Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 28.092017, reclamanta Mun. Turda, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a emite facturi de stornare şi de a restitui suma de 76.321,50 lei, reprezentând plăţi nejustificate în cuantumul indicat la care se adaugă suma de 15.647 lei penalităţi calculate până la 30.06.2016 şi în continuare până la data reparării efective a prejudiciului, obligarea pârâtei la emiterea facturii de stornare pentru suma de 76.321,50 RON, reprezentând prejudiciu constatat de Camera de Conturi Cluj.
Prin Sentinţa civilă nr. 6455/22.11.2017 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, că, reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 sau ale Legii nr. 98/2016 sau nr. 101/2016, iar în baza principiul disponibilităţii, reclamanta şi-a motivat prezentul demers judiciar pe o altă instituţie decât cea privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, care ar fi atras competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, nefiind incidente disp. art. 53 din Legea nr. 101/2016, Contractul de servicii nr. 13352/11.06.2014 nemaifiind în prezent în vigoare.
În consecinţă, raportat la obiectul cauzei, s-a apreciat că, în speţă, competenţa nu aparţine Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ, iar, raportat la valoarea obiectului cererii introductive, faţă de disp. art. 98 alin. (2) C. proc. civ., art. 132 C. proc. civ., art. 107 C. proc. civ. şi art. 94 şi 95 din acelaşi cod, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, competentă material faţă de valoarea pretenţiilor mai mici de 200 000 RON şi teritorial faţă de disp. art. 107 C. proc. civ. şi sediul pârâtei.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2010,
Judecătoria Târgu Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 1.031 din 21 martie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut următoarele considerente:
Prezentul litigiu are ca obiect pretenţii izvorâte din executarea unui contract de achiziţie publică de servicii, încheiat între reclamantă şi pârâtă (Contractul de servicii nr. 13352/11.06.2014) având ca obiecte efectuarea de investiţii pentru reabilitarea, modernizarea şi eficientizarea energetică a Colegiului Naţional. Acest contract administrativ este asimilat potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actului administrativ şi este, ca atare, de competenţa tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa materială a tribunalului, au fost avute în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."
Judecătoria Târgu Mureş a constatat că reclamantul, Municipiul Turda prin Primar, a ales să sesizeze tribunalul competent de la domiciliul său iar, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele judecă în prima instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ care privesc acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora până la 500.000 de RON, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 94 pct. 1 C. proc. civ. judecătoriile judecă în prima instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de 200.000 RON inclusiv indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.
Potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul încheierii Contractului de proiectare nr. 13352 din data de 11 iunie 2014), "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."
Conflictul negativ de competenţă ivit în cauză între instanţa de contencios administrativ şi instanţa de drept comun a fost generat de modul diferit de stabilire a naturii juridice a litigiului, Înalta Curte, pornind de la premisa reţinută de către instanţele în conflict, constată că prima instanţă, în baza art. 131 C. proc. civ. şi-a verificat competenţa materială şi a reţinut că nu este competentă material şi teritorial să soluţioneze acţiunea, apreciind că acţiunea este fundamentată pe dreptul comun în materie civilă, iar nu pe contenciosul administrativ.
Determinarea sferei de competenţă materială a instanţei de contencios administrativ se face în baza regulilor prevăzute de art. 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Contenciosul administrativ român este, aşa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 şi 19 din Legea nr. 554/2004, un contencios de plină jurisdicţie, ceea ce înseamnă că obiectul acţiunii îl constituie atât anularea unui act, cât şi obligarea la despăgubire, restituire, etc.
Or, în speţă, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ şi obligarea la restituirea unei sume, ci s-a solicitat contravaloarea unui prejudiciu, reclamantul dorind în fapt obligarea pârâtei la restituirea unei sume de bani ce i-ar fi fost achitată nejustificat, reprezentând prejudiciu constatat de Camera de Conturi Cluj, conform Procesului-verbal de constatare nr. 15415/27.07.2017 şi a Deciziei de impunere nr. 31/23.089.2016.
În aceste acte de control se reţine că "Au fost acceptate la plată nejustificat şi decontate situaţii de lucrări pentru obiectivul de investiţii "Reabilitarea, modernizarea şi eficienţi zarea energetică a Colegiului Naţional Mihai Viteazul, Turda", reprezentând lucrări suplimentare contractate ulterior finalizării şi recepţionăm obiectivului, printre altele, reţinându-se că "au fost contractate şi decontate din bugetul local lucrări de proiectare în valoare de 61.549 RON fără TVA cu S.C. A. S.R.L. Târgu Mureş, pentru revizuirea proiectului tehnic iniţial."
Se reţine că între cele două părţi a fost încheiat Contractul de servicii de proiectare nr. 13352 din data de 11 iunie 2014.
În acest context, se constată că pretenţiile solicitate derivă dintr-un contract de servicii de proiectare, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, în legătură cu un imobil ce face parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, dar care, la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, era finalizat, acesta încetând să producă efecte de la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor executate în baza contractului (art. 6.2 din contract), ultimul proces-verbal de recepţie fiind întocmit la data de 18.08.2014, astfel cum rezultă din actele din dosar.
De asemenea, pretenţiile nu derivă nici din executarea contractului şi nici din modalitatea de încetare a acestuia, ci, ca urmare a constatărilor Curţii de Conturi ce a reţinut o serie de decontări de lucrări ce nu s-ar încadra în prevederile legale în materia achiziţiilor publice, constatări care nu privesc însă încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de servicii de proiectare mai sus amintit.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004, şi nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel să fie competentă în a soluţiona acţiunea instanţa de contencios administrativ.
O acţiune, cum este cea de faţă, este de competenţa instanţei de drept comun atunci când nu se cere şi anularea unui act nelegal, sau nu se cere cenzurarea refuzului de a emite un act administrativ, ori nu decurg din încheierea, modificarea, executarea unui act administrativ.
Această concluzie este rezultatul interpretării prevederilor art. 8, 10 şi art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004, fiind consolidată şi în doctrina de specialitate.
Înalta Curte reţine că, în drept, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004, potrivit cărora, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus-arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Târgu Mureş şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 94 pct. 1 lit. h şi k) C. proc. civ., cu referire la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2018.
Procesat de GGC - NN