Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 138/2019

Şedinţa publică din data de 05 martie 2019

Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatoarea Comuna Borca Judeţul Neamţ - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie;

Prin Decizia penală nr. 1310 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea partea responsabilă civilmente Comuna Borca, jud. Neamţ, referitoare la Decizia penală nr. 1112 din data de 16 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 250 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin cererea formulată de Comuna Borca, jud. Neamţ, astfel cum a fost precizată la data de 13 iunie 2018, a fost contestată executarea silită iniţiată de A.N.A.F. - Serviciul Orăşenesc Bicaz, ce vizează în principal modul de calcul al accesoriilor datorate de unitatea administrativ-teritorială, în solidar cu inculpaţii A. şi B., la suma de 1.826.833,74 RON părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, astfel cum au fost stabilite potrivit Fişei de calcul accesorii nr. 1985 din 18 ianuarie 2018, întocmită de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi implicit actele de executare întocmite cu privire la acest debit de către A.N.A.F. - Serviciul Orăşenesc Bicaz.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că în speţă sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi nu dispoziţiile Codului de procedură fiscală, cum s-a procedat.

În urma precizărilor contestatoarei, instanţa a calificat cererea drept o contestaţie la executare, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite în cauză, dar şi o contestaţie privind executarea dispoziţiilor civile potrivit art. 600 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru a se stabili dacă accesoriile au fost stabilite corect.

Prin Sentinţa penală nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpaţilor B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a aplicat inculpaţilor B. şi A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale de câte 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare, aplicate inculpaţilor B. şi A. şi s-a stabilit câte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a impus inculpaţilor ca pe durata termenelor de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus inculpaţilor B. şi A. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., au fost obligaţi inculpaţii să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de câte 60 zile, în cadrul Primăriei comunei Borca, sau Primăriei comunei Farcaşa, judeţul Neamţ, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probaţiune Neamţ cu aceste instituţii. În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. d) şi art. 93 alin. (3) din C. pen., să se realizează de Serviciul de Probaţiune Neamţ. În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 95 alin. (3) şi art. 96 alin. (1), (2) şi 4 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin aceeaşi hotărâre au fost obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Unitatea Administrativ Teritorială Borca, să plătească părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, suma de 1.826.833,74 RON, cu titlu de sprijin financiar încasat nelegal în anul 2010, din bugetul Uniunii Europene.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, în cadrul termenului legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, inculpaţii, partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi partea responsabilă civilmente U.A.T. Borca.

Prin Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017 şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 15 martie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Neamţ, numai în ceea ce priveşte reţinerea la operaţiunea de condamnare a inculpaţilor a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b), cu) art. 76 alin. (1) din C. pen., cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor, durata pedepselor complementare, omisiunea obligării şi la plata către partea civilă a accesoriilor fiscale şi a aplicării dispoziţiilor art. 404 alin. (4), cu art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, numai în ceea ce priveşte omisiunea obligării şi la plata accesoriilor fiscale, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, doar sub aceste aspecte şi în totalitatea încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 15 martie 2017, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în consecinţă, în fond;

S-au înlăturat de la operaţiunea de condamnare a inculpaţilor dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., şi, pe cale de consecinţă, a fost majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor, de la câte 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare, la 2 (doi) ani închisoare, precum şi durata pedepselor complementare aplicate inculpaţilor, de la câte 1 (un) an, la câte 2 (doi) ani.

De asemenea, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, aceştia în solidar şi cu partea responsabilă civilmente şi la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti a accesoriilor fiscale, în condiţiile legii, începând cu data fiecărei plăţi şi până la plata integrală a debitului principal.

În temeiul art. 404 alin. (4), art. 25 din C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cererea unică de plată pe suprafaţă din data de 12 mai 2010, înregistrată la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Centrul Judeţean Neamţ sub nr. x din data de 12 mai 2010, declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţe de pajişte permanentă şi formularul denumit "Angajamente şi declaraţii - Măsuri de Agro-mediu", semnate de inculpatul A., în calitate de primar al comunei Borca şi Declaraţia de suprafaţă, semnată de inculpatul B., în calitate de viceprimar al comunei Borca, jud. Neamţ.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, numai în ceea priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, doar sub acest aspect, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în consecinţă şi în fond;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpaţilor să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ, sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi s-a înlăturat obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., privind impunerea inculpaţilor a obligaţiei de nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

Prin aceeaşi decizie au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrarii prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte responsabilă civilmente U.A.T. Borca, jud. Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 24/P din data de 14.03.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, iar, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta-parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi analizând contestaţia la executare în raport de motivele invocate de contestator, Curtea a constatat că este nefondată.

S-a reţinut că a fost indicat ca motiv al contestaţiei dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., astfel că, faţă de dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală, competenţa soluţionării contestaţiei revine instanţei care a pronunţat decizia în apel, respectiv Curţii de Apel Bacău. Contestatoarea a invocat ca motiv al contestaţiei dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., respectiv, "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

Ori, în cauză, din examinarea Deciziei penale nr. 1112 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2015, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la decizia menţionată mai sus şi nici vreo împiedicare la executare. Nelămuririle care se pot ivi cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale se pot datora, în cele mai multe situaţii, redactării cu greşeli, dar care să nu vizeze fondul cauzei, a hotărârii. De asemenea, ar putea constitui "o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută" atunci când în însuşi conţinutul acelei hotărâri într-un loc se arată că inculpatul ar fi condamnat la 5 (cinci) ani închisoare, iar într-un alt loc din dispozitiv se indică o altă durată a pedepsei. Totodată, poate fi apreciată ca o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, şi atunci când într-un loc se arată că inculpatul este obligat la plata unei sume, cu titlul de despăgubiri, iar într-un alt loc să se indice o altă sumă. Ar putea constitui "o împiedicare la executare", atunci când prin hotărâre se omite să se deducă din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, sau întreaga durată a reţinerii şi arestării preventive. În legătură cu "împiedicările la executare", s-a subliniat faptul că ele trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare o hotărâre.

S-a reţinut, cât priveşte contestaţia la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., că nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu valabilitatea celor dispuse, sub aspectul textelor de lege indicate şi analizate şi principiile de drept aplicate prin Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Contestatoarea a susţinut că în cauză, în ceea ce priveşte accesoriile datorate la suma la care a fost obligată cu titlul de despăgubiri civile, ar fi fost aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, susţinere care este greşită, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Aşa cum rezultă din hotărârea de condamnare a inculpaţilor, faptele au fost săvârşite la data de 10 mai 2010, dată la care, în mod evident, O.U.G. nr. 66/2011, care este o lege civilă, nu era în vigoare. După cum este cunoscut, aplicarea normelor de drept civil în timp înseamnă încadrarea acestor norme (ipoteze, dispoziţii, sancţiuni) în situaţii concrete, cărora să li se poată potrivi, sau, invers, determinarea acelor situaţii concrete din punct de vedere temporal cărora li se potrivesc sau care se încadrează în respectivele norme de drept civil. Conflictul de legi în timp apare în ipoteza în care o pluralitate de norme juridice succesive diferite ca şi conţinut are vocaţia de a reglementa simultan o anumită situaţie juridică.

Sintagma situaţii juridice cuprinde, în mod tradiţional, raporturile juridice generatoare de drepturi şi obligaţii, stările ce caracterizează o persoană (capacitatea, căsătoria, filiaţia etc.) şi însuşirile juridice ale unui bun (fungibil sau nefungibil, aflat sau scos di circuitul civil, etc.

Pentru a fi în prezenţa unui conflict de legi în timp este necesară îndeplinirea a două condiţii cumulative: să fie vorba de un act, fapt sau situaţie juridică care a luat naştere sub imperiul vechii reglementări şi continuă să producă efecte şi după intrarea în vigoare a noii legi; cele două dispoziţii legale succesive să reglementeze diferit actul, faptul sau situaţia juridică respectivă.

În esenţă, s-a reţinut că situaţia juridică dedusă judecăţii s-a născut sub imperiul O.U.G. nr. 125/2006, invocată, de altfel, ca temei în drept şi de partea responsabilă civilmente, astfel că, în ceea ce priveşte accesoriile datorate la suma la care a fost obligată cu titlul de despăgubiri civile, sunt incidente dispoziţiile acestui act normativ, în forma de la data faptelor, iar nu O.U.G. nr. 66/2011, invocată de contestatoare, acesta fiind aplicabilă doar situaţiilor juridice care au luat naştere după intrarea sa în vigoare. De altfel, s-a menţionat că acesta este şi punctul de vedere al Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF, care a arătat, în esenţă, că neregulile săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii lor. Aşadar, autorităţile de gestionare a fondurilor europene, în activitatea de constatare a creanţei bugetare, trebuie să aplice legea în vigoare la momentul săvârşirii neregulii, pentru încadrarea juridică a acestora, dar şi pentru constatarea efectelor juridice pe care le produc. Aşa fiind, s-a apreciat că neregulile săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 nu pot atrage corecţii financiare în temeiul acestui act normativ, deoarece s-ar încălca atât principiile de aplicare a legii în timp, cât şi cele de predictibilitate şi de securitate juridică a normei civile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 12 ianuarie 2019, a declarat contestaţie contestatoarea Comuna Borca - prin primar, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din 5 martie 2019, când instanţa, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei formulate.

Examinând admisibilitatea contestaţiei declarate de contestatoarea Comuna Borca Judeţul Neamţ - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că argumentele invocate de contestatoarea Comuna Borca Judeţul Neamţ - prin primar în contestaţia sa la executare privesc cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare, reglementat de dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare priveşte Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. x/2015, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, inculpaţii B. şi A., partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi partea responsabilă civilmente U.A.T. Borca.

Potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) şi (8) din C. proc. pen. hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar alin. (8) prevede că judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate, iar decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Având în vedere că cererea de contestaţie la executare formulată de Comuna Borca - prin primar vizează Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în calea de atac a apelului, în raport cu dispoziţiile anterior menţionate, se constată că această împrejurare determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În cauză, contestatoarea Comuna Borca - prin primar a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei pronunţate în apel şi nu împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă, astfel încât, este inadmisibilă contestaţia formulată în prezenta cauză.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Prin urmare, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatoarea Comuna Borca Judeţul Neamţ - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatoarea Comuna Borca Judeţul Neamţ - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2019.

Procesat de GGC - LM