Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
1. Decizia Biroului Electoral Central
Prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019, Biroul Electoral Central constituit în baza Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European din 2019 a respins protocolul de constituire a alianţei electorale "A.".
Pentru a hotărî astfel, BEC a reţinut că a fost învestit cu cererea nr. 1/PAE/BEC/PE/2019 din 3 martie 2019, formulată de B., reprezentat prin C., şi de D., reprezentat prin E., iar potrivit menţiunilor înscrise la poziţia nr. 125 din Registrul Partidelor Politice, preşedintele B. este F. şi potrivit menţiunilor înscrise la poziţia nr. 181 din Registru este G..
Prin urmare, cererea de admitere a protocolului de constituire a alianţei electorale "A. "a fost formulată de persoane care nu au calitatea de reprezentanţi ai celor două partide.
Analizând şi cererile formulate de Biroul Naţional al D. (înregistrată sub nr. x/2019 din 5 martie 2019), de D. (înregistrată sub nr. x/2019 din 6 martie 2019), şi de doamna G. (înregistrată sub nr. x/2019 din 6 martie 2019), precum şi cererea formulată de domnul H., înregistrată sub nr. x/2019 din 7 martie 2019, cerere depusă peste termenul legal prevăzut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, care s-a împlinit la data de 6 martie 2019 potrivit celor prevăzute la pct. 7 din H.G. nr. 81/2019 privind aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2019, cu observarea şi a celor hotărâte de Biroul Electoral Central prin Decizia nr. 1/D din 3 martie 2019 privind datele la care se consideră împlinite termenele prevăzute de Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare, la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din 26 mai 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, Biroul Electoral Central a hotărât respingerea protocolului.
2. Contestaţia formulată împotriva deciziei BEC
B., D. şi A. au formulat, în termenul legal, contestaţie împotriva Deciziei nr. 3/D/07 martie 2019 emisă de Biroul Electoral Central, în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, solicitând anularea deciziei BEC şi admiterea Protocolului de constituire a alianţei electorale "A.".
În motivare, au arătat că, la data de 03 martie 2019, B. şi D. au depus la Biroul Electoral Central, prin adresa 1/PAE/BEC/PE/2019, Protocolul de constituire a alianţei electorale "A.", conform dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
Prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019, BEC a decis respingerea protocolului menţionat mai sus, invocând lipsa calităţii domnului C. de reprezentant legal al B. a şi lipsa calităţii domnului E. de reprezentant legal al PLUS.
Au susţinut contestatorii că Protocolul a fost semnat de către preşedinţii celor două partide, aleşi statutar: pentru B. a semnat domnul C., ales în funcţia de Preşedinte prin Hotărârea Congresului B. din 28 octombrie 2017, iar pentru PLUS a semnat domnul E., ales în funcţia de Preşedinte prin Hotărârea Convenţiei Naţionale PLUS din 26 ianuarie 2019.
În ceea ce priveşte B., la data de 1 iunie 2017, domnul F. care figurează ca Preşedinte al B. în Registrul partidelor politice, şi-a depus demisia din calitatea de membru al partidului, încetându-i de drept şi cu efect imediat calitatea de preşedinte, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi ale art. 65 lit. a) din Statutul B..
În urma vacantării funcţiei de preşedinte al B. şi, în baza art. 54 lit. s) din Statutul B., Biroul Naţional al B., prin Decizia nr. 2 din 7 iunie 2017, a constatat îndeplinirea condiţiilor statutare de exercitare a funcţiei de Preşedinte interimar de către vicepreşedintele cu cel mai mare număr de voturi, domnul H.
În vederea alegerii noului Preşedinte al B. s-a organizat Congresul Extraordinar al B. din data de 28 octombrie 2017, care a hotărât, ca urmare a procesului de vot, alegerea domnului C. în funcţia de Preşedinte al B..
În baza art. 52 din Statutul B., Comitetul Politic al partidului, prin Decizia nr. 1 din 2 februarie 2019, a decis aprobarea încheierii Protocolului de constituire a alianţei electorale "A.".
Mai mult, prin Decizia Biroului Naţional al B. din data de 27 februarie 2018, adoptată în baza art. 54 din Statutul B., s-a hotărât încheierea Protocolului de constituire a alianţei electorale "A." şi împuternicirea membrilor C. şi I. pentru semnarea acestuia.
Inclusiv fostul preşedinte interimar, H., şi-a exprimat acordul cu privire la încheierea, conţinutul şi semnarea de către cei menţionaţi mai sus a Protocolului de constituire a alianţei electorale "A." prin adresa x/2019, depusă la BEC la data de 7 martie 2019.
În ceea ce priveşte PLUS, la data de 26 ianuarie 2019 a avut loc Convenţia Naţională în cadrul căreia a fost ales în funcţia de Preşedinte al PLUS domnul E., aspect consemnat în procesul-verbal din 26 ianuarie 2019.
La data de 2 februarie 2019, în temeiul art. 80 din Statutul PLUS, Consiliul Naţional al partidului, prin Decizia nr. 7, a decis formarea unei alianţe electorale cu B. prin aprobarea încheierii Protocolului de constituire a alianţei electorale "A.".
Totodată, fostul preşedinte, G., şi-a exprimat acordul cu privire la încheierea, conţinutul şi semnarea de către cei menţionaţi mai sus a protocolului de constituire a alianţei electorale "A." prin adresa x/2019 depusă la BEC la data de 7 martie 2019.
Au criticat contestatorii Decizia BEC nr. 3/D/07 martie 2019 ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele argumente:
- decizia este nemotivată în drept.
Susţinerile BEC în sensul că C. şi E. nu au calitatea de reprezentanţi ai partidelor B. şi PLUS nu este fundamentată pe niciun text din Legea nr. 14/2003 sau Legea nr. 33/2007, care constituie cadrul normativ în materie.
Nu există în legislaţia relevantă niciun text care să impună reguli pentru semnarea unui protocol de alianţă electorală.
În consecinţă, prin raportare la norma cea mai apropiată de această materie, respectiv art. 28 alin. (1). lit. a) din Legea nr. 14/2003, trebuie observate prevederile referitoare la semnarea de către "organul competent/conducerile executive" a unui protocol de alianţă politică sau a altor forme de colaborare.
Întrucât Legea nr. 14/2003 nu nominalizează în mod expres alianţa electorală, prin sintagma "alte forme de asociere" legiuitorul a înţeles să se refere şi la alianţa electorală.
Nu există un raţionament juridic din care să rezulte cum a ajuns BEC la concluzia că doar preşedinţii ce apar în Registrul Partidelor Politice ţinut la Tribunalul Bucureşti pot semna protocolul de constituire al alianţei electorale, prin urmare decizia este nemotivată şi trebuie anulată pentru acest motiv.
Prin formularea generală a art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 14/2003, se trimite la statutele partidelor politice, ceea ce deschide posibilitatea mai multor persoane cu funcţii de conducere în partid, care îndeplinesc condiţiile statutare, să semneze acest protocol.
Termenul de "conducere executivă", astfel cum rezultă din lege şi din statutele B. şi PLUS, semnifică Biroul Naţional al B., respectiv Consiliul Naţional al PLUS.
După cum rezultă din documentele depuse la BEC, s-au depus şi deciziile de ratificare a protocolului de constituire a alianţei electorale A. de către ambele partide.
Referirile la Decizia nr. 1/D din 3 martie 2019 şi la H.G. nr. 81/2019 nu au cum să fundamenteze motivarea BEC, deoarece normele respective se referă doar la calendarul electoral.
- Protocolul de constituire a alianţei electorale îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 33/2007.
B. şi PLUS sunt două partide naţionale înregistrate legal în Registrul Partidelor Politice.
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în sarcina BEC obligaţii cu referire la forma şi conţinutul protocolului de constituire a unei alianţe electorale şi, mai mult, nu a indicat, sub sancţiuni specifice sau motive de nulitate, care sunt cerinţele de fond şi/sau de formă care ar trebui îndeplinite de un atare înscris.
- semnatarii protocolului au atribuţii de semnare a acestuia stabilite de organele statutare ale celor două partide.
Numiţii C. şi E. au semnat protocolul de constituire a alianţei electorale "A." în baza Deciziei nr. 1 din 2 februarie 2019 emisă de Comitetul Politic al B. şi a Hotărârii nr. 7/2019 din 2 februarie 2019 emisă de Consiliul Naţional PLUS.
- partidele contestatoare nu au obligaţia menţionării în Registrul Partidelor Politice a modificărilor organelor de conducere
Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 14/2003, odată ce partidul este înfiinţat, este necesară depunerea la Tribunalul Bucureşti doar a anumitor modificări din activitatea unui partid politic, pe care trebuie să se pronunţe instanţa de judecată astfel sesizată.
Pentru celelalte categorii de hotărâri/decizii, printre care se găseşte şi numirea organelor de conducere în afara adunărilor generale ale partidului (congres), este suficientă adoptarea lor în conformitate cu prevederile statutului partidului. Atât PLUS cât şi B. au depus aceste hotărâri/decizii în conformitate cu statutul în vigoare al fiecăruia, în vederea susţinerii legalităţii protocolului de constituire a alianţei electorale "A.".
- menţiunile din Registru au efect declarativ, nu constitutiv - BEC nu are atribuţii să verifice calitatea de reprezentant
Hotărârile/Deciziile adoptate statutar în cadrul B. şi PLUS prin care au fost aleşi preşedinţii C. şi E. produc efecte încă de la momentul adoptării lor, potrivit dispoziţiilor art. 212 C. civ., întărite de prevederile art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ.
O hotărâre a unui organ de conducere a unei persoane juridice (partidele intra în aceasta categorie) produce efecte juridice pentru toţi membrii săi, indiferent dacă au votat pentru, împotriva, sau au lipsit.
Faţă de terţi, hotărârile organelor de conducere produc efecte cu singura condiţie de a se aduce la cunoştinţa acestora hotărârea în cauză.
Atât B. cat şi PLUS au depus odată cu protocolul şi actele care atesta hotărârile de numire a domnului J. în calitate de preşedinte B. şi cea de numire a domnului E. în calitatea de preşedinte PLUS.
Din moment ce BEC, terţul menţionat de art. 212 alin. (2) C. civ., a fost încunoştinţat cu privire la aceste doua hotărâri, ele ii sunt opozabile şi nu pot să fie ignorate, astfel cum s-a întâmplat prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019.
- BEC a omis să reţină faptul că protocolul a fost ratificat de persoanele care deţineau funcţii de conducere anterior numirii Preşedinţilor actuali ai B. (n.r. H.), respectiv PLUS (n.r. G.).
BEC a încălcat art. 1312 C. civ. prin lipsirea de efecte a ratificării făcute de persoanele care deţineau funcţii de conducere anterior numirii preşedinţilor B. şi PLUS, respectiv H. şi G..
- Decizia BEC este ilegală întrucât a fost luată cu fraudarea legii
Frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt utilizate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.
În privinţa elementului obiectiv al fraudei, BEC, apelând la un formalism excesiv în interpretarea prevederilor legale, a considerat că în lipsa menţionării calităţii de preşedinte, în Registrul Partidelor Politice, a domnului C. pentru B. şi a domnului E. pentru PLUS, aceştia nu au calitatea de reprezentanţi legali ai celor două partide şi, implicit, protocolul nu poate produce efecte juridice. Au fost folosite astfel prevederile din Legea nr. 14/2003 într-un scop total diferit faţă de cel pentru care au fost edictate. Într-adevăr, prevederile din Legea nr. 14/2003 fac vorbire despre necesitatea înregistrării în Registrul Partidelor Politice a modificărilor statutare, însă sub nicio formă nu se menţionează că în lipsa publicării în acest registru a persoanelor numite în funcţii de conducere, acestea nu pot justifica calitatea de reprezentant.
Elementul subiectiv constă în intenţia unora dintre membrii numiţi de partidele politice în BEC de a împiedica A. să participe la alegerile europarlamentare.
- încălcarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.
BEC este o autoritate cu puteri jurisdicţionale. În exercitarea atribuţiilor sale, BEC trebuie să respecte prevederile C. proc. civ. În aceste condiţii, dacă la momentul luării în dezbatere a A., membrii BEC observau existenţa unei probleme legate de calitatea persoanelor care au semnat protocolul, trebuiau să facă aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., în vederea acoperirii lipsurilor. Dimpotrivă, persoanele pe care BEC le-a considerat reprezentanţi legali au fost evacuate din sediul BEC, nefiindu-le permis accesul în şedinţă pentru complinirea pretinsului viciu.
Omiţând să procedeze în acest fel, BEC a pronunţat o decizie cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, împrejurare ce atrage nulitatea ei.
- decizia BEC încalcă prevederile art. 3 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la alegeri libere) şi art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Libertatea de întrunire şi de asociere)
Potrivit art. 3 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, "înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ."
Alegerile libere pot avea loc în ipoteza în care Partidelor le este permisă asocierea liberă, în acord cu prevederile art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, nu se poate pune problema unor alegeri libere în ipoteza în care sunt ridicate bariere serioase în legătură cu posibilitatea de a candida. Astfel, pentru a putea candida este necesară strângerea unui număr minim de semnături (200.000), pentru fiecare partid în parte. Perioada în interiorul căreia trebuie strânse aceste semnături este una foarte scurtă, de aproximativ 30 de zile. B. şi PLUS au demarat procedura de strângere de semnături în numele alianţei, reuşind până în acest moment să strângă aproximativ 180.000.
În ipoteza în care alianţa B. PLUS nu va fi validată, pentru a putea participa la alegerile europarlamentare, în mod separat, atât B. cât şi PLUS vor trebui să pornească cu strânsul semnăturilor de la zero, fiecare partid trebuind, în cele două săptămâni rămase, să strângă câte 200.000 de semnături. Această împrejurare, generată prin Decizia BEC, încalcă în mod evident dreptul la alegeri libere.
În plus, formalismul excesiv la care a apelat BEC, ce a rezultat în interzicerea asocierii între B. şi PLUS, încalcă inclusiv prevederile art. 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Toate aceste impedimente, raportate la situaţia concretă conduc la concluzia că B. şi PLUS sunt împiedicate să participe la alegeri, ceea ce este de nepermis într-o democraţie reală.
- nelegalitatea deciziei BEC urmare a nesocotirii termenelor legale
În susţinerea acestui motiv de nelegalitate au arătat contestatorii că, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, "Protocolul de constituire a alianţei electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înfiinţarea acestuia."
În fapt, întrucât înfiinţarea BEC a avut loc la data de 3 martie 2019, rezultă că depunerea protocolului de constituire a alianţei electorale putea fi realizată în orice zi din intervalul cuprins între 3 martie 2019 şi 5 martie 2019, cu respectarea limitei orare.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, "Biroul Electoral Central se pronunţă în şedinţă publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianţei electorale, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acestuia."
În speţă, întrucât Protocolul de constituire a alianţei electorale "A." a fost înregistrat la data de 3 martie 2019, rezultă că BEC avea obligaţia să se pronunţe asupra acestuia până cel târziu la data de 4 martie 2019, cu respectarea limitei orare.
BEC a programat următoarea şedinţă pentru data de 7 martie 2019, aşadar 4 zile mai târziu, perioadă în care nu s-a adoptat nicio decizie în privinţa protocoalelor de constituire a alianţelor electorale care au fost înregistrate, în intervalul legal de 48 de ore.
Într-adevăr, potrivit pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 81/2019 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2019, admiterea sau respingerea protocolului de constituire a alianţei electorale se face "În termen de 24 de ore de la înregistrarea protocolului, cel mai târziu la data de 7 martie 2019", însă aceasta reprezintă o dată maximală.
Întrucât Protocolul de constituire a alianţei electorale "A." a fost înregistrat la data de 3 martie 2019, iar BEC avea obligaţia să se pronunţe asupra acestuia în 24 ore, pronunţându-se la data de 7 martie 2019 i-a privat în mod nelegal pe contestatori de posibilitatea remedierii în timp util a viciului constatat (prin depunerea unei noi cereri, semnate de F. şi G., până cel mai târziu la data de 5 martie 2019, cu respectarea limitei orare).
Au invocat contestatorii o situaţie similară care s-a petrecut în perioada premergătoare a alegerilor membrilor din România în Parlamentul European din anul 2014, când prin Decizia BEC nr. 1 din 3 martie 2014, protocolul de constituire a alianţei electorale "L." a fost respins în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, decizia fiind pronunţată în termenul legal de 24 de ore de la data înregistrării, motiv pentru care cele 3 partide implicate au putut remedia în timp util viciul constatat, depunând un nou protocol la data de 4 martie 2014 (data limită prevăzută în programul calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2014), protocol care a fost admis prin Decizia BEC nr. 5 din 5 martie 2014.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe art. 24, 25, 26, 28, 29 din Legea nr. 14/2003, art. 7 alin. (1) şi (5) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul său.
Au fost anexate următoarele înscrisurile la care s-a făcut referire în motivarea contestaţiei.
3. Cererea de intervenţie
La data de 8 martie 2019, numitul M. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea Biroului Electoral Central, solicitând menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei de respingere a protocolului de constituire a alianţei electorale dintre B. şi D.
În motivarea cererii sale, a invocat faptul că numitul E., care a semnat protocolul, nu are calitatea de reprezentant al PLUS, nefiind înregistrat în Registrul partidelor politice, ce are rolul de a asigura opozabilitatea erga omnes.
Deşi se susţine că sus-numitul a fost ales preşedinte prin aşa zisa Convenţie Naţională a partidului din 1 martie 2019, lucrările Convenţiei sunt lovite de nulitate absolută, delegaţii nefiind aleşi prin vot secret astfel cum dispune art. 14 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, iar respectiva convenţie nu a fost înregistrată în registru, modificările făcând obiectul unui dosar aflat în curs de judecare a apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, numitul E. a semnat documentele PLUS fără drept, cu fraudă la lege, încercând să inducă în eroare instituţiile statului român.
4. Soluţia asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie
În şedinţa publică din 8 martie 2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul M., pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind contestaţia
Analizând Decizia nr. 3D din 7 martie 2019, prin care Biroul Electoral Central a respins Protocolul de constituire a alianţei electorale "A.", prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 33/2007, cu modificările şi completările ulterioare:
"(1) Partidele politice, alianţele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se pot asocia între ele numai la nivel naţional, pe bază de protocol, constituind o alianţă electorală, în scopul participării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European. Un partid politic, o alianţă politică sau o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu poate face parte decât dintr-o singură alianţă electorală. Alianţa electorală care a participat la alegerile anterioare, indiferent de tipul acestora, sub o denumire o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială. De asemenea, denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă alianţă.
(2) Protocolul de constituire a alianţei electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înfiinţarea acestuia.
(3) Biroul Electoral Central se pronunţă în şedinţă publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianţei electorale, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acestuia. (...)"
Art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ prevede că decizia Biroului Electoral Central de respingere a protocolului de constituire a alianţei electorale poate fi contestată de semnatarii protocolului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 24 de ore de la afişare.
În privinţa procedurii de soluţionare, art. 69 din lege dispune doar că judecarea " ... contestaţiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului", hotărârea fiind definitivă, nesupusă vreunei căi de atac.
Reglementarea unei proceduri speciale, urgente, de soluţionare a contestaţiilor formulate în procesul electoral, care trebuie să respecte termene scurte şi imperative, stabilite prin lege şi prin H.G. nr. 81/2019, prin care s-a aprobat calendarul electoral, impune instanţei de judecată să verifice sumar, aparenţa de legalitate a Protocolului de constituire a unei alianţe electorale, prin prisma dispoziţiilor legii speciale, raţiunea legiuitorului în stabilirea unei asemenea proceduri fiind în mod evident aceea de a nu împiedica accesul competitorilor la alegeri.
O astfel de abordare se impune şi prin prisma imperativului respectării dreptului de asociere şi dreptului de a participa la alegeri, drepturi consfinţite de art. 38 şi art. 40 din Constituţia României, de art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 3 din Protocolul adiţional la aceasta.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine, din art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 33/2007, că pentru admiterea Protocolului de constituire a unei alianţe electorale în scopul participării la alegerile pentru Parlamentul european, Biroul Electoral Central are obligaţia să verifice dacă:
- respectiva alianţă este formată la nivel naţional, din partide politice înscrise în Registrul partidelor politice, conform Legii partidelor politice nr. 14/2003 republicată, alianţe politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au fost legal înfiinţate;
- partidul politic, alianţa politică sau organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care figurează ca parte în protocol nu face parte dintr-o altă alianţă electorală, deja înregistrată;
- sunt respectate condiţiile legale referitoare la denumirea alianţei electorale;
- protocolul a fost depus în termen de 48 de ore de la înfiinţarea Biroului Electoral Central.
Înalta Curte constată, din motivarea deciziei contestate că niciuna dintre cerinţele legale mai sus menţionate nu a fost reţinută de Biroul Electoral Central ca fiind încălcată.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că legiuitorul nu a prevăzut, sub sancţiuni specifice, alte cerinţe de fond şi/sau de formă ce ar trebui îndeplinite de înscrisul constatator al Protocolului şi eventuala obligaţie a Biroului Electoral Central de a le verifica din oficiu.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în speţă, depunerea/înregistrarea protocolului la Biroul Electoral Central, ca act de procedură, a fost realizată în termenul prevăzut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, respectiv în termen de 48 de ore de la înfiinţarea BEC (conform Procesului-verbal de constituire nr. x/PVC din 3 martie 2019).
Protocolul a fost încheiat, în scopul declarat al participării la alegerile pentru Parlamentul european în cadrul unei alianţe electorale, între două partide înregistrate la poziţiile nr. 125 (B.) şi, respectiv, nr. 181 (PLUS) în Registrul partidelor politice ţinut la Tribunalul Bucureşti, potrivit prevederilor Legii nr. 14/2003, niciunul dintre partide nefigurând într-o alianţă electorală înregistrată anterior.
Denumirea alianţei electorale, "A.", este una nouă, neutilizată la alegeri anterioare şi nici de către o altă alianţă.
Cât priveşte considerentul deciziei contestate, în sensul că semnatarii protocolului nu figurează în Registrul partidelor politice în calitate de preşedinţi ai celor două partide, Înalta Curte arată că din Legea nr. 33/2007 nu reiese că ar fi impusă o astfel de condiţie pentru încheierea şi depunerea protocolului.
Prin urmare, ceea ce este esenţial este ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciţi în acest sens de partidele în discuţie, prin organele lor de conducere.
Or, în cauză această împrejurare este dovedită, pentru partidul B., de Decizia din 27 februarie 2019 a Biroului Naţional - organ de conducere prevăzut expres în Statutul B., prin care partidul a hotărât încheierea protocolului cu D. şi au fost împuterniciţi expres numiţii C. şi I. să semneze acest protocol.
Totodată, nu poate fi ignorat faptul că, prin Decizia civilă nr. 20/DEC/P din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017 şi care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, potrivit art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., s-a luat act de "modificarea organului de conducere, prin schimbarea preşedintelui B. conform Hotărârii Congresului N., din 28 octombrie 2017, în persoana domnului C." şi s-a dispus înscrierea modificărilor în Registrul partidelor politice.
În ceea ce priveşte D., Înalta Curte reţine că, prin Hotărârea nr. 1 din 26 ianuarie 2019 a Convenţiei Naţionale PLUS (care a primit dată certă la 4 martie 2019 prin depunerea spre înregistrare în Registrul partidelor politice în Dosar nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti), a fost ales ca preşedinte al partidului numitul E..
Şi în acest caz, Decizia civilă nr. 14/DEC/P din 1 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care s-a luat act de modificările adoptate prin hotărârea mai sus menţionată şi s-a dispus înregistrarea lor în Registrul partidelor politice, se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie.
De altfel, Protocolul propriu-zis de constituire a alianţei electorale este un act juridic civil, supus ratificării în condiţiile art. 1311 şi art. 1312 din C. civ., texte legale care nu prevăd vreun termen pentru aceasta, cu excepţia situaţiei stipulate în art. 1312 alin. (2), neincidentă în cauză.
În speţă, ratificarea (confirmarea încheierii, conţinutului, semnăturilor şi depunerii protocolului) din partea conducerilor executive ale celor două partide -aşa cum figurau ele, conform ultimelor menţiuni, în Registrul partidelor politice - a intervenit înainte de pronunţarea Biroului Electoral Central şi înlăuntrul termenului limită prevăzut de lege şi de calendarul electoral pentru soluţionarea cererilor de admitere a protocoalelor de constituire a alianţelor electorale, astfel: ratificările exprese din partea Biroului Naţional şi a numitei G., pentru PLUS, au fost înregistrate sub nr. x/2019 din 5 martie 2019 şi, respectiv, nr. 23/C/BEC/PE/2019 din 6 martie 2019, iar cea din partea vicepreşedintelui H. (şi preşedinte interimar ales, conform Deciziei nr. 2 din 7 iunie 2017 a Biroului Naţional, în condiţiile în care ultimul preşedinte, F., demisionase - filele x), pentru B., a fost înregistrată sub nr. x din 7 martie 2019 .
În consecinţă, Înalta Curte apreciază contraargumentele la decizia BEC, prezentate în contestaţie, ca fiind dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, aparenţa dreptului de semnătură fiind în favoarea persoanelor care au semnat Protocolul.
În plus, Înalta Curte apreciază - aşa cum a arătat, de altfel, constant în jurisprudenţa sa în materie electorală - faptul că în cadrul restrâns al unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 33/2007 nu se poate cenzura voinţa politică a unui partid de a participa la alegeri într-o alianţă electorală pe motive formale, legate exclusiv de calitatea semnatarului Protocolului alianţei de reprezentant al partidului, din moment ce partidul, prin reprezentanţii legali, nu a contestat această calitate sau nu a denunţat respectivul protocol.
III. Soluţia Înaltei Curţi şi temeiul legal al acesteia
În temeiul art. 69 şi art. 7 alin. (6) din Legea nr. 33/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată, va anula decizia contestată şi, în considerarea alin. (1), (2) ale aceluiaşi articol, va admite protocolul de constituire a alianţei electorale "A.".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorii B., D. şi A.
Anulează Decizia nr. 3D din 7 martie 2019 emisă de Biroul Electoral Central.
Admite protocolul de constituire a alianţei electorale "A.".
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2019.
Procesat de GGC - LM