Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 4 mai 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, reprezentată de inspector şef B., anularea Rezoluţiei din data de 26 octombrie 2912, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x/2012, precum şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de prejudiciu material şi moral cauzat prin emiterea actului administrativ contestat.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâţi şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, reprezentată de inspector şef B., ca tardiv introdusă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-reclamant a formulat, în esenţă, următoarele critici în susţinerea motivelor de casare invocate:
Sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în raport de obiectul pricinii şi de asemenea, cuprinde motive motive de natura cauzei, în considerentele hotărârii fiind reproduse conţinutul cererii de chemare în judecată şi al întâmpinărilor formulate de pârâţi şi fiind indicate o serie de acte normative care nu au incidenţă în litigiul dedus judecăţii.
În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt reiterate, în principal, motivele de fapt cuprinse în cererea de chemare în judecată, şi se critică soluţia pronunţată în primă instanţă în dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, precum şi decizia instanţei de recurs pronunţată în cauza menţionată.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, reluând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
4.2. Intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 25 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată, prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile formulate de recurentul-reclamant A., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.
De asemenea, din perspectiva soluţiei criticate, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată nu cuprinde motive străine de natura cauzei, judecătorul fondului prezentând argumentele care l-au determinat să respingă, ca tardiv introdusă, cererea în anulare a actului administrativ, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic analizat.
În aceste condiţii, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.
Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Rezoluţia din data de 26 octombrie 2912, emisă de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x/2012, prin care în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, reţinându-se că nu există indicii care să releve comiterea unor abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară.
Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar constată că, în raport de soluţia criticată, care a vizat nerespectarea termenului de introducere a acţiunii în anulare a actului administrativ individual, în speţă, nu este incidentă ipoteza în care contestaţia formulată de reclamant împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, ipoteză ce ar atrage inadmisibilitatea căii de atac a recursului, potrivit soluţiei de unificare a practicii judiciare adoptate de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 9 octombrie 2017.
În cauză, în mod corect judecătorul fondului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care reglementează termenul de introducere a acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ, constatând că a fost depăşit termenul de 1 an în care se putea solicita anularea actului administrativ emis de Inspecţia Judiciară, termen prevăzut de alin. (5) al aceluiaşi articol sub sancţiunea decăderii.
Cum în speţă, rezoluţia de clasare a fost emisă de Inspecţia Judiciară în anul 2012, iar reclamantul a introdus acţiunea în anulare pe rolul instanţei la data de 16 ianuarie 2015, cu depăşirea termenului de decădere de un an, în mod judicios prima instanţă a reţinut că este întemeiată excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii şi pe cale de consecinţă, a respins cererea reclamantului ca tardiv introdusă.
În contextul arătat, instanţa de control judiciar apreciază că menţiunile din finalul considerentelor cuprinse în hotărârea recurată, referitoare la excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii, constituie erori materiale de redactare strecurate în conţinutul sentinţei atacate, împrejurare ce nu este de natură a conduce la nelegalitatea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 78/CA/2015-PI din 4 mai 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2019.
Procesat de GGC - CL