Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 177/2019

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea unui program de vizită pe baza căruia să îşi poată exercita dreptul legal de legături personale cu minora C.

Prin Sentinţa nr. 1967 din 29 august 2018 Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Întrucât din precizările reclamantului a rezultat că la data înregistrării acţiunii, 27.11.2017, domiciliul minorei este în judeţul Arad, acolo unde mama sa, pârâta din prezenta cauză, domiciliază de la 23.10.2017, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 4778 din 5 noiembrie 2018 Judecătoria Arad a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Arad a reţinut că în cauză este aplicabilă norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ. privind competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului, iar cum pârâta nu a uzat de dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată a rămas competentă teritorial.

Dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât obiectul procesului constă în reglementarea relaţiei sociale a tatălui cu copilul, care locuieşte în prezent cu mama, aspect care se încadrează în acordul părinţilor prevăzut de art. 496 alin. (2) C. civ. Litigiul nu priveşte stabilirea domiciliului copilului şi exercitarea autorităţii părinteşti, pentru a pune problema exercitării ocrotirii copilului de către părinţi, care să justifice aplicarea art. 114 C. proc. civ.. Reglementarea relaţiei sociale tată-copil se sprijină pe un drept subiectiv civil nepatrimonial, personal, de ordin privat, invocat de reclamant a-l exercita în temeiul art. 401 C. civ., care nu reprezintă o formă de ocrotire părintească, drepturile şi îndatoririle părinteşti exercitându-se de către părinţii separaţi în cadrul conturat de domiciliul actual al copilului aflat la locuinţa mamei şi de modalitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti, conform art. 483, art. 487, art. 488 şi art. 496 C. civ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...)", iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului şi a legăturilor personale cu minorul (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speţa de faţă, situaţiei juridice invocate prin acţiune, ce derivă din raportul de filiaţie dintre minora C. şi părinţii acesteia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului şi exercitarea drepturilor părinteşti, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acţiunii (27.11.2017) minora locuia cu mama sa, pârâta B., în judeţul Arad (aşa cum rezultă din copia cardului de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Tulcea), Judecătoria Arad fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV