Deliberând asupra cererii de repunere în termen şi asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţine următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 254/F din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 RON (corespunzătoare a 300 zile-amendă x 50 RON/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (un act material din 31 mai 2016). S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., în sensul că, în cazul neexecutării cu rea-credinţă a amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.,000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 14 martie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) a din C. pen., două acte materiale din 21 martie 2016 şi 31 mai 2016.
În fapt, s-a reţinut că la data de 21 martie 2016, în jurul orelor 18:10, A. a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x pe DN 5, în localitatea Călugăreni, judeţul Giurgiu, fiind depistat de către lucrătorii operativi din cadrul I.P.J. Giurgiu - Serviciul Rutier cu depăşirea limitei de viteză admisă, aparatul radar înregistrând viteza de 68 km/oră.
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului A. şi a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal nr. x, pentru depăşirea vitezei legale în localitate şi a semnat procesul-verbal de contravenţie, plătind amenda pe loc.
La data de 23 martie 2016 în jurul orelor 08:30, în urma verificărilor efectuate în baza de date a I.P.J. Giurgiu - Compartimentul Implementări Abateri, s-a constatat că A. are dreptul de conducere suspendat în data de 16 noiembrie 2015, implementare în sistemul de date introdusă de către I.P.J. Vrancea şi I.P.J. Bacău, motiv pentru care lucrătorii din cadrul I.P.J. Giurgiu - Serviciul Rutier s-au sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată,prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
Prin Ordonanţa din 30 martie 2016 I.P.J. Giurgiu a dispus începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
La data de 1 aprilie 2016 prin adresa nr. x I.P.J. Giurgiu i-a comunicat lui A. că pentru încălcarea prevederilor art. 335 alin. (1) din C. pen. i-a fost suspendat dreptul de a conduce începând cu data de 21 martie 2016 şi că, în cazul în care în această perioadă va fi depistat conducând, fapta constituie infracţiune.
Sesizarea din oficiu a I.P.J. Giurgiu a format obiectul Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Prin Ordonanţa nr. 1230/P/2016 din 18 noiembrie 2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea de avocat a numitului A.. Dosarul a fost înregistrat sub numărul unic al Parchetului de lângă Curtea de Apel Bucureşti 1358/P/2016.
La data de 31 mai 2016, în jurul orelor 17:44 - A. a condus autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe Şos. Bucureşti - Ploieşti din direcţia Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, fiind oprit de un echipaj de poliţie din cadrul S.G.P.M.B. - Brigada Rutieră în dreptul Aleii Privighetorilor, deoarece fusese depistat de aparatul radar cu viteza de 91 km/h. În urma verificărilor bazelor de date s-a constat că numitul A. figura cu permisul de conducere suspendat.
Organele de poliţie au întocmit pe loc proces-verbal prin care i-au adus la cunoştinţă că în baza de date figurează ca având exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendată şi că pentru fapta din 31 mai 2016 i se va întocmi dosar penal. Procesul-verbal a fost semnat de către A., în prezenţa martorului asistent D..
Sesizarea din oficiu a fost înregistrată sub numărul unic al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 5989/P/2016, iar prin ordonanţa din 4 iunie 2016, a fost începută urmărirea penală "in rem" sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptul de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 5989/P/2016 din 18 iulie 2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, avându-se în vedere calitatea de avocat a numitului A., dosarul fiind înregistrat sub numărul unic al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti 872/P/2016.
Prin Ordonanţa nr. 872/P/2016 din 6 februarie 2016 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus reunirea dosarelor, Dosarul nr. x/2016 fiind conexat la Dosarul nr. x/2016, cauza urmând a fi soluţionată sub număr unic al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti 872/P/2016.
Prin Ordonanţa nr. 872/P/2016 din 15 februarie 2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în infracţiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale din 21 martie 2016 şi 31 mai 2016). Continuarea urmăririi penale faţă de A. sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: - la data de 21 martie 2016 A. a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x pe DN 5, în localitatea Călugăreni, judeţul Giurgiu, având exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice suspendată la data de 16 noiembrie 2015, măsură dispusă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă constatată în urma sancţionării contravenţionale pentru depăşirea limitelor de viteză); - la data de 31 mai 2016 - A. a condus autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe Şos. Bucureşti - Ploieşti din direcţia Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din 16 noiembrie 2015 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău (faptă constatată în urma sancţionării contravenţionale pentru depăşirea limitelor de viteză).
La data de 30 octombrie 2017, prin Ordonanţa nr. 872/P/2016 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva numitului A. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat, în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale din 21 martie 2016 şi 31 mai 2016).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 16 martie 2018, sub nr. x/2018.
Prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de prelungire a dreptului de circulaţie. A respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. a constatat că instanţa, Curtea de Apel Bucureşti, este competentă să soluţioneze cauză, este legal sesizată cu Rechizitoriul nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul A., probele au fost administrate în mod legal şi actele de urmărire penală au fost efectuate în mod legal. În baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpatul A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 872/P/2016.
Prin Încheierea din 29 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că inculpatul A. nu a exercitat cale de atac împotriva încheierii din 2 mai 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că din probele administrate la dosar (raport de reţinere - dup - întocmit de IPJ Bacău, procesul-verbal nr. x din 12 mai 2015 - dup, din care rezultă că, urmare a săvârşirii unei contravenţii - art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, dispoziţia Comisarului şef Serviciu IPJ Buzău - dup, din care rezultă că începând din 10 octombrie 2015 i s-a suspendat inculpatului dreptul de a conduce) rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a avut dreptul de conducere suspendat în perioada 10 octombrie 2015 - 7 ianuarie 2016.
Din Ordonanţa de clasare nr. 64/P/2016 din 3 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi din Ordonanţă de clasare nr. 352/P/2016 din 19 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a rezultat cu putere de lucru judecat că inculpatul nu a cunoscut că în perioada 10 octombrie 2015 - 7 ianuarie 2016 a avut dreptul de a conduce suspendat, prin ordonanţele mai sus amintite dispunându-se clasarea cauzelor.
Cu toate acestea, s-a reţinut că este cert că la momentul 16 noiembrie 2015, când inculpatul a condus atât pe raza judeţului Vrancea, cât şi pe raza judeţului Bacău, chiar dacă inculpatul nu cunoştea acest lucru, avea dreptul de a conduce suspendat, motiv pentru care s-au întocmit cele două Dosare penale, nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi nr. 352/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În cauză, s-a constatat că la data de 16 noiembrie 2015, ca urmare a faptului că inculpatul a condus, atât pe raza judeţului Vrancea, cât şi pe raza judeţului Bacău, având dreptul de a conduce suspendat (chiar dacă inculpatul nu cunoştea acest lucru, astfel cum rezultă din Ordonanţa nr. 64/P/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ordonanţa nr. 352/P/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău), i s-a suspendat ope legis dreptul de a conduce până la momentul la care s-au pronunţat cele două soluţii de clasare şi anume 3 mai 2017 şi 19 mai 2017.
Astfel, s-a reţinut că în intervalul 16 noiembrie 2015 - 19 mai 2017, inculpatul a avut dreptul de a conduce suspendat şi a condus autoturismul la data de 21 martie 2016 (cel de-al doilea act material al infracţiunii, din data de 31 mai 2016, a fost săvârşit ca urmare a suspendării dreptului de a conduce intervenită ope legis ca urmare a săvârşirii actului material din 21 martie 2016.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că există un dubiu că inculpatul avea cunoştinţă la data de 21 martie 2016, că i se suspendase dreptul de a conduce încă din data de 16 noiembrie 2015. Astfel, în cauză, având în vedere că, la data de 16 noiembrie 2015, atunci când inculpatul a fost depistat în trafic, nu i s-a reţinut permisul de conducere, conform art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, nu i s-a comunicat pe cale oficială faptul că în cazul în care va continua să conducă săvârşeşte infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar dosarele penale au fost întocmite ulterior de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanţa apreciind că datele certe la care inculpatul a cunoscut existenţa celor două dosare penale şi, în concret, suspendarea ope legis a dreptului de a conduce a fost data de 19 ianuarie 2017, când a fost audiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi data de 24 octombrie 2016, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de "suspectul" A., ambele fiind ulterioare datei de 21 martie 2016.
S-a apreciat că singura probă care ar putea să confirme versiunea acuzării, conform căreia inculpatul ştia la data de 21 martie 2016, că avea dreptul de a conduce suspendat încă din 16 noiembrie 2015, este declaraţia inculpatului dată în faza de urmărire penală, în care arată că la câteva zile de la 16 noiembrie 2015 a fost sunat de un ofiţer de poliţie din cadrul IPJ Bacău care i-a comunicat că figura în sistem la data de 16 noiembrie 2015 cu dreptul de a conduce suspendat şi că i s-a întocmit dosar penal.
S-a apreciat că instanţa nu poate reţine această probă ca fiind determinantă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului, având în vedere că aceasta nu se coroborează cu alte mijloace de probă, este lacunară, se vorbeşte despre "la câteva zile de la 16 noiembrie 2015 am fost sunat" în contextul în care declaraţia este luată la aproape 2 ani de la săvârşirea infracţiunii, dar şi a faptului că inculpatul s-a aflat se pare într-o eroare în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002, făcând o confuzie între suspendarea exercitării dreptului de a conduce ca urmare a aplicării unei sancţiuni contravenţionale, care se aplică pe o perioadă determinată de poliţistul rutier şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce, care intervine ope legis, la momentul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de O.U.G. nr. 195/2002 şi nu trebuie să fie implementată în sistem pentru a interveni.
Prin urmare, pentru considerentele arătate în sentinţă, instanţa de fond a menţionat că nu va reţine actul material al infracţiunii din 21 martie 2017, ca fiind singura măsură menită a nu produce o vătămare inculpatului, existând un dubiu, că acesta cunoştea, la data de 21 martie 2017, că are dreptul de a conduce suspendat încă din 16 noiembrie 2015.
Cu privire la fapta din data de 31 mai 2016, analizând probatoriu administrat, instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârşit la data de 31 mai 216, cu vinovăţie, infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.
S-a apreciat că instanţa nu reţine lipsa de vinovăţie a inculpatului în ceea ce priveşte actul material din 31 mai 2016, astfel cum a solicitat acesta, având în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul a primit adresa din 1 aprilie 2016 emisă de IPJ Giurgiu, din care reiese că i s-a adus la cunoştinţă acestuia că, pentru încălcarea la data de 21 martie 2016 a prevederilor nr. 335 alin. (2) din C. pen., i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu 21 martie 2016, iar în cazul în care, în această perioadă, este depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta sa constituie infracţiune, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen. şi cu toate acestea, inculpatul a continuat să conducă, fiind depistat astfel la data de 31 mai 2016. De asemenea, nu s-a reţinut nici apărarea acestuia în ceea ce priveşte faptul că, având în vedere că faptele comise pe raza judeţelor Bacău şi Buzău nu există, nu avea cum să comită infracţiuni pe raza jud. Giurgiu şi respectiv în Bucureşti, deoarece, astfel cum rezultă din Ordonanţa de clasare nr. 64/P/2016 din 3 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi din Ordonanţă de clasare nr. 352/P/2016 din 19 mai 2017, faptele există, dar nu au fost săvârşite cu vinovăţie.
Astfel, s-a reţinut că această sancţiune intervine prin efectul legii, de la momentul săvârşirii uneia din infracţiunile enumerate la art. 111 alin. (1) şi (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 până la soluţionarea prin clasare sau achitare a unui dosar penal, iar în cazul unei condamnări permisul de conducere se anulează, iar persoana condamnată se poate prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă sau a trecut un an de la data graţierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 116 din O.U.G. nr. 195/2002). În continuare, implementarea sau nu a acestei sancţiuni în sistemul de date al poliţiei nu are înrâurire asupra existenţei acesteia. Aşadar, chiar dacă dosarul penal se finalizează cu o soluţie de clasare sau de achitare, până la pronunţarea acestei soluţii, suspendarea dreptului de a conduce este valabilă pe toată desfăşurarea urmăririi penale şi a procesului penal, şi orice încălcare a obligaţiei de a nu conduce autoturisme constituie infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 31 mai 2016, a condus autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x pe Şoseaua Bucureşti - Ploieşti, din direcţia Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 21 martie 2016, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată. S-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale, deoarece IPJ Giurgiu, prin adresa din 1 aprilie 2016 i-a adus la cunoştinţă acestuia că pentru încălcarea la data de 21 martie 2016 a prevederilor nr. 335 alin. (2) din C. pen., i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu 21 martie 2016, iar în cazul în care, în această perioadă, este depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta sa constituie infracţiune, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen. şi a urmărit producerea lui.
La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a dispus amenda penală, având în vedere că inculpatul, chiar dacă a fost sancţionat contravenţional de mai multe ori, aceste sancţiuni au fost aplicate pentru conducerea cu depăşirea limitei de viteză, iar nu pentru fapte care presupun neatenţie sau lipsa abilităţii de a conduce. De asemenea, s-a constată că inculpatul nu a fost implicat în niciun alt eveniment rutier care să presupună alţi participanţi la trafic, de unde rezultă că, chiar dacă acesta a condus în mai multe rânduri cu depăşirea limitei de viteză, totuşi nu a pus în pericol traficul rutier.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa s-a orientat la maximul a intervalului de pedeapsă - 300 zile/amendă, având în vedere circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii şi anume că, chiar dacă i s-a adus la cunoştinţă în mod oficial de către IPJ Giurgiu că are dreptul de a conduce suspendat, inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru "a convinge" autorităţile că are dreptul de a conduce cât timp această sancţiune nu a fost implementată şi chiar a sfidat aceste autorităţi care, sub diferite forme, i-au adus la cunoştinţă mereu acelaşi lucru, şi anume că nu mai are dreptul de a conduce.
S-a reţinut că deşi cunoştea că după rămânerea definitivă a sentinţei civile trebuie să predea permisul de conducere, nu a făcut acest demers, dimpotrivă, folosindu-se de faptul că autorităţile nu i-au comunicat legal faptul că are dreptul de a conduce suspendat, a continuat să conducă sub un alt pretext şi folosindu-se de o altă slăbiciune a sistemului, şi anume aceea că nu au implementat în baza de date suspendarea dreptului de a conduce, astfel încât, în momentul în care era oprit în trafic, la o verificare sumară, poliţia rutieră nu putea să-şi dea seama de situaţia juridică a acestuia, cu atât mai mult cu cât avea şi permisul asupra sa. Conduita inculpatului fiind mai degrabă cea a unui cetăţean care încearcă să eludeze legea, decât cea a unuia care a greşit din necunoştinţă de cauză.
Având în vedere circumstanţele reale şi personale (căsătorit, studii superioare juridice, profesie - avocat, fără antecedente penale, s-a prezentat la fiecare termen în faţa instanţei de judecată) care agravează sau, după caz, atenuează gradul de pericol social al faptei şi periculozitatea inculpatului, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de 300 zile-amendă corespunde scopului său social educativ şi preventiv. A fixat o sumă de 50 RON/zi, apreciind că profesia avocatului şi faptul că acesta nu are o familie numeroasă în întreţinere va permite acestuia să plătească amenda în întregime.
În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 RON (corespunzătoare a 300 zile-amendă x 50 RON/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (un act material din 31 mai 2016).
Sentinţa penală nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală i-a fost comunicată inculpatului A. la data de 11 decembrie 2018 prin afişare şi la data de 20 decembrie 2018 a semnat personal, aşa cum rezultă din dovada de primire aflată la dosarul Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 23 ianuarie 2019, a declarat apel inculpatul A., aşa cum rezultă din cererea sa aflată la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 ianuarie 2019 sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din data de 5 martie 2019.
Prin cererea de apel formulată, inculpatul A. a solicitat repunerea în termenul de apel, în temeiul art. 411 din C. proc. pen.
În motivarea cererii, a susţinut că timp de aproape 4 ani a fost cercetat penal şi ulterior trimis în judecata pentru faptul ca a comis un număr de 5 infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat. În cazul a trei infracţiuni s-a dispus clasarea cauzelor, iar în cea de-a patra situaţie, Curtea de Apel Bucureşti a dispus achitarea, dar aceeaşi instanţa a dispus condamnarea pentru cea de-a cincea faptă comisă.
A menţionat că a primit minuta la data de 14 decembrie 2018, urmând să depună cererea de apel în partea finală a termenului, cu ocazia începerii noului an, adică în data de 3 ianuarie 2019. Însă la data de 26 decembrie 2018 a plecat într-o excursie cu familia în Dubai/Thailanda, urmând ca întoarcerea să fie la data de 2 ianuarie 2019. Furtuna din zona (intens mediatizată) a prelungit vacanţa până la data de 11 ianuarie 2019, anulând o mare parte a zborurilor, iar sute de turişti au fost blocaţi în Thailanda din cauza furtunii Pabuk, vântul având o intensitate de 75 km/h, iar valurile chiar şi 5 metri. De asemenea, sute de turişti au fost blocaţi pe mai multe insule din Golful Thailandei după ce aeroporturile regionale au fost închise, iar ambarcaţiunile au rămas andocate din cauza furtunii tropicale Pabuk care a atins zona de uscat.
A menţionat că a depus cererea în termenul legal de 10 zile de la data încetării motivului care a dus la împiedicarea depunerii cererii de apel (de la data sosirii în ţară, respectiv 11 ianuarie 2019, termen care se împlineşte la data de 22 ianuarie 2019)
A mai precizat că judecata apelului este importanta, întrucât a fost condamnat pentru o faptă penală fără să fie vinovat, iar neexercitarea controlului jurisdicţional şi rămânerea definitiva a acestei condamnări, pe lângă starea de recidivă, măsurile administrative luate, duce prin efectul legii la excluderea sa din cadrul Baroului de Avocaţi,în care activează din data de 1 ianuarie 2001.
A anexat dovezile rezervării de avion şi cazare hotel în Bangkok din perioada 29 decembrie 2018 - 2 ianuarie 2019, precum şi informaţii despre furtuna tropicală din Asia de sud est din acea perioadă, aspect ce, în opinia sa, constituie un caz de forţa majora.
Examinând actele dosarului cererea de repunere în termenul de apel, precum şi sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul inculpat, Înalta Curte constată că este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.
Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen. "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acestuia".
Conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond a fost comunicată inculpatului A. la data 20 decembrie 2018, apelul fiind declarat la data de 23 ianuarie 2019, cu nerespectare termenului imperativ de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., condiţii în care Înalta Curte va respinge ca tardiv apelul declarat.
Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, formulată de apelantul inculpat A., cerere motivată prin aceea că a fost plecat în vacanţă în Thailanda şi i s-a prelungit vacanţa datorită furtunii din zonă, în condiţiile în care, împrejurarea menţionată nu poate avea în niciun caz semnificaţia unei "cauze temeinice de împiedicare" a declarării apelului în termenul legal, neaflându-se în situaţia forţei majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situaţia de a nu putea acţiona. Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere şi profesia inculpatului, aceea de avocat, ceea ce presupune cunoştinţe juridice cu privire la declararea unei căi de atac, precum şi faptul că avea posibilitatea să formuleze calea de atac a apelului înainte de a pleca în vacanţă (respectiv până la data de 26 decembrie 2018), precum şi faptul că avea posibilitatea să declare apel şi prin poşta electronică, prin email, prin scrisoare recomandată etc., nefiind necesară prezentarea la sediul instanţei.
În consecinţă, Înalta Curte constată că este nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., întrucât nu a fost dovedită o cauză temeinică de împiedicare, astfel că apelul declarat este tardiv.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, iar în baza art. 421 alin1 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2019.
Procesat de GGC - LM