Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 66/2019

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2019

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 14 septembrie 2018, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului girant C., cu domiciliul în jud. Dâmboviţa, în baza Titlului executoriu contract de credit nr. 135 din data de 06.02.2017 încheiat cu D., cu domiciliul în comuna Secu, jud. Dolj, în calitate de debitor, completat de Contractul de fidejusiune nr. x/06.02.2017, pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 3.932,19 RON, reprezentând debit restant.

Prin Sentinţa civilă nr. 597 din data de 24 octombrie 2018, Judecătoria Moreni, reţinând că debitor în cauză este D., cu domiciliul în comuna Secu, jud. Dolj, a constatat că revine Judecătoriei Filiaşi competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite pornite împotriva unui terţ garant (fidejusor), în stabilirea instanţei competente având relevanţă domiciliul debitorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Filiaşi a pronunţat Sentinţa nr. 636 din data de 26 octombrie 2018, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a arătat că încuviinţarea executării silite nu priveşte pe debitorul principal D., ci executorul judecătoresc s-a îndreptat în mod separat împotriva fidejusorului C., la cererea creditoarei E. Vaslui, cerere în care în mod explicit se solicită doar executarea silită împotriva acesteia, în calitate de girant.

Reţinând că debitor în cauză este C., domiciliată în judeţul Dâmboviţa, astfel cum s-a solicitat prin cererea de încuviinţare a executării silite, reţinând, totodată, că este lipsit de importanţă faptul că debitorul C. are calitatea de fidejusor, iar nu de debitor principal, raportat la domiciliul acesteia, Judecătoria Filiaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanţe au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. - Judecătoria Moreni prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, iar Judecătoria Filiaşi reţinând domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite, care are calitatea de fidejusor în acelaşi contract.

Din Contractul de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 rezultă că debitorul principal este D., iar C. are calitatea de garant fidejusor.

Înalta Curte reţine că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de debitorii garanţi, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

În speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a Contractului de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 a fost formulată împotriva debitoarei C., care are calitatea de fidejusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că, în calitate de creditoare, E. Vaslui a înţeles să se îndrepte împotriva fidejusorului C., care dobândeşte în litigiu calitatea procesuală de debitoare, câtă vreme cererea de încuviinţare a executării silite este formulată împotriva sa.

Totodată, întrucât actul de învestire a instanţei este formulat numai împotriva acesteia, nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. ce au în vedere ipoteza în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâţi.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită - C. (debitoarea din prezenta cauză) - era în comuna Valea Lungă, jud. Dâmboviţa, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Moreni, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN