Şedinţa publică din data de 6 martie 2019
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Bucureşti, compus din două camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 49,41 mp, împreună cu o cotă indiviză de 34,55% din părţile şi dependinţele comune ale imobilului bloc.
Prin Sentinţa nr. 13966/24.11.2016, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a respins acţiunea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantele nu au făcut dovada calităţii de moştenitor a pârâtului D. al defunctei C.
Prin Decizia nr. 569/A/15.02.2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor împotriva sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A., B., înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 21.06.2018.
Prin adresa din 21.06.2018, Tribunalul Bucureşti a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Decizia nr. 554/30.10.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că faţă de dispoziţiile art. 97 şi art. 483 C. proc. civ., raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, curtea de apel este instanţă specială în privinţa căii de atac a recursului, instanţa de drept comun în materie fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra competenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu poate realiza o legală învestire a instanţei supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului într-o cauză în care valoarea bunului în raport de care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare indicată în cererea de chemare în judecată este de 160.000 RON, valoare ce se situează sub valoarea de 200.000 RON, iar cauza fiind soluţionată în primă instanţă de judecătorie şi în apel de tribunal.
Astfel, dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa Înaltei Curţi ca instanţă de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curţilor de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în faţa instanţei supreme.
Or, în speţă, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curţii de apel şi nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecăţii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor ci dimpotrivă, foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe - unul care vizează ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel) şi celălalt indicaţia expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").
Aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competenţe de drept comun, posibilă doar în situaţia în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.
O interpretare în sens contrar a dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa cum procedează curtea de apel, înseamnă nesocotirea conţinutului expres al normei şi extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competenţă, prin adăugarea la lege şi încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor este prevăzută numai prin lege).
Nici dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competenţă în materia recursurilor pentru instanţa supremă.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Aşadar, norma procedurală menţionată are ca obiect de reglementare natura şi scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, indiferent care este instanţa de recurs învestită.
Se constată, în mod determinant, şi că prin Decizia în interesul legii nr. 18/01.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369/30.05.2017 a Curţii Constituţionale, revine curţilor de apel.
Pentru toate aceste considerente, se constată că dezînvestirea curţii de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menţionate anterior.
În consecinţă, judecata recursului va fi declinată la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat decizia în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantele A. şi B. împotriva Deciziei nr. 569/A din 15 februarie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN