Asupra apelului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 127/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 415/10.12.2014 a Î.C.C.J., formulată de revizuentul A. .
S-au reţinut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 05.12.2017 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 127/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ şi prin care a fost condamnat în final la pedeapsa închisorii de 8 luni cu suspendarea executării acesteia.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 127/F din 05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul penal nr. x/2010 şi definitivă prin decizia penală cu nr. 415/A din 10.12.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A susţinut că această hotărâre este nelegală şi netemeinică deoarece, ulterior pronunţării hotărârii au fost descoperite împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia sentinţei penale prin care a fost condamnat, iar împrejurarea nouă, necunoscută de instanţă, este reprezentată de existenţa unor declaraţii notariale ale inculpaţilor B., C., D. şi E.
Din lecturarea acestor noi declaraţii notariale rezultă faptul că revizuentul nu a avut nicio implicare la comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat, aşa cum a susţinut în mod continuu şi real pe tot parcursul procesului penal.
Analizând sentinţa penală a Curţii de Apel Galaţi, rămasă neschimbată în ceea ce îl priveşte de către decizia de admitere în parte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar rezulta că aşa-zisa lui vinovăţie s-a demonstrat în mod principal prin declaraţii de recunoaştere a coinculpaţilor C., F., B., E. şi D., declaraţii prin care aceştia şi-au recunoscut propriile acte materiale, şi nu participarea efectivă a revizuentului.
În continuare a redat pasajele cele mai importante din declaraţiile celor patru coinculpaţi de care înţelege să se folosească: "menţionez că nu am fost întrebat şi nici nu am declarat nimic în legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpatului A. şi declar că nu cunosc ce fapte i-au fost reţinute în sarcina acestuia. (...)
De asemenea, declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu A. şi fapta reţinută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea reţinută în sarcina numitului A. (declaraţie notarială B.).
În continuare se mai arată " declar că nu îmi amintesc ce am făcut în data de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu inculpatul A. şi fapta reţinută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea a acestuia" (declaraţia notarială C.).
Tot în susţinere se mai arată că, " . . . . . . . . . .declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu A. pentru că la acea dată nici nu îl cunoşteam, cunoscându-l abia la instanţa de judecată, şi fapta reţinută în sarcina mea nu are nicio legătură cu fapta reţinută în sarcina numitului A. (declaraţia notarială D.); "De asemenea, declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 şi în niciun caz nu am fost împreună cu A. pentru că la acea dată nici nu îl cunoşteam, cunoscându-l abia în instanţa de judecată şi fapta reţinută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea reţinută în sarcina numitului A. (declaraţia notarială E.).
A arătat că declaraţiile de care înţelege să se folosească, din care a redat pasajele de mai sus, se coroborează şi cu împrejurările următoare:
Faptul că în plângerea penală depusă de partea vătămată G. nu sunt indicat ca şi posibil făptuitor, partea vătămată să facă plângere penală şi împotriva sa; de asemenea, referitor la acest aspect, trebuie să se aibă în vedere şi Adresa cu nr. x/2009 din data de 02.08.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - S.T. Galaţi prin care se confirmă faptul că "plângerea penală formulata de S.C. G. nu este îndreptată şi împotriva dumneavoastră".
Faptul că în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 26.04.2010 şi planşa foto, revizuentul nu este identificat ca şi posibil făptuitor şi nici nu este indicat ca şi posibil "colaborator" la aşa-zisa activitate infracţională reţinută în sarcina sa.
Faptul că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010-06.05.2010 între inculpaţii C., F., H. şi A. şi D. nu indică nicio activitate infracţională, ci numai un contact telefonic. FOARTE IMPORTANT, este să se aibă în vedere faptul că subsemnatul nu am avut contact telefonic decât cu inculpatul C., nu şi cu ceilalţi coinculpaţi".
Prin urmare, este clar că s-a comis o eroare judiciară, dispunându-se condamnarea revizuentului pentru o faptă de complicitate la infracţiunea de furt calificat în condiţiile în care ceilalţi participanţi la ale căror acte materiale ar fi executat acte de complicitate declară la unison faptul că nu îl cunosc sau neagă în mod clar, concis şi subliniat faptul că nu a avut nicio participare la comiterea faptei pentru care a fost condamnat, respectiv fapta din data de 26.04.2010.
În continuare s-a arătat că, în legislaţie şi în literatura de specialitate se precizează că nu trebuie să se demonstreze certitudinea erorii judiciare comise, fiind adoptată o atitudine mai elastică şi mai potrivită necesităţii practice, stabilind că probele noi constituie temei de revizuire dacă pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate, lăsându-se să se înţeleagă că este suficient ca probele noi să determine un dubiu serios.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 3/12.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă.
În continuare, revizuentul a promovat apel împotriva sentinţei arătată anterior, iar prin decizia penală nr. 73/28.03.2018 a ICCJ, s-a admis apelul promovat de revizuentul A., a fost desfiinţată în totalitate sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 127/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, analizând actele şi lucrările din dosar, a constatat următoarele:
Soluţia instanţei de fond cu privire la inculpatul A. pronunţată în dosarul penal nr. x/2010 a avut în vedere mijloacele de probă, administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti şi anume:
- declaraţiile inculpaţilor: C., F., B., E., D., prin ca aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- declaraţiile martorilor I., J., K., L., M., N.;
- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 şi planşa foto;
- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor: C., E., O. precum şi a martorilor J. şi L.;
- fişa postului inculpatului A.;
- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpaţii C., F., H., A., D.
Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul A., lăcătuş mecanic în cadrul S.C. G. S.A. Galaţi, îl cunoştea pe inculpatul C., acesta contactându-l telefonic pe inculpatul A. la 26.04.2010.
Inculpatul A., la solicitarea inculpatului C., a aflat că inculpatul O., care era în concediu de odihnă, era la momentul respectiv în Bucureşti.
Inculpatul A. a luat legătura telefonic cu inculpatul O., căruia i-a comunicat că inculpatul C. se află în autoutilitara X în zona Atelierului Reparaţii Mecanice GA Furnale, dorind să încarce cele 40 de baxuri de electrozi, pe care intenţiona să le sustragă.
Inculpatul O. a desemnat cu această ocazie ca persoană de contact pe martorul J., aspect pe care inculpatul A. l-a comunicat inculpatului C., ajutându-l astfel în săvârşirea infracţiunii de sustragere a celor 40 de baxuri de electrozi.
Aspectele de mai sus şi care se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 208 şi art. 209 alin. 1. lit. a) vechiul C. pen., reies cu claritate din procesele-verbale de redare şi certificare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate de la postul telefonic deţinut şi utilizat de inculpatul C., martor în cererea de revizuire formulată de inculpatul A., procese-verbale aflate la dosar urmărire penală nr. x/2009 a DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi.
În concluzie, aceste împrejurări au fost avute în vedere de către instanţa de fond la soluţia de condamnare a inculpatului A.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a formulat apel, printre alţii, şi inculpatul A., iar Î.C.C.J., prin decizia penală nr. 415/10.12.2014 a respins, ca nefondat, apelul astfel declarat de revizuentul-inculpat.
Faţă de apelul formulat de revizuentul din prezenta cauză, ICCJ a stabilit că, motivul de apel vizând greşita condamnare urmare a faptului că inculpatul, la momentul săvârşirii faptei, s-ar fi aflat într-o eroare de fapt nu poate fi primit atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C., i-a solicitat telefonic să-l ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia, şi i-a dat dispoziţie să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de inculpatul C., fapt ce rezultă din declaraţia martorului J. şi din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C. şi A., aşa cum reiese din decizia penală nr. 415/10.12.2014, în final apelul fiind respins ca nefondat.
De asemenea, cu aceeaşi ocazie Î.C.C.J. a analizat împrejurările în care a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, contribuţia şi participaţia sa penală la activitatea infracţională, şi anume faptul că a participat doar la comiterea unei singure infracţiuni, urmarea produsă, respectiv valoarea prejudiciului cauzat de 672,67 RON (conform expertizei) şi faptul că acesta a fost acoperit integral prin restituire, acordând acestuia în mod legal circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate conform art. 81 vechiul C. pen.
În continuare, în ceea ce priveşte probatoriul administrat în cererea de revizuire după admiterea în principiu, din declaraţiile notariale şi cele date în faţa instanţei de fond ale martorilor D. şi E. reiese că, împrejurările cunoscute de aceştia nu au legătură cu actul material pentru care a fost condamnat revizuentul. De asemenea, din declaraţia notarială şi cea dată în faţa instanţei de fond de către martorul B. nu reies împrejuri noi care să modifice aspectele reţinute de sentinţa şi respectiv decizia de condamnare.
Tot în soluţionarea cererii de revizuire după admiterea în principiu au mai fost audiaţi şi martorii L., N. şi M. şi din declaraţiile acestora reiese că, împrejurările cunoscute de ei nu au legătură cu actul material comis de revizuent ori nu l-au cunoscut pe acesta din urmă, anterior procesului penal în care au fost audiaţi ca martori.
Tot în cursul revizuirii a fost audiat şi martorul K., însă din declaraţia acestuia nu au putut fi reţinute fapte şi împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Tot în sensul identificării de împrejurări sau fapte noi au fost reaudiaţi şi martorii J., respectiv O., aceştia relatând în principiu acelaşi aspecte pe care le-au făcut cunoscute şi cu ocazia soluţionării cauzei în fond, când au fost supuse aprecierii şi verificării de către instanţa de fond şi instanţa de apel, ICCJ.
Singurul aspect de noutate şi care reiese din declaraţia notarială, respectiv cea dată în faţa instanţei de judecată de către martorul C. este că acesta nu îşi mai aduce aminte de împrejurările în care a comis fapta din 28.04.2010 şi pentru care a fost condamnat în dosarul nr. x/2010 prin sentinţa penală nr. 127/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ.
Însă, această împrejurare nu poate conduce la o altă soluţie cu privire la revizuentul A., deoarece aşa cum reiese şi din decizia penală nr. 415/10.12.2014 a ICCJ, din declaraţia martorului J. şi din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C. şi A., martorul C. condamnat în primul ciclu procesual, i-a solicitat telefonic revizuentului să-1 ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia, şi i-a dat dispoziţie să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de martorul C., aspecte care au determinat ICCJ să înlăture apărarea revizuentului privind greşita condamnare în fond ca urmare a faptului că revizuentul, la momentul săvârşirii faptei, s-ar fi aflat într-o eroare de fapt.
În concluzie, având în vedere că, din probatoriul administrat şi din analiza declaraţiilor notariale nu au putut fi identificate fapte şi împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prima instanţă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
Împotriva sentinţei penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, revizuentul A. a exercitat calea de atac a apelului, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.
Analizând apelul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă în dovedirea unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În cauză, împrejurările invocate de revizuient - declaraţiile notariale ale inculpaţilor: C., F., B., E., D., din care ar rezulta faptul că revizuentul nu a avut nicio implicare la comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât aceştia au fost ascultaţi în cursul procesului penal, în condiţii de publicitate, oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, declaraţiile acestora făcând parte din suportul probator care a stat la baza pronunţării hotărârilor de către instanţe.
Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este vinovat - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanţa de fond, iar ulterior instanţa de control judiciar a verificat apărările inculpatului şi le-a înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăţia sa.
Aşa cum rezultă din declaraţiile notariale şi cele date în faţa instanţei de fond ale martorilor D. şi E., aspectele cunoscute de aceştia nu au legătură cu actul material pentru care a fost condamnat revizuentul. În acelaşi sens, declaraţia notarială şi cea dată în faţa instanţei de fond de către martorul B. nu au relevat împrejurări noi, iar martorii L., N. şi M. fie nu l-au cunoscut pe revizuent, fie nu cunosc împrejurări referitoare la actul material reţinut în sarcina sa.
Toate aceste aspecte nu pot fi evaluate însă ca şi împrejurări noi, din moment ce la stabilirea vinovăţiei revizuentului a fost avut în vedere coroborat, întreg ansamblul probator (declaraţiile martorilor, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpaţii C., F., H., A., D.; procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor: C., E., O. precum şi a martorilor J. şi L.), din care a rezultat că martorul C. condamnat în primul ciclu procesual, i-a solicitat telefonic revizuentului să-l ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia şi i-a dat dispoziţie să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de martorul C. (aspecte reţinute în conţinutul deciziei penale nr. 415/10.12.2014 a Î.C.C.J.).
Drept urmare, revizuentul nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti criticate, pentru fapte deja cunoscute şi cenzurate de instanţa de fond şi de control judiciar.
De altfel, criticile invocate de revizuent, avute în vedere de instanţe în toate fazele procesului penal, echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata cheltuielilor de judecată.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2019.