Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 ianuarie 2015, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A., prin avocat B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., a solicitat să i se constate dreptul de proprietate în cotă de 40% din staţia de sortare agregate (balastieră) evaluată la 300.000 RON. A solicitat şi cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6166 din 10 iunie 2015, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia a II-a Civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 08 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a Civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi, s-a constatat ivit un conflict de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 145/FCC din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
După stabilirea competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 03 noiembrie 2015, sub dosar nr. x/2015.
Prin încheierea din data de 16 martie 2016, s-a respins, ca nefondată, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, s-a calificat excepţia lipsei de interes a reclamantului ca fiind o apărare pe fondul cauzei şi s-a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru considerentele reţinute în încheiere.
Prin sentinţa civilă nr. 6866 din 14 octombrie 2016, Judecătoria Galaţi a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.; a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L.; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare; a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. şi a luat act că pârâta S.C. C. S.R.L. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 26 noiembrie 2016, prin corespondenţă, a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1342 din 15 noiembrie 2017 Tribunalul Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6866 din 14 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2015.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând ca în raport de probatoriul administrat în cauză, să se dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat, rejudecarea cauzei în fond şi modificarea în tot a sentinţei civile apelate iar, pe cale de consecinţă, admiterea cererii prin constatarea unui drept de proprietate de 40% din staţia de sortare agregate de balastieră, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 281/R din 23 mai 2018, a admis excepţia.
A declinat competenţa de soluţionare a recursului civil declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1342 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Galaţi, secţia I civilă revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Galaţi, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1342/2017 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.10.2018.