Cameră preliminară. Expertiză. Nulitate relativă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- cameră preliminară
- expertiză
- nulitate relativă
C. proc. pen., art. 172 şi urm., art. 282, art. 347
O. U. G. nr. 86/2006, art. 39 alin. (2)
În cazul infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 241 C. pen., ordonanţa prin care procurorul a dispus efectuarea unei expertize ale cărei obiective presupun analiza desfăşurării procedurii de insolvenţă şi a desemnat un expert care nu are calitatea de practician în insolvenţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 - potrivit cărora expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată în cazurile privind desfăşurarea procedurilor de insolvenţă sunt efectuate de către practicieni în insolvenţă definitivi şi compatibili -, se sancţionează cu nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 C. proc. pen., cu consecinţa excluderii raportului de expertiză.
I.C.C.J., Secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea din 22 octombrie 2018
Prin încheierea F/CP din data de 22 martie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B., C., D., E. SPRL şi F. SPRL şi partea responsabilă civilmente societatea G.
În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X. din data de 29 decembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie, în termenul prevăzut în art. 347 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL şi partea responsabilă civilmente societatea G.
Analizând contestaţiile formulate, atât în raport cu motivele invocate, cât şi în raport cu actele din dosar, însă în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt întemeiate, în parte, între altele, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin rechizitoriul din 29 decembrie 2017, emis în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- B., pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- A., H., C., D., E. SPRL şi F. SPRL, pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 48 raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.
În etapa procedurii de cameră preliminară au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpaţii A., B., C., D., E. SPRL şi F. SPRL şi partea responsabilă civilmente societatea G., acestea fiind reiterate în calea de atac a contestaţiei.
În ceea ce priveşte nelegalitatea dispunerii şi administrării probei constând în expertiza contabilă judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin ordonanţa procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 172 şi urm. C. proc. pen. şi art. 17 şi urm. din O. G. nr. 2/2000, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, având, în esenţă, următoarele obiective:
1 - întocmirea unei situaţii cu activele existente în patrimoniul societăţii G. la finalul lunii precedente datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabilirea dacă aceste active au fost incluse sau nu în balanţa de verificare şi în lista cu bunurile societăţii;
2 - întocmirea unei situaţii cu activele existente în patrimoniul societăţii G. la data întocmirii planului de reorganizare, respectiv 22 octombrie 2014 şi stabilirea dacă aceste active au fost incluse sau nu în planul de reorganizare la secţiunea „Starea societăţii la data propunerii planului”;
3 - stabilirea sumelor încasate de societatea G. după data de 22 octombrie 2014, din valorificarea activelor care nu au fost incluse în planul de reorganizare la secţiunea „Starea societăţii la data propunerii planului”, inclusiv din recuperarea creanţelor şi să se indice ce sume au fost încasate în cursul procedurii de insolvenţă şi ce sume au fost încasate după închiderea procedurii;
4 - stabilirea dacă în documentele ridicate de la locuinţa inculpatei D. existau date referitoare la activele existente în patrimoniul societăţii G. după deschiderea procedurii de insolvenţă, prezentarea documentelor din care rezultă astfel de date şi ce date referitoare la active conţine fiecare document şi să se precizeze dacă în aceste documente sunt înscrise sau nu activele care nu au fost incluse în planul de reorganizare la secţiunea „Starea societăţii la data propunerii planului”;
5 - întocmirea unei situaţii cu creanţele creditorilor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor şi să se indice pentru fiecare creanţă care este valoarea menţionată în tabel, care este valoarea plăţilor efectuate prin planul de reorganizare şi care este procentul de reducere al fiecărei creanţe;
6 - prezentarea algoritmului care a condus la reducerea creanţelor creditorilor, respectiv ce active erau în patrimoniul societăţii G. la data întocmirii planului de reorganizare, care era valoarea contabilă netă a acestora, ce active au fost incluse şi ce active nu au fost incluse în planul de reorganizare la secţiunea „Starea societăţii la data propunerii planului”, care este valoarea contabilă netă a acestora comparativ cu valoarea menţionată în plan, care este procentul de încasare prevăzut pentru fiecare creanţă, procentul de reducere, ce sume au fost achitate prin plan comparativ cu valoarea acestora menţionată în tabelul definitiv;
7 - în situaţia în care nu au fost incluse toate activele în planul de reorganizare la secţiunea „Starea societăţii la data propunerii planului”, să se stabilească creditorii prejudiciaţi şi cuantumul prejudiciului suferit de fiecare;
8 - stabilirea dacă există identitate între activele menţionate în balanţa de verificare la 30 aprilie 2014 şi activele menţionate în balanţa de verificare la 22 octombrie 2014, să se prezinte activele care se regăsesc în ambele documente şi valoarea contabilă netă a acestora şi ce active nu se regăsesc în ambele documente.
A fost desemnat, ca expert oficial, numitul I. - având calitatea de expert contabil. De asemenea, au fost desemnaţi şi experţi recomandaţi de părţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 172 C. proc. pen., efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert, iar art. 173 alin. (2) stabileşte că organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează doi sau mai mulţi experţi.
Totodată, art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă prevede faptul că expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată în cazurile privind desfăşurarea unor activităţi de genul celor prevăzute la art. 1 (respectiv procedurile de insolvenţă, procedurile de lichidare voluntară, precum şi procedurile de prevenire a insolvenţei prevăzute de lege, inclusiv măsurile de supraveghere financiară ori de administrare specială), inclusiv cele de reorganizare judiciară sau lichidare, sunt efectuate de către practicieni în insolvenţă definitivi şi compatibili.
Deşi judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut în mod corect împrejurarea că acest articol se referă la expertizele care au ca obiect analiza modului în care au fost aplicate prevederile Legii nr. 85/2006 sau ale Legii nr. 85/2014, completul de contestaţie constată că interpretarea restrictivă dată acestei noţiuni este eronată, în sensul că expertiza dispusă în cauză presupune analiza modalităţii de desfăşurare a procedurii de insolvenţă, aspect care rezultă în mod incontestabil din obiectivele stabilite de organul de urmărire penală şi din însuşi conţinutul infracţiunii de bancrută frauduloasă, astfel cum este reglementat în dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.
Astfel cum susţin şi inculpaţii în contestaţiile formulate, planul de reorganizare a debitorului, valoarea despăgubirilor oferite creditorilor prin acest plan, situaţia activelor existente în patrimoniul societăţii G., algoritmul care a condus la reducerea creanţelor creditorilor, respectiv ce active erau în patrimoniul societăţii G. la data întocmirii planului de reorganizare, care era valoarea contabilă netă a acestora, ce active au fost incluse şi ce active nu au fost incluse în planul de reorganizare, ordinea de prioritate în distribuirea sumelor etc. sunt criterii de identificare a naturii expertizei, care nu este una exclusiv contabilă, întrucât vizează şi aspecte din activitatea procedurii de insolvenţă, în sensul prevăzut în art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.
Pornind de la această situaţie premisă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, în cauza de faţă, raportat la obiectul acesteia, la natura şi obiectivele expertizei judiciare dispuse şi la scopul prevăzut de legiuitorul procesual penal pentru administrarea unei asemenea probe - constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului - se impunea desemnarea unui expert care să aibă cunoştinţe specializate în domeniul procedurii insolvenţei, respectiv care să aibă şi calitatea de practician în insolvenţă.
Aceasta deoarece specializarea impusă de legiuitor în aceste situaţii reprezintă expresia unor garanţii de independenţă a expertului suplimentare, (independenţa rezultând inclusiv dintr-o pregătire profesională şi o specializare adecvate), dar mai ales de existenţă a unor cunoştinţe aprofundate în domeniul de analiză al expertizei. Or, o nerespectare a unor asemenea dispoziţii speciale este de natură să înlăture aceste garanţii şi să aducă o vătămare drepturilor persoanelor acuzate, vătămare constând în afectarea fiabilităţii probei constând în expertiza întocmită ca urmare a lipsei de specializare a expertului.
Atât timp cât expertiza dispusă în cauză nu reprezintă în realitate una care vizează exclusiv disciplina contabilităţii, deoarece presupune luarea în considerare a unor prevederi şi proceduri specifice procedurii insolvenţei, ordonanţa procurorului din data de 15 martie 2017, privind dispunerea efectuării expertizei contabile, a fost dată cu încălcarea art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.
Legiuitorul expune în cuprinsul art. 280 - art. 282 C. proc. pen. sancţiunile ce intervin în cazul în care au fost încălcate anumite dispoziţii procesual penale. Considerate ca fiind cele mai importante sancţiuni procedurale, nulităţile intervin ori de câte ori un act procesual sau procedural ori o activitate procesuală s-a realizat fără stricta respectare a legii. Nulităţile, ca sancţiuni procedurale, lovesc actele procedurale existente, care au luat fiinţă prin nerespectarea dispoziţiilor legale, prin violarea sau omisiunea formelor prescrise de lege. Existenţa nulităţii în dreptul procesual român este strict legată de existenţa unei vătămări procesuale, vătămare care trebuie să se fi produs prin efectuarea unui act în condiţii nelegale. În acest sens, în art. 282 alin. (1) C. proc. pen. se arată că încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor reglementate în art. 281 determină nulitatea actului numai atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori altor subiecţi procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Aşadar, nu orice încălcare a legii poate conduce la anularea actului îndeplinit nelegal.
În prezenta cauză, dispunerea efectuării expertizei de către un expert care nu avea calitatea de practician în insolvenţă, cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, nu atrage nulitatea absolută a actului emis de procuror, regimul nulităţilor absolute fiind strict şi expres reglementat în cuprinsul art. 281 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte nulitatea relativă, există trei condiţii cumulative ce trebuie a fi incidente pentru a se putea ajunge la anularea unui act, şi anume:
a) să se constate o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal. S-a arătat anterior că procurorul a dispus efectuarea expertizei cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege.
b) încălcarea dispoziţiilor legale care disciplinează desfăşurarea procesului penal să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale părţilor ori subiecţilor procesuali principali. Vătămarea adusă constă în încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept înscris în cuprinsul art. 8 C. proc. pen., a principiului aflării adevărului şi a dreptului la apărare al contestatarilor.
Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Or, în vederea constatării, clarificării sau evaluării unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, situaţie pentru care se apreciază ca fiind necesară opinia unui expert care să aibă cunoştinţe specializate într-o anumită disciplină, prin numirea unui expert care nu are o asemenea specializare s-a cauzat părţilor o vătămare procesuală constând în lipsa oricărei garanţii a constatării şi clarificării corecte a tuturor împrejurărilor ce ţin de natura acuzaţiilor ce li se aduc, constând în săvârşirea, în diferite forme de participaţie, a infracţiunii de bancrută frauduloasă.
c) vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit prin încălcarea legii.
Vătămarea adusă inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente, astfel cum a fost reţinută anterior, nu ar putea fi înlăturată la acest moment decât prin anularea actului. Împrejurarea că în faţa instanţei de judecată s-ar putea efectua o nouă expertiză nu poate acoperi nulitatea ordonanţei procurorului, deoarece textul art. 280 alin. (3) C. proc. pen. arată că atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea actului cu respectarea dispoziţiilor legale. Rezultă de aici că nulitatea ordonanţei procurorului nu poate fi înlăturată prin încheierea instanţei de judecată în cazul în care ar admite o eventuală solicitare de efectuare a unei noi expertize. Totodată, întocmirea unei expertize de către o persoană care nu are specializarea în domeniul în care a fost dispusă determină existenţa unor îndoieli justificate asupra corectitudinii opiniilor exprimate de aceasta, îndoieli care rezultă şi din numeroasele obiecţiuni formulate de părţi, dar şi de unii dintre experţii recomandaţi de acestea şi care au calitatea de practicieni în insolvenţă.
Concluzionând, completul de contestaţie va constata că este afectată de nulitate ordonanţa procurorului prin care acesta a dispus la data de 15 martie 2017, în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 172 şi urm. C. proc. pen. raportat la art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, efectuarea expertizei contabile.
Conform art. 280 C. proc. pen., constatând nulitatea acestei ordonanţe a procurorului, se va constata şi nulitatea actelor îndeplinite ulterior acesteia, cu care se află în legătură directă, respectiv ordonanţele procurorului din datele de 11 decembrie 2017 şi 14 decembrie 2017 cu privire la răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză.
Pentru toate considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) şi art. 347 raportat la art. 345 alin. (3) şi art. 346 C. proc. pen., va admite contestaţiile formulate de inculpaţii A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL şi partea responsabilă civilmente societatea G. împotriva încheierii F/CP din data de 22 martie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, va desfiinţa în parte încheierea contestată şi, rejudecând:
Va constata nulitatea ordonanţei procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind dispunerea efectuării expertizei contabile, precum şi a ordonanţelor procurorului din datele de 11 decembrie 2017 şi 14 decembrie 2017.
În baza art. 102 alin. (3) C. proc. pen., vor fi excluse raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil I., depus la data de 19 iulie 2017, precum şi opiniile experţilor recomandaţi de inculpaţi şi se va dispune eliminarea mijloacelor de probă excluse.
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., se va comunica prezenta încheiere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmând ca în termen de 5 zile de la comunicare procurorul să aducă la cunoştinţă completului dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţiile formulate de inculpaţii A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL şi partea responsabilă civilmente societatea G. împotriva încheierii F/CP din data de 22 martie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
A desfiinţat în parte încheierea contestată şi, rejudecând:
A constatat nulitatea ordonanţei procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind dispunerea efectuării expertizei contabile, precum şi a ordonanţelor procurorului din datele de 11 decembrie 2017 şi 14 decembrie 2017.
A exclus raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil I., depus la data de 19 iulie 2017, precum şi opiniile experţilor recomandaţi de inculpaţi.
A dispus eliminarea mijloacelor de probă excluse.
A comunicat prezenta încheiere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În termen de 5 zile de la comunicare procurorul va comunica completului dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
A menţinut în rest dispoziţiile încheierii atacate.