Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 272/2019

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, revizuenţii A. şi B. au solicitat instanţei revizuirea Deciziei civile nr. 840 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în Dosarul nr. x/2016, în raport de Decizia civilă nr. 713 din 28 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în Dosarul nr. x/1999, Sentinţa civilă nr. 3199 din 9 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2010 şi Decizia civilă nr. 1178 din 16 mai 2000, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2000.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de instanţa de revizuire:

Prin Decizia nr. 21/A/2018 din 7 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, cererea formulată de revizuenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de Fond Funciar Şimleul Silvaniei, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Sălaj, C. şi D., având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. x/2016; revizuenţii au fost obligaţi să plătească intimaţilor C. şi D. suma de 1.600 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs:

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., revizuenţii A. şi B., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după reiterarea amplă a istoricului litigiului, ce nu se impune a fi expus, recurenţii au susţinut, în esenţă, că era obligatorie redactarea, semnarea şi comunicarea Deciziei civile nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în interiorul termenului de 30 de zile de la pronunţare, în considerarea art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "hotărârea se va comunica, din oficiu, părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă", menţionând că dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. nu dispun că hotărârile definitive nu se supun regimului instituit de aceste dispoziţii legale.

Instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a reţinut greşit aceste dispoziţii procedurale, lipsindu-i de judecarea echitabilă şi rezonabilă a prezentei cauze, încălcând disp. art. 6 din Convenţie.

S-a susţinut că nici teza a doua din art. 427 alin. (1) C. proc. civ. nu a fost respectată, deoarece hotărârea definitivă era redactată de grefier, încă din data de 06 octombrie 2017, fiind în interiorul termenului de depunere şi motivare a cererii de revizuire, însă a fost comunicată revizuenţilor la 06 noiembrie 2017, data poştei, la 30 de zile după redactare şi după expirarea termenului legal de formulare a revizuirii.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea trebuie motivată prin însăşi cererea de revizuire sau în interiorul termenului de revizuire, sub sancţiunea nulităţii.

Deci, instanţa de revizuire, conform teoriei greşite din considerentele sale, avea la dispoziţie două posibilităţi. Prima, recurenţii declarau revizuire, fără să facă vreo motivare, deoarece nu aveau la dispoziţie Decizia nr. 840 din 28 septembrie 2017, ceea ce atrăgea sancţiunea nulităţii cererii; sau a doua variantă, aceea în care au respectat dispoziţiile privind obligativitatea motivării cererii, însă, din cauza necomunicării la timp a deciziei menţionate, au depus cererea de revizuire tardiv procedural.

Mai mult, fiind vorba de o situaţie aparte, recurenţii au solicitat instanţei de revizuire să facă aplicarea dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., deoarece această situaţie, ivită din culpa magistraţilor instanţei de fond, culpă constând în necomunicarea în termen a Hotărârii nr. 840 din 28 septembrie 2017, "le-a creat o tardivitate".

Instanţa de revizuire a refuzat această solicitare, cu toate că era vorba de o chestiune de drept, de a cărei lămurire depindea soluţionarea pe fond a revizuirii, fond la care nu s-a mai ajuns, deoarece cauza a fost soluţionată pe "excepţia tardivităţii cererii", invocată de către reprezentantul intimaţilor.

Fiind vorba de o chestiune de drept nouă, era necesară intervenţia instanţei supreme care avea posibilitatea de a pronunţa o hotărâre de principiu în acest sens, recurenţii neavând nicio vină pentru faptul că au fost împiedicaţi să depună revizuirea motivată în termenul de 30 zile de la pronunţarea hotărârii definitive date în apel.

Recurenţii au criticat şi considerentele hotărârii atacate care arătau că "data luării la cunoştinţă a considerentelor hotărârii are relevanţă numai pentru motivarea cererii de revizuire, şi nu pentru exercitarea căii de atac", susţinând că acestea ar contraveni art. 511 alin. (4) C. proc. civ. care prevede că revizuirea se motivează prin însăşi cererea de revizuire.

4. Încheierea de admitere în principiu a recursului:

Prin rezoluţia din data de 2 aprilie 2018, s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimaţii C. şi D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, şi menţinerea deciziei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

Intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Şimleul Silvaniei a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei atacate.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 decembrie 2018, completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 21/A/2018 din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 492 C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor succede:

Sub un prim aspect, se constată că recurenţii revizuenţi au invocat, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Or, în cauză, în considerarea soluţiei pronunţate şi criticate prin prezentul recurs - respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată - nu se pot pune în dezbatere norme de drept material, ci norme de drept procesual care reglementează condiţiile formale ale introducerii unei cereri de revizuire din perspectiva termenului de exercitare a acestei căi extraordinare de atac de retractare, astfel încât analiza recursului se va realiza din unghiul dispoziţiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că se poate solicita casarea unei hotărâri atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În acest context, analiza recursului va porni de la dispoziţiile legale care reglementează termenul de exercitare a revizuirii.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temeiul juridic al cererii formulate de revizuenţii A. şi B., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, recurenţii revizuenţi invocă pretinsa contrarietate între Decizia civilă nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 şi Decizia civilă nr. 713 din 28 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în Dosarul nr. x/1999; Sentinţa civilă nr. 3199 din 09 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2010; Decizia civilă nr. 1178 din 16 mai 2000 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, solicitând anularea Deciziei civile nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj.

Reiese că ultima hotărâre rămasă definitivă este Decizia nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în temeiul Legii nr. 169/1997 care a modificat Legea nr. 18/1991, şi, în raport de data rămânerii definitive a acesteia, se va calcula, în litigiul dedus judecăţii, termenul de introducere a cererii de revizuire.

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ. - când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii şi în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. care prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...), reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, a cărei revizuire se solicită, este chiar data pronunţării Deciziei civile nr. 840 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, astfel încât termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. C. proc. civ., s-ar fi împlinit în cauză la data de 28 septembrie 2018.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuenţii A. şi B. a fost înregistrată la instanţă la data 6 decembrie 2017 (conform ştampilei aplicată pe cererea de revizuire, Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj).

În conformitate cu raţionamentul anterior prezentat, care confirmă raţionamentul instanţei de apel din hotărârea recurată, termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 28 septembrie 2018, ceea ce face ca formularea, la data de 6 decembrie 2018, a cererii de revizuire deduse judecăţii să fie realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

În acest context procesual, trebuie remarcat că recurenţii revizuenţi nu disting între obligaţiile impuse de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii, şi cele impuse de dispoziţiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care reglementează obligaţia motivării cererii de revizuire.

Or, această distincţie este necesară, întrucât priveşte obligaţii procesuale diferite care pot primi conotaţii specifice, în raport de principiul efectivităţii dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial reglementat de lege, în sensul art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care instituie dreptul la un proces echitabil.

Astfel, ceea ce li se reproşează recurenţilor revizuenţi nu este nemotivarea cererii de revizuire, ci însăşi nedeclararea în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, aceştia, asistaţi de apărător ales - persoană calificată, cu cunoştinţe juridice - nu se pot prevala de faptul că nu şi-au îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că au anticipat eventuala invocare de către instanţă a nemotivării cererii de revizuire, cu consecinţa atragerii sancţiunii nulităţii acestei cereri, întrucât părţile nu pot specula asupra unui deznodământ judiciar pe care nu îl pot cunoaşte cu certitudine şi nu îşi pot invoca propria culpă pentru justificarea neexercitării căii de atac într-un termen legal imperativ.

În acest context, trebuie reamintit că termenele procedurale sunt o modalitate de ordonare a realizării acţiunilor procesuale, de asigurare a celerităţii înfăptuirii actului de justiţie şi de fortificare a securităţii raporturilor juridice. În plus, se poate constata că decizia a cărei revizuire se solicită era redactată încă de la data de 6 octombrie 2017, iar părţile interesate, cu minime diligenţe, ar fi putut intra în posesia acesteia, având posibilitatea reală de a introduce şi motiva în termenul legal cererea de revizuire.

Cum instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudenţă constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent şi imparţial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie necesare şi proporţionale, reţinând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securităţii raporturilor juridice, instanţa de recurs apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces şi nu încalcă, în circumstanţele concrete ale cauzei, în care părţile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens, cauza Lungoci împotriva României, Hotărârea din 26 ianuarie 2006).

În acelaşi sens, Curtea Constituţională a României, în Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016 şi Decizia nr. 258 din 24 aprilie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect aceste dispoziţii legale, a reiterat argumentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară (e.g. Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în M. Of. nr. 550/31.07.2003 şi Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în M. Of. nr. 319/10.04.2006), reţinând că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, iar în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.

În ceea ce priveşte critica privind respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, instanţa de recurs constată că această măsură, dispusă motivat, în raport de condiţiile impuse de art. 519 C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, fiind lăsată la latitudinea instanţei în faţa căreia se invocă această chestiune, astfel încât nu poate fi cenzurată în prezentul recurs.

Pentru considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că argumentele recurenţilor sunt nefondate şi nu pot determina reformarea hotărârii atacate; în consecinţă, în baza art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 21A din data de 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., instanţa de recurs îi va obliga pe recurenţii A. şi B. la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii D. şi C., conform chitanţei nr. 15 din 19 aprilie 2018, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 21A din data de 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii D. şi C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT