Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 353/2019

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 11 septembrie 2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat validarea popririi la B. SRL, la cererea creditorului C., debitor poprit fiind D.

Prin Sentinţa nr. 12931 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect validare poprire, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., că debitorul are domiciliul de fapt în Bucureşti, aspect învederat de acesta în şedinţa din 22 noiembrie 2018.

Prin Sentinţa nr. 124 din 14 ianuarie 2019, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că la data înregistrării cererii de executare domiciliul legal al debitorului se afla în Năvodari, judeţul Constanţa, în raza instanţei care a dispus şi încuviinţarea executării silite.

S-a mai constatat că domiciliul de fapt a fost stabilit doar pe baza susţinerilor debitorului, fără a exista la dosar o probă în acest sens.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat validarea popririi la B. SRL împotriva debitorului D., urmare a cererii formulate de creditorul C.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul legal sau de fapt al debitorului.

Este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitorul locuieşte de fapt, în prezent, în Bucureşti, conform propriei declaraţii, nesusţinută de niciun înscris, nu poate aduce schimbări în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport de prevederile articolului menţionat, care fac referire la domiciliul debitorului.

Relevante în cauză şi în sprijinul necesităţii asigurării unei stabilităţi şi previzibilităţi a instanţei de executare sunt şi dispoziţiile cuprinse în alin. (2) al art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Or, în speţă, conform tuturor înscrisurilor aflate la dosar, inclusiv referatul întocmit ca urmare a accesării bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, domiciliul debitorului D. este oraşul Năvodari, judeţul Constanţa.

Dacă în litigiile de drept comun, determinarea competenţei teritoriale nu se face în mod obligatoriu în funcţie de domiciliul legal al părţii (cel din evidenţa informatizată a persoanelor), primând interesul găsirii persoanei şi informării acesteia asupra existenţei procesului ori asupra actelor de procedură ce i se opun, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competenţă are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului şi nu de la locuinţele secundare ale acestuia.

În plus, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează toate contestaţiile şi incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe, care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcţie de domiciliile de fapt ale debitorului.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, debitorul are domiciliul în judeţul Constanţa, în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT