Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 100/A/2019

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 467 din data de 03.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2014.

A fost obligat contestatorul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că prin decizia penală nr. 467/A din data de 3 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, împotriva sentinţei penale nr. 315 din 19 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2014, intimaţi-inculpaţi fiind A., B. şi C.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, s-a înlăturat soluţia de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare în condiţiile art. 60 C. pen. şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1) lit. d), raportat la art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a imobilului teren curţi construcţii în suprafaţă de 1569,81 mp, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada x nr. 69, judeţul Vâlcea şi construcţiile aflate pe acesta respectiv: clădire D+P+E cu suprafaţa construibilă desfăşurată de 596,68 mp, clădire P+E cu suprafaţa construibilă desfăşurată de 246,48 mp, clădire cu suprafaţa construibilă desfăşurată de 63,02 mp, clădire cu suprafaţa construibilă desfăşurată de 44,46 mp.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus asupra imobilului clădire P+E cu suprafaţa construibilă desfăşurată de 246,48 mp prin ordonanţa nr. 60/P/2013 din 19.11.2013 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Piteşti.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 7.000 RON, cheltuieli judiciare către stat (cheltuieli urmărire penală şi fond), restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpat, în sumă de 65 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul A.

Examinând decizia supusă contestaţiei în anulare, din punct de vedere al motivelor invocate, Curtea de apel a constatat că prin hotărârea atacată s-a soluţionat corect cauza penală în care a fost implicat petiţionarul şi care a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti. Curtea de apel a constatat că aspectele invocate de contestator au fost analizate şi cu prilejul soluţionării cauzei de instanţa de apel şi s-a constatat că sunt respectate drepturile subiective şi interesele legitime ale contestatorului, inclusiv dreptul constituţional la apărare. De altfel, s-a reţinut că petiţionarul a beneficiat de asistenţă şi reprezentare la toate termenele de judecată din partea unui avocat.

În consecinţă, Curtea de apel a constatat că nu există niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.. şi a respins, ca nefondată, calea extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 februarie 2019, acordându-se termen, aleatoriu, la data de 26 martie 2019.

Contestatorul condamnat A. a fost reprezentat de apărător din oficiu, întrucât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen.

În dezbateri, a fost ridicată de către reprezentantul Ministerului Public excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând cauza de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţa dedusă judecăţii, se constată că prin decizia penală nr. 467/A din data de 03 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost soluţionat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti privind pe intimatul A. ş.a.

Împotriva acestei decizii, pronunţată în apel, condamnatul a formulat contestaţie în anulare, respinsă, ca inadmisibilă pentru că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen.. sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen.. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţii în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Astfel, cum s-a statuat prin Decizia nr. 5/2015 publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Prin urmare, se constată că apelantul contestator condamnat A. a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, în privinţa deciziei penale atacate de contestator (nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen.. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Apelul declarat de condamnat nu poate fi admisibil nici prin prisma aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO. În speţă, se constată că apelul declarat de A. împotriva deciziei penale mai sus menţionate nu are suport nici în legislaţia internă şi nici în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Legiuitorul român, în virtutea puterii sale de apreciere, a acordat deplină jurisdicţie în judecarea unei persoane trimise în judecată, atât primei instanţe cât şi instanţei de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, însă a limitat posibilităţile în anumite cazuri, cum este cel prevăzut de art. 432 alin. (4) C. proc. pen., fără ca aceasta să constituie o încălcare a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO. De asemenea, statele au o putere discreţionară pentru a decide modalităţile de exercitare a acestui drept (cauza Nielsen c. Danemarca).

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.