Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 286/2019

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. 120/2017.

Prin precizările depuse la data de 18 mai 2018 s-a arătat că Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa are calitate procesuală activă în cauză, deoarece are personalitate juridică, motiv pentru care a formulat contestaţia la executare atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al subunităţii sale, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.

Prin Sentinţa civilă nr. 2744 din 11 iulie 2018, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, al cărei sediu este în Cluj şi nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Totodată, s-a constatat că nici împrejurarea că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei acestei instanţe, în condiţiile în care, potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ., anularea poate viza inclusiv aspecte legate de încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă, iar calea rezolvării este contestaţia la executare care urmează a fi soluţionată de instanţa competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 7300 din 5 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că debitorul din titlul executoriu este Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.

Prin urmare, s-a apreciat că are calitatea de debitor în cadrul executării silite contestate Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, instituţie cu sediul în Satu Mare, astfel încât instanţa de executare este Judecătoria Satu Mare.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din acelaşi cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. 120/2017.

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia executării silite sunt relevante prevederile art. 651 C. proc. civ. care reglementează instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce are această calitate în proces, în faza execuţională.

În cauza pendinte, se constată că instanţele între care s-a ivit conflictul de competenţă interpretează diferit, nu norma de competenţă cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcţie de faptul dacă respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, Legea apelor: "(1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică".

De altfel, prin precizările scrise depuse la 18 mai 2018, Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare este o unitate fără personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa. A mai precizat că Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa este ordonator de credite, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare nu are fonduri repartizate de la bugetul de stat, implicit, neavând atribuţii pe linia execuţiei bugetare.

În cauză, contestaţia la executare a fost promovată de Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală Someş - Tisa, calitatea de debitor fiind deţinută de unitatea cu personalitate juridică Administraţia Bazinală Someş - Tisa.

Împrejurarea că în Sentinţa civilă nr. 240/LMA din 07 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 848 din 10 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, care constituie titlul executoriu, este menţionat Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare - unitate fără personalitate juridică, alături de Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală Someş - Tisa, care, conform normelor anterior arătate, are personalitate juridică, nu este de natură să atragă consecinţe în ceea ce priveşte competenţa teritorială, reprezentând o chestiune care ţine de administrarea cauzei.

Ca atare, o structură fără personalitate juridică, fără fonduri proprii şi fără atribuţii pe linia execuţiei bugetare nu poate dobândi calitatea de debitor al unei obligaţii, câtă vreme nu deţine atribuţii care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu care face obiectul contestaţiei la executare.

Cum sediul Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, entitatea cu personalitate juridică, se află în municipiul Cluj-Napoca, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina este cea de la sediul societăţii debitoare, potrivit art. 651 C. proc. civ. şi considerentelor arătate anterior referitoare la structura şi modul de organizare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române Administraţia Bazinală de Apă Someş Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT