Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1601/20.04.2017 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. x/2016 s-a respins acţiunea civilă având ca obiect constatare dare în plată Legea nr. 77/2016 formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C. S.A. şi D., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii A. şi B., apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2016.
În urma admiterii cererilor de abţinere formulate de toţi judecătorii secţiei a II-a civile din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secţiei I civile, unde a fost înregistrat sub nr. x/2016*.
În urma admiterii cererilor de abţinere formulate de toţi judecătorii secţiei I civile din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi instanţe, fiind înregistrat sub nr. x/2016**.
În urma admiterii cererilor de abţinere formulate de toţi judecătorii secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secţiei penale a Tribunalului Suceava, spre competentă soluţionare, având în vedere dispoziţiile art. 110 alin. (1) - (3) din ROI precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Suceava nr. 7/18.02.2016, care a prevăzut expres la pct. III subpunctul III 2.1.3 că, dacă devin incompatibili toţi judecătorii secţiei contencios administrativ şi fiscal, cauzele vor fi repartizate în administrarea secţiei I civilă, secţiei a II-a civile respectiv, în ipoteza abţinerii tuturor judecătorilor din secţiile non penale, secţiei penale.
Dosarul a fost înregistrat în cadrul secţiei penale a Tribunalului Suceava sub nr. x/2016***.
Prin Decizia penală nr. 1/05.12.2018 Tribunalul Suceava, secţia penală a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pentru desemnarea unei alte instanţe în vederea soluţionării dosarului nr. x/2016, reţinând că, dată fiind specializarea în materie penală a completului investit, nu este competent a soluţiona cauze civile şi, dată fiind situaţia atipică în care dosarul a ajuns pe rolul secţiei penale, incidente în speţă sunt dispoziţiile art. 68 alin. (91) C. proc. pen.. care prevalează dispoziţiilor Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor judecătoreşti- act cu forţă juridică inferioară legii organice.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2016***.
Prin Încheierea nr. 10/07.12.2018, pronunţată de secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Suceava a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare secţiei penale a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, secţia a II-a civilă a reţinut dispoziţiile art. 200 alin. (1), (2) C. proc. civ. şi faptul că sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia civilă pentru desemnarea unei alte instanţe egale în grad care să soluţioneze cauza s-a dispus în temeiul art. 68 alin. (91) C. proc. pen., potrivit căruia:
"În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea, dacă instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este organizată pe secţii şi nu se poate desemna un judecător de la secţia corespunzătoare a acestei instanţe, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există o secţie cu aceeaşi specializare, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.".
Or, cum dosarul este un dosar aparţinând secţiei penale, fiind înregistrat pe rolul secţiei penale ca urmare a admiterii cererilor de abţinere a tuturor judecătorilor din cadrul secţiilor non penale, instanţa ierarhic superioară avută în vedere de textul legal citat nu poate fi decât cea corespunzătoare secţiei de trimitere, care în speţă este secţia penală a Curţii de Apel Suceava.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori sub nr. x/2016****.
Prin încheierea din 12.12.2018, pronunţată de secţia penală şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Suceava cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
În motivare, s-a reţinut că obiectul fondului cauzei constă într-un litigiu civil soluţionat în primă instanţă şi aflat în faza apelului, competenţa de soluţionare a acestuia aparţinând Tribunalului Suceava, secţia I civilă, aşa cum a şi fost înregistrat la data de 29.09.2017, sub nr. x/2016.
Acest dosar a parcurs în mod greşit un circuit între secţii, ca urmare a admiterii tuturor cererilor de abţinere formulate de judecătorii cărora le-a fost repartizată cauza spre soluţionare. Corect era ca dosarul să rămână în cadrul aceleiaşi secţii I civile căreia i-a fost repartizat şi doar completurile de judecată din cadrul celorlalte secţii să fie desemnate pentru judecarea cauzei, dacă aşa s-a considerat a fi legal, că ar fi aplicabile disp. art. 110 alin. (1) - (3) din ROI precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 7 din data de 18.02.2016 care a prevăzut expres la pct. III subpunctul III 2.1.3.
Or, procedând în maniera arătată, s-a ajuns la situaţia inacceptabilă ca într-un dosar civil să se pronunţe hotărâri penale, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă dosarul ar fi rămas la secţia civilă, aşa cum era normal, pentru că natura civilă, contencios-administrativă sau penală a unei cauze nu se stabileşte în funcţie de apartenenţa completului de judecată la o anumită secţie, ci în raport de obiectul concret al respectivei cauze.
În ce priveşte decizia penală pronunţată în cauză, prin care s-a trimis dosarul la secţia civilă a Curţii de Apel Suceava, s-a constatat că în mod greşit au fost invocate dispoziţiile art. 68 alin. (91) C. proc. pen.., întrucât aceste dispoziţii referitoare la stabilirea de către instanţa ierarhic superioară a instanţei competente să judece cauza atunci când toţi judecătorii secţiei penale sunt incompatibili se aplică doar cauzelor penale, nu şi celor civile, care au reglementări proprii în materie, prin dispoziţii exprese la art. 50, art. 52 din C. proc. civ., precum şi disp. art. 110 alin. (1) - (3) din Regulamentul de Organizare a Instanţelor şi Hotărârea Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Suceava nr. 7/18.02.2016.
Prin urmare, s-a constatat că, chiar dacă sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, s-a realizat de către o instanţă penală a Tribunalului Suceava, desemnarea unei alte instanţe civile egală în grad cu Tribunalul Suceava sau restituirea dosarului la acelaşi tribunal în vederea judecării apelului declarat în respectiva cauză civilă de către judecători ce funcţionează în cadrul secţiei penale nu poate fi făcută decât de către un complet de judecată din cadrul secţiei I civile a Curţii de Apel Suceava, şi aceasta pentru că într-o cauză civilă nu se pot pronunţa hotărâri penale, după cum nici viceversa.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2016*****.
Prin Încheierea nr. 3/18.12.2018 Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II a civile, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a reţinut că prin Hotărârea nr. 15/15.06.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava s-a stabilit distinct competenţa funcţională de soluţionare a cauzelor civile de către secţia I civilă şi secţia a II a civilă, ambele din cadrul Curţii de Apel Suceava.
Potrivit art. 4.2 raportat la Anexa nr. 2 a acestei hotărâri, cauzele civile având ca obiect acţiune în constatare dare în plata Legea nr. 77/2016 sunt alocate în competenţa materială procesuală a completurilor civile din cadrul secţiei a II-a civilă.
În ce priveşte obiectul "alte cereri", cod ECRIS 3235, prin aceeaşi hotărâre, acesta a fost alocat în sfera de competenţă material procesuală atât a completurilor civile din cadrul secţiei a II-a civilă (art. 4.2 raportat la anexa nr. 2 din hotărâre), cât şi a completurilor civile din cadrul secţiei a I a civilă (art. 2 raportat la Anexa nr. 1 din hotărâre).
Având în vedere că sesizarea Curţii de Apel Suceava reprezintă o cerere incidentală (în înţelesul art. 30 alin. (6) C. proc. civ.) unui dosar având ca obiect acţiune în constatare - dare în plată, Legea nr. 77/2016, cu privire la competenţa secţiei specializate sunt incidente dispoziţiile art. 123 alin. (2) rap. la alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile incidentale se judecă de secţia competentă pentru cererea principală.
Deşi înregistrarea dosarului în apel la secţia penală a Tribunalului Suceava a fost făcută ca urmare a admiterii cererilor de abţinere formulate succesiv de toţi judecătorii Secţiilor a II-a civilă, I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal ale Tribunalului Suceava, această împrejurare nu are efect cu privire la natura litigiului, fiind urmate doar regulile stabilite administrativ pentru această situaţie prin hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Suceava nr. 7/18.02.2016.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pentru următoarele argumente:
Litigiul în raport de care instanţele şi-au declinat reciproc competenţa are ca obiect acţiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016, litigiu având natură civilă, soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Suceava, prin respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
Cu prilejul judecării apelului înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, urmare a cererilor de abţinere formulate, în mod succesiv, de către toţi judecătorii secţiilor civile ale acestei instanţe (Secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia de contencios administrativ şi fiscal), cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Tribunalului Suceava, care a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava pentru desemnarea unei alte instanţe în judecarea pricinii, raportat la faptul că o secţie penală a unei instanţe nu poate soluţiona o cauză civilă.
Temeiul declinării l-au constituit dispoziţiile art. 68 alin. (91) C. proc. pen., potrivit cărora "În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea, dacă instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este organizată pe secţii şi nu se poate desemna un judecător de la secţia corespunzătoare a acestei instanţe, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există o secţie cu aceeaşi specializare, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.", dispoziţii care însă sunt aplicabile exclusiv cauzelor penale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Suceava, secţie căreia îi revine spre competentă soluţionare cauza, în raport de natura litigiului şi de momentul învestirii.
Chiar dacă sesizarea Curţii de Apel Suceava s-a realizat de către o instanţă penală, este evident că desemnarea unei alte instanţe egale în grad cu Tribunalul Suceava, secţia I civilă (căruia îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei dacă nu ar fi existat incidentele procedurale), nu putea fi făcută de către o secţie penală, care nu poate pronunţa o hotărâre judecătorească într-un litigiu civil.
Împrejurarea că urmare a declinărilor succesive dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei penale a Tribunalului Suceava (instanţă care a învestit Curtea de Apel Suceava cu solicitarea de a stabili desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea pricinii) nu are nicio o relevanţă asupra caracterului civil al litigiului, situaţia creată fiind atipică şi generată de incidentele procedurale declanşate.
Pe de altă parte, sesizarea Curţii de Apel Suceava în condiţiile arătate reprezintă o cerere incidentală litigiului civil având ca obiect acţiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016, conform art. 30 alin. (6) C. proc. civ. ("cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces în curs de desfăşurare"), situaţie faţă de care devin aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (2) din acelaşi cod, conform cărora cererile incidentale se judecă de secţia competentă pentru cererea principală.
Se mai reţine că potrivit art. 4.2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 15/15.06.2018, cauzele civile având ca obiect acţiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016 sunt alocate în competenţa procesuală a completurilor civile din cadrul secţiei a II-a civile, secţie care, fiind mai întâi învestită, este în măsură a soluţiona pricina.
În acest context, revine Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă să stabilească dacă sesizarea sa este admisibilă, dacă va proceda sau nu la recalificarea obiectului sesizării, cu desemnarea unei alte instanţe civile de acelaşi grad cu cea de trimitere sau va găsi o altă soluţie pentru deblocarea situaţiei intervenite la nivelul tribunalului.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2019.
Procesat de GGC - NN