Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 51/RC/2019

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2019

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011*,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 914 din 4 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2011*, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 255 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 61.800 RON, ce a făcut obiectul luării de mită.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (după 1 februarie 2014), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 (după 1 februarie 2014) cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000, precum şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni de închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa închisorii rezultantă de 4 ani şi 9 luni închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. 1969 s-a dedus perioada reţinerii din 11 decembrie 2010 şi arestării preventive de la 11 decembrie 2010 la 10 ianuarie 2011.

A fost menţinută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului A.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicareaart. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, str. x, şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea în privinţa locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administraţia Domeniului Public Sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menţinută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului B..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata D. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, str. x, şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea în privinţa locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administraţia Domeniului Public sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menţinută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei D..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata E. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E., la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata E. va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, Calea x, şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea în privinţa locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administraţia Domeniului Public sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menţinută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei E..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F. a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, str. x, sect. 3, şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea în privinţa locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administraţia Domeniului Public sector 3.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata G. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata G. va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, Calea 13 septembrie nr. 127, şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea în privinţa locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administraţia Domeniului Public sector 5.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menţinută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei G..

În baza art. 397 şi art. 19, art. 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 şi 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpaţii H., G., (pentru suma de 34.027.880 RON) B., D., E., F. (fiecare pentru suma de 867.696 RON), I. (pentru suma de 9.598.965 RON), şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL (pentru suma de 9.598.965 RON), la plata sumei de 36.577.988 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 şi art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357,1373 şi 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpaţii A., H., D., E., F., I. şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 şi art. 19, art. 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 şi art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata D., în solidar cu inculpaţii A., H., B., E., F., I. şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 şi art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 şi art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata E., în solidar cu inculpaţii A., H., B., D. F., I. şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 şi art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 şi art. 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul F., în solidar cu inculpaţii A., H., D., E., B., I. şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 şi art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 şi art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata G., în solidar cu inculpaţii A., H., I. şi cu părţile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 34.027.880 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 249 alin. (4) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 32 din Legea nr. 656/2002 (după 01.02.2014), s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi a confiscării speciale dispuse, precum şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât asupra cărora există masuri asigurătorii luate în cursul urmăririi penale) ale inculpaţilor H., A., G., B., D., E., F., I., L., M., N. şi părţilor responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL precum şi SC O. SRL (pentru suma de 3.162.000 RON - 967.225 RON + 2.194.775 RON), inclusiv asupra conturilor societăţilor comerciale la care inculpaţii menţionaţi figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a dispoziţiei de indisponibilizare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpaţii L., N., A., H., D., G., P., I., F., B., M., Q., E., părţile responsabile civilmente SC O., SC J. SRL, SC K. SRL şi Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA, criticând-o atât pe aspecte de nelegalitate, cât şi pe aspecte de netemeinicie.

În motivarea scrisă a apelului, inculpatul A., a criticat sentinţa sub două aspecte: greşita condamnare pentru infracţiunile deduse judecăţii şi greşita admitere a acţiunii civile.

II. Prin Decizia penală nr. 934/A din data de 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de L., N., A., H., D., G., P., I., F., B., M., Q., E., părţile responsabile civilmente SC O., SC J. SRL, SC K. SRL şi Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA împotriva Sentinţei penale nr. 914 din 4 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/2011*.

În baza art. 419 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelului şi cu privire la inculpatul-decedat R..

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

1. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 255 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (două infracţiuni).

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen. din 1969 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 s-a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni comerciale incompatibile cu funcţia deţinută prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 65 C. pen. din1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 11 decembrie 2010 la 10 ianuarie 2011.

S-au înlăturat dispoziţiile din sentinţa penală apelată referitoare la confiscarea sumei de 61.800 RON, provenită din infracţiunea de luare de mită.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.397.129,74 RON.

S-a menţinut măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului A.

2. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului B.

3. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. art. 297 alin. (1). C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei D.

4. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1). C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei E..

5. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului inculpatul F..

6. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei G..

A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă Ministerul Transporturilor.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Transporturilor faţă de toţi inculpaţii.

S-a menţinut măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător asupra conturilor SC S. SRL, iar sumele obţinute vor asigura aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor privitoare la confiscarea luată împotriva inculpatului A..

S-a înlăturat dispoziţia din sentinţa penală apelată referitoare la obligarea inculpaţilor H., D., G., P., I., F., B., E. referitoare la obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 914/04.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/2011*.

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat recurs în casaţie inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la inculpaţii D., G., F., B. şi E.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., a invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru fapte care nu erau prevăzute de legea penală, în sensul că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză de care A. a fost acuzat, trimis în judecată şi condamnat definitiv doar pentru două dintre infracţiunile imputate de instanţa de apel nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de normele de incriminare.

În dosar nu se realizează o corespondenţă deplină între faptele săvârşite analizate şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiuni pentru care A. a fost în mod nelegal condamnat definitiv în apel.

A susţinut că decizia penală recurată este nelegală sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani deoarece în speţă nu sunt întrunite elementele de tipicitate în plan obiectiv şi subiectiv ale infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 prin raportare la situaţia factuală din dosar.

Nefiind dovedită existenţa unei/unor infracţiuni predicat generatoare de bani negri pe care inculpatul să-i fi spălat, modalităţi concrete, sume exacte etc, în speţă nu există dovedit elementul material al infracţiunii de spălare de bani ca şi componentă a laturii obiective a faptei pentru care A. a fost condamnat definitiv.

În speţă, nu s-a făcut dovada prin probe că inculpatul a acţionat într-un scop ilicit în activitatea derulată cercetată în dosar şi nici cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective a infracţiunii de spălare de bani.

Nici privind infracţiunea de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. nu întruneşte, în speţă, tipicitatea normei de incriminare prin raportare la situaţia de fapt din dosar.

Nicio probă a dosarului nu a evidenţiat modalităţi concrete, interes, scop, respectiv intenţia inculpatului în a determina alte persoane să transmită fictiv părţi sociale ori acţiuni deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii sale de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Infracţiunea respectivă nu era prevăzută de legea penală deoarece art. 280 din Legea nr. 31/1990 a fost introdus prin Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Or, faptele deduse judecăţii ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 280 din Legea nr. 31/1990 în speţă au fost comise până în iunie 2006, dată la care nu exista incriminată infracţiunea respectivă.

Argumentele expuse relevă lipsa probelor din dosar pe de o parte, în stabilirea fără dubiu a vinovăţiei recurentului, iar pe de altă parte este evidenţiată neconcordanţa între situaţia factuală din dosar privind conţinutul normelor de incriminare incidente în cauză, respectiva situaţie conturând împrejurarea că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză şi pentru care A. a fost condamnat definitiv nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de textele de lege incriminatoare, apelantul fiind nelegal trimis în judecată şi condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 9347A din 23 iunie 2017 pronunţă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi achitarea inculpatului recurent de orice penalitate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. [fapta nu este prevăzută de legea penală].

Calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vizează cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., întrucât instanţa penală nu avea competenţa materială de a dispune în sensul respingerii acţiunii civile şi a ridicării măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor achitaţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a dispus soluţionarea acţiunii civile şi ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor, deşi nu avea competenţa prevăzută de lege.

Prin hotărârea definitivă pronunţată în cauză cu privire la inculpaţii B., D., E., F. şi G., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de apel a dispus în mod nelegal, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii civile formulate de partea civilă Ministerul Transporturilor, precum şi ridicarea măsurilor asigurătorii (sechestre asigurătorii) luate în cursul procesului penal asupra bunurilor inculpaţilor.

Potrivit art. 25 alin. (5) C. pen.:

"În caz de achitare a inculpatului . . . . . . . . . .în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . .instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă".

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 397 alin. (5) C. proc. pen., conform cărora:

"În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

În raport cu aceste dispoziţii legale, este evident că prin soluţia dispusă asupra acţiunii civile, instanţa de apel şi-a depăşit competenţa materială/funcţională, prin respingerea acţiunii civile, înlăturând orice posibilitate a Ministerului Transporturilor de a-şi recupera suma cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În mod legal, văzând temeiul în baza căruia s-a dispus achitarea inculpaţilor, conform art. 16 pct. 1 lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de apel trebuia să dispună lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile şi menţinerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor.

În consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. şi văzând dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a solicitat admiterea prezentului recurs în casaţie, casarea în parte a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile şi menţinerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor, dându-se astfel posibilitatea legală Ministerului Transporturilor ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen., în termen legal de 30 de zile, să-şi valorifice drepturile în faţa instanţei competente material/funcţional (instanţa civilă).

IV. Examinând recursurile în casaţie, se constată că acestea nu sunt fondate.

A. Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecţiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune. Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial, ş.a. ori situaţia dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitoare la faptul că nu a fost administratorul de fapt al SC S. SRL, dar chiar dacă prin absurd ar fi fost aşa, aceasta nu are conotaţie penală în raport de caracterul licit al sumelor încasate de SC J. SRL; infracţiunea predicat din care să rezulte banii supuşi spălării, respectiv abuzul în serviciu, priveşte alţi inculpaţi din dosar, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani şi de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale şi spălare de bani, întrucât probele nu dovedesc existenţa laturii obiective şi subiective a infracţiunilor.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale şi spălare de bani, astfel cum sunt incriminate de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale şi spălare de bani corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpatului: în calitate de Director General al Direcţiei Sanitar Veterinare din cadrul Agenţiei de Sănătate Publică - Ministerul Transporturilor, având atribuţii de control, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, coordonându-se cu H. şi Q. (inculpaţi în dosar) în cadrul grupului infracţional pe care l-a constituit a primit în perioada 2005 - 2006 în repetate rânduri în mod direct şi indirect suma de 61.800 RON cu titlu de mită de la Q. şi colaboratorii acestuia, în scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu şi a ascunde lipsa de activitate a SC J. SRL, precum şi activităţile necorespunzătoare ale subcontractanţilor. Datorită gripei aviare au fost contractate servicii de dezinfecţie ce trebuiau să aibă ca efect limitarea, reducerea şi eliminarea răspândirii virusului, apariţia de noi focare. Prin O.U.G. nr. 140/10 octombrie 2005 s-a prevăzut intensificarea activităţilor de supraveghere a păsărilor sălbatice şi domestice şi s-au aprobat sumele necesare acţiunilor de prevenire şi combatere a bolii, iar prin H.G. nr. 1218 din 10 octombrie 2005 s-a decis constituirea Comandamentului Antiepizootic Central.

Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, săvârşirea de către inculpat a unei acţiuni de instigare la transmitere fictivă a părţilor sociale şi a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii unei infracţiuni şi a unei acţiuni realizate în modalitatea alternativă a transferului de bani, elemente care se suprapun textului de incriminare al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului. de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. De asemenea, acţiunea realizată în modalitatea alternativă a transferului de bani, prin care, în calitate de director general al Direcţiei Sanitar Veterinare din cadrul Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, folosindu-se de SC S. SRL şi de inculpatul N., a transferat sumele de bani provenite din infracţiune, prin cumpărare şi vânzare în mod repetat şi fictiv, de acţiuni şi părţi sociale la SC T. S.A., în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, coordonând în acest scop grupul infracţional organizat, menţionat anterior, în timp ce avea calitate de funcţionar public, corespunde textului de incriminare al infracţiunilor de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. şi de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în realitate, se contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - faptul că infracţiunea predicat din care să rezulte banii supuşi spălării, respectiv abuzul în serviciu, priveşte alţi inculpaţi din dosar şi, ca atare inculpatul nu putea să cunoască modalitatea pretins ilicită în care SC J. SRL a obţinut sumele de bani; că nu a fost administratorul de fapt al SC S. SRL; că nu a avut vreo implicare în revânzarea acţiunilor, scopul a fost respectarea unor dispoziţii legale, respectiv dificultăţile întâmpinate de T. S.A.; faţă de acuzaţia de efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia deţinută a arătat că nu există în materialitatea ei - pornind de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate de recurent ţine de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele ordinare au reţinut, pe baza probelor din dosar, existenţa infracţiunilor de spălare de bani şi de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale, sub aspectul laturii obiective şi subiective a acestora.

Cu privire la lipsa concordanţei dintre situaţia de fapt reţinută şi tipicitatea obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că scopul recursului în casaţie este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanţa trebuie să plece în analiza tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi de apel, neputând să analizeze pertinenţa şi concludenţa probelor administrate în cauză ori suficienţa acestora.

În cauză, s-a apreciat în mod corect că acţiunile pe care le-a desfăşurat recurentul inculpat, au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Apărarea a mai susţinut că nu s-a făcut dovada că autor al infracţiunii din care provin banii ori bunurile respective este altă persoană decât A., dimpotrivă acesta a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii principale, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie nelegală, inculpatul neputând fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani.

Curtea Constituţională a reţinut, de principiu, că subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile dobândite, deţinute sau folosite nu poate fi şi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, însă pentru modalitatea de săvârşire a infracţiunii reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (decizia nr. 418 din 19 iunie 2018).

S-a reţinut că, dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Cât priveşte susţinerea apărării, că infracţiunea de instigare la transmitere fictivă de acţiuni sau părţi sociale nu era prevăzută de legea penală, deoarece art. 280 din Legea nr. 31/1990 a fost introdus prin Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006; faptele deduse judecăţii ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 280 din Legea nr. 31/1990 în speţă au fost comise până în iunie 2006, dată la care nu exista incriminată infracţiunea respectivă:

Din actele dosarului rezultă că infracţiunea de spălare a banilor s-a realizat prin cumpărarea şi vânzarea de acţiuni T., respectiv prin plata serviciilor de consultanţă "prestate" de SC O. SRL pentru SC J. SRL - în baza contractului de consultanţă cu SC J. SRL încheiat la data de 25 decembrie 2006 - având ca infracţiune premisă exercitarea de către inculpatul A. a actelor de comerţ (achiziţionarea substanţei dezinfectante) incompatibile cu funcţia publică deţinută (director al Direcţiei Sanitar Veterinare din cadrul Agenţiei de Sănătate Publică).

Dispoziţiile art. 280 din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 441/2006 incriminează ca infracţiune transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia. În cauză urmărirea penală a început la 10 septembrie 2009, în aceeaşi lună fiind audiate primele persoane puse sub acuzare. De această împrejurare inculpatul A. a avut cunoştinţă, acesta fiind şi motivul pentru care "a scăpat" de acţiunile T., deţinute de către CIMP.

Astfel, din probele administrate, primele instanţe au reţinut rolul avut de inculpatul A. în a achiziţiona substanţa dezinfectantă de către SC J. SRL (prin intermediul SC S. SRL), banii obţinuţi din comercializarea substanţei fiind folosiţi pentru cumpărarea acţiunilor T.

Inculpatul Q. a procedat la spălarea banilor proveniţi din achiziţionarea substanţei dezinfectante (provenită din actele de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, efectuate de inculpatul A.) şi "decontarea" acesteia din contractele încheiate cu C.N.A.D.N.R. şi C.N.C.F.R. Astfel, prin intermediul inculpaţilor M., nepotul său şi L., cumnatul său, inculpatul Q. a înfiinţat la data de 14 decembrie 2006 SC O. SRL, iar la data de 25 decembrie 2006 firma a încheiat un contract de consultanţă cu SC J. SRL În realitate, a rezultat că acest contract era fictiv, fiind încheiat cu scopul de a justifica scoaterea banilor obţinuţi de SC J. SRL din contractele încheiate cu C.N.A.D.N.R. şi C.N.C.F.R., transferarea sumelor de bani în contul SC O. SRL cu justificarea de plată a "consultanţei" oferite acestei societăţi, banii fiind ulterior retraşi în numerar de către inculpaţii Q. şi M.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Nici criticile scrise, referitoare la greşita soluţie de încetare a procesului penal, urmare a intervenirii prescripţiei speciale vizând infracţiunea de efectuare de operaţiuni comerciale incompatibile cu funcţia deţinută prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. nu pot fi primite, acestea neputând fi analizate în prezentul cadru procesual şi în limitele cazului de recurs în casaţie cu care a fost învestită instanţa.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casaţie, instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2011*.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

B. În ce priveşte recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie:

Calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vizează cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivându-se că instanţa penală nu avea competenţa materială de a dispune în sensul respingerii acţiunii civile şi a ridicării măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor achitaţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a mai motivat că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a dispus soluţionarea acţiunii civile şi ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor, deşi nu avea competenţa prevăzută de lege.

Analizând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă, în cursul judecăţii, nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În cauză, deşi se invocă formal cazul de recurs în casaţie prevăzut de lege, criticile formulate în susţinerea acestuia nu vizează aspecte de necompetenţă material sau personală a unei instanţe inferioare celei care ar trebui să judece cauza, ci modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat acţiunea civilă exercitată faţă de inculpaţii B., D., E., F. şi G.. Or, aceste critici nu pot fi supuse analizei în prezenta cale de atac şi în limitele învestirii instanţei de recurs cu cazul de recurs în casaţie arătat.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011*.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2011*.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - LM