apel. Curtea de apel a recalificat calea de atac din apel în contestaţie, apreciind că procedura de soluţionare a unei cereri vizând recunoaşterea şi executarea unei hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare străine prin care s-au aplicat sancţiuni pecuniare este reglementată de dispoziţiile art. 233 şi urm. din Legea nr. 302/2004, dispoziţii care nu reglementează în mod expres calea de atac ce se exercită împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul acestor dispoziţii. În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că sunt incidente dispoziţiile din Codul de procedură penală, Titlu V, referitoare la executarea hotărârilor penale, respectiv art. 597 C. proc. pen., aşa încât a calificat drept „contestaţie” calea de atac a apelului exercitată şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Tribunalului Prahova, Secţia penală.
Prin decizia penală nr. 41 din 21 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova a calificat apel calea de atac exercitată de intimata A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sinaia, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în cauză şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 reprezintă norme speciale, fiind aplicabile unei sfere restrânse (proceduri speciale de recunoaştere şi executare), derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Chiar dacă dispoziţiile art. 233 - 247 din Capitolul II, Secţiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 nu reglementează în mod expres calea de atac ce se exercită împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul acestor dispoziţii, tribunalul a considerat că în cauză sunt aplicabile normele speciale prevăzute în art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, şi nu normele generale prevăzute în art. 597 C. proc. pen.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că stabilirea instanței competente să soluționeze calea de atac exercitată de petenta A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 11 septembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Sinaia depinde de calificarea demersului judiciar promovat.
Astfel, se reține că prin sentința penală nr. 63 din 11 septembrie 2018 a Judecătoriei Sinaia, în baza art. 139 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea hotărârii din data de 8 septembrie 2008 a Tribunalului Judicial da Comarca de Viseu - Juizo Local Criminal - Portugalia, rămasă definitivă la data de 16 iunie 2017, şi executarea în România de către A. a sancţiunilor aplicate, astfel: - 1.184,69 euro din care 450 euro reprezentând suma de bani la condamnarea pentru o faptă penală în temeiul legii statului emitent - amenda penală, iar 734,69 euro reprezintă cheltuieli penale, totul la cursul de schimb publicat de BNR pentru data de 11 septembrie 2018.
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe este reglementată în Titlul V din Legea nr. 302/2004. Dispoziţiile art. 130 alin. (1) teza finală, Capitolul I, Titlul V, fac trimitere la Capitolul III intitulat proceduri speciale de recunoaştere şi executare, capitol care prevede procedura privind recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor de drept penal şi administrative aplicate de organele judiciare şi a cheltuielilor judiciare. Conform art. 139 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti sau ordonanţelor penale străine prin care au fost aplicate sancţiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condiţiile tratatului aplicabil între România și statul străin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiţia reciprocităţii. Potrivit art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, „instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunţare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.”
Aceste dispoziţii au caracter general şi completează procedurile speciale prevăzute de lege.
Recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare între statele membre ale Uniunii Europene este reglementată de Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.
Prin art. 233 - art. 247 din Legea nr. 302/2004, dispoziţii speciale, au fost transpuse în legislația națională prevederile Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.
Dispoziţiile art. 233 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu reglementează în mod expres o cale de atac împotriva sentințelor prin care autoritățile judiciare române de executare recunosc sancțiunile pecuniare. Faptul că nu este prevăzută o cale de atac determină raportarea la dispoziţiile care reglementează procedura comună în materie, respectiv art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi care prevăd că sentința (…) poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.
Ca atare, împotriva sentințelor pronunțate în cauzele având ca obiect recunoașterea sancțiunilor pecuniare se exercită calea de atac a apelului, dispozițiile art. 597 C. proc. pen. nefiind aplicabile vreunei proceduri prevăzute de legi speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen., apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale se judecă de curtea de apel.
Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.