Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 317 din data de 22.01.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2018.
Prin Sentinţa nr. 198 din data de 05.07.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia netimbrării, ca rămasă fără obiect. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel principal reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Justiţiei şi apel incident pârâta Administraţia Naţională A Penitenciarelor.
Prin Decizia nr. 3018 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, decizie intermediară, au fost admise apelurile declarate de reclamantul A., şi de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a apelului incident declarat de pârâta Administraţia Naţională A Penitenciarelor împotriva Sentinţei civile nr. 198 din data de 05 iulie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost anulată Sentinţa civilă nr. 198 din data de 05 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018 şi a fost reţinută cauza spre rejudecare prin evocarea fondului. A fost fixat termen la data de 18.12.2018, cu citare părţi.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Penitenciarul Mioveni a formulat recurs, cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi repartizat completului C5 la data de 18 ianuarie 2019.
La data de 23 ianuarie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată şi s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la data de 1 februarie 2019.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel".
Art. 494 C. proc. civ. dispune că "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".
Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul".
Faţă de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reţine că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.
Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului doar odată cu sentinţa prin care se soluţionează fondul cauzei.
De altfel, faţă de caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel de anulare a hotărârii primei instanţe fără a se evoca fondul, cu reţinerea cauzei spre judecare, nici nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii extraordinare de atac a apelului, prin pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita şi asupra hotărârii anterioare, care a declanşat procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond.
Pe de altă parte, regula unicităţii de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât şi sub acest aspect prima hotărâre a instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reţinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanţa superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia recurată nu este supusă căii de atac recursului.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Mioveni împotriva Deciziei civile nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - GV