Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 12 februarie 2016, sub nr. x/2015/a1 contestatoarea A. S.A. a formulat, în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, contestaţie la tabelul preliminar de creanţe înregistrate faţă de B. S.R.L. întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, act publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 2657/09.02.2016 de administratorul judiciar C. SPRL, prin care a solicitat, în principal, compensarea de drept a sumelor datorate între cele două societăţi până la cuantumul cotităţii de 33.525,45 RON, ulterior dispunerii compensării de drept să dispună înscrierea A. S.A. în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. B. S.R.L., la rubrica creanţă admisă în urma verificării cu suma în cuantum de 1.829.610,79 RON, sub nicio condiţie, reprezentând creanţă pe care A. S.A. o are de recuperat de la S.C. B. S.R.L.
În subsidiar, contestatorul a solicitat, în situaţia în care nu se va dispune compensarea de drept a sumelor datorate între cele două societăţi până la cuantumul cotităţii de 33.525.45 RON, înscrierea A. S.A. în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. B. S.R.L. la rubrica creanţă admisă în urma verificării, cu suma în cuantum de 1.863.136,24 RON sub nicio condiţie, sumă compusă din 1.614.830,27 RON cu titlu de debit şi 248.305,97 RON cu titlu de penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 6600 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea A. S.A. şi s-a dispus înscrierea creditorului S.C. A. S.A. în tabelul obligaţiilor debitorului S.C. B. S.R.L., cu suma de 1.829.610,79 RON, drept creanţă pură şi simplă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel debitoarea S.C. B. S.R.L. prin administrator special D. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelurilor formulate de apelanta debitoare B. S.R.L. prin administrator special D. şi apelanta debitoare S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 6600 din 26 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin memoriul de recurs, recurenta-contestatoare A. S.A. a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.
În argumentarea acestor motive de recurs, recurenta arată că din analiza încheierii atacate, rezultă că instanţa de apel a suspendat cauza în temeiul prevederilor art. 413 alin. pct. 1 C. proc. civ., reţinând în considerente aspecte eronate, întrucât cele două cauze nu depind în soluţionare una de cealaltă, având în vedere faptul că suspendarea facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat.
Numai că, în cazul de faţă, recurenta consideră că nu se poate pune în discuţie o suspendare facultativă raportată la dispoziţiile art. 413 pct. 1 C. proc. civ., faţă de obiectul dosarului nr. x/2016, ce reprezintă o acţiune în constatare, respectiv: a) constatarea rezilierii de drept a Contractului nr. x/2011 încheiat între A. S.A. şi B. S.R.L. - faţă de prevederile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; b) în situaţia în care instanţa va considera că nu sunt incidente prevederile evocate să se constate rezilierea Contractului nr. x/2011 în raport de prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
Referitor la dosarul nr. x/2015, obiectul acestuia îl constituie contestaţia la tabelul preliminar de creanţe al B. formulată de recurentă, petitele deduse judecăţii rezultând din cadrul prezentului dosar.
În acest context, recurenta consideră că, soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, nu depinde de hotărârea care se va pronunţa în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, instanţa de apel suspendând în mod eronat prezenta cauză în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2016, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei aceleaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12 ianuarie 2018, intimata S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea încheierii atacate ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 30 ianuarie 2018, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 18 aprilie 2018, acestea nedepunând puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.
Prin încheierea din 10 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a acordat termen la data de 11 octombrie 2018, cu citarea părţilor.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul recurentei A. S.A. este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de instanţă, din analiza dosarului se constată, faţă de obiectul dosarului curţii de apel, respectiv înscrierea creanţei solicitate de A. S.A. spre a fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei B. S.R.L., că recurenta are interes în cauză, sens în care va fi respinsă această excepţie.
În dezvoltarea motivelor de casare evocate, recurenta susţine că instanţa de apel, în mod greşit a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în raport cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2016, având în vedere că soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, nu depinde de hotărârea care se va da în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016
Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greşit măsura suspendării cauzei.
Această susţinere a recurentei este întemeiată, având în vedere că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece, din analiza dosarului se constată că obiectul dosarului nr. x/2016, ce reprezintă o acţiune în constatare, respectiv: a) constatarea rezilierii de drept a Contractului nr. x/2011 încheiat între A. S.A. şi B. S.R.L. - faţă de prevederile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; b) în situaţia în care instanţa va considera că nu sunt incidente prevederile evocate să se constate rezilierea Contractului nr. x/2011 în raport de prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
Prin urmare, este vorba despre nerespectarea unor prevederi contractuale de către intimata-pârâtă în raport cu recurenta, anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv depăşirea formei şi dimensiunilor suporturilor publicitare contrar celor stabilite de părţile contractante în anexa nr. 1 la Contractul nr. x/2011, dar şi de sume de bani, respectiv cereri de plată depuse de recurentă după data deschiderii procedurii insolvenţei, sume neachitate de către intimata-debitoare nici până în prezent, sume aferente cererilor de plată (pentru perioadă 08 octombrie 2015 - decembrie 2015) care au fost admise de judecătorul sindic în cadrul litigiului dedus judecăţii sub nr. x/2015/a17.
În ceea ce priveşte cauza de faţă, respectiv dosarul nr. x/2015, obiectul acestuia îl constituie contestaţia la tabelul preliminar de creanţe al B. formulată de recurentă, petitele deduse judecăţii rezultând din cadrul prezentului dosar.
Astfel, din petitele celor două acţiuni se observă că prezenta cauză se referă la sume anterioare deschiderii procedurii insolvenţei (provenite din decont asociere - Contract x/2011, facturi utilităţi, proiecte speciale), iar cauza ce priveşte dosarul nr. x/2016 se referă la sume ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei.
Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi nu obligaţia instanţei de a suspenda judecata cauzei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, nu depinde de hotărârea care se va pronunţa în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, instanţa de apel suspendând în mod eronat prezenta cauză în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2016
Aşadar, prin menţinerea măsurii suspendării judecăţii cauzei s-ar încălca şi dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, totodată se va aprecia dacă nu cumva suspendarea judecăţii, cu consecinţa întârzierii soluţionării pe fond a cauzei, poate prejudicia grav pe oricare dintre părţi.
Astfel, suspendarea judecăţii urmăreşte acordarea posibilităţii celor interesaţi de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, în funcţie de împrejurarea ivită, iar în speţa de faţă nu a apărut nici unul din motivele de suspendare, care să conducă la măsura suspendării cauzei, conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta A. S.A., cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes a recursului.
Admite recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi, în consecinţă:
Casează încheierea atacată.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii apelului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11.10.2018.