Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de numitul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin decizia penală nr. 641/A din 17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.. a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A., împotriva încheierii penale nr. 120/05.02.2018 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
A fost obligat contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că la data de 21.12.2016, petentul a formulat o plângere penală împotriva făptuitorului B., susţinând că în calitate de organ de cercetare penală, acesta a efectuat acte de urmărire penală în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Şimleu Silvaniei, cercetarea fiind defectuoasă în sensul că a ticluit probe în favoarea firmei S.C. C. S.R.L., săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu.
Prin ordonanţa procurorului din data de 27 aprilie 2017 emisă în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat plângere, iar prin ordonanţa nr. 31/II/2/2017 din 13 iunie 2017, a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj care, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestor ordonanţe, petentul A. a formulat plângere la instanţă, conform dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Şimleu Silvaniei la data de 04.07.2017, sub nr. x/2017.
Prin încheierea penală nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanţei prim-procurorului nr. x/2017 din data de 13.06.2017 şi împotriva ordonanţei de clasare din data de 27.04.2017, pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj şi s-a menţinut soluţia procurorului privind clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la contestaţia prev. de art. 4251 C. proc. pen., s-a reţinut că aceasta nu poate fi introdusă împotriva hotărârilor definitive, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres şi este o cale de atac în materii urgente şi pentru hotărâri restrictive de drepturi şi libertăţi fundamentale.
Prin urmare, s-a apreciat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei întemeiată pe art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.. împotriva încheierii penale nr. 313/2017 din data de 11.10.2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
Împotriva încheierii penale nr. 313 din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei a formulat apel contestatorul A. prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea încheierii penale atacate şi, admiterea contestaţiei în anulare.
În esenţă s-a reţinut că având în vedere că încheierea nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei, este definitivă, iar încheierea atacată cu apel este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, întrucât căile extraordinare de atac sunt supuse aceloraşi reguli ca la judecata în procedura de cameră preliminară a cauzei, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul contestatorului a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A. solicitând admiterea acesteia, menţionând că este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut că potrivit C. proc. pen., contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.
Raportat la cele menţionate anterior, Curtea a constatat că prin decizia penală nr. 64/A/17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de A. faţă de sentinţa penală nr. 120/05.02.2018 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, hotărâre prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petent cu privire la încheierea penală nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
Având în vedere că petentul A. a formulat contestaţie în anulare cu privire la decizia penală nr. 641/A/17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj, decizie prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, curtea a reţinut că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate în principiu referitoare la tipul de hotărâre care poate fi atacată prin calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, pentru a se proceda în sensul prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 03 ianuarie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.
La termenul din data de 10 aprilie 2019 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, având în vedere că a fost atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă o contestaţie.
Examinând excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin hotărârea atacată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de numitul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curţii de Apel Cluj, care este definitivă.
Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2019.