Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 77/RC/2019

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2019

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorului inculpatului, cu privire la faptele deduse judecăţii, din infracţiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen. într-o infracţiune de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19, art. 23 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 1381 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.800 RON, reprezentând daune materiale.

S-a luat act că Asociaţia de Proprietari C. A a renunţat la constituirea de parte civilă, iar Asociaţia de Proprietari D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului - examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză - a reţinut că la data de 20.10.2017 în jurul orei 1330, a pătruns în subsolul blocului nr. x, din str. x, Bucureşti şi a sustras un debitmetru termic B. şi respectiv în data de 30.10.2017, în jurul orelor 14:00 din subsolul blocului x, scările 3 şi 4, situat în Bucureşti, str. x, prin demontare a sustras două debitmetre termice B.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei neacordări a cuvântului asupra probelor şi al neefectuării cercetării judecătoreşti conform art. 374 alin. (5) şi urm. C. proc. pen..; al omisiunii contopirii pedepsei stabilite pentru infracţiunile deduse judecăţii în cauză cu pedepsele stabilite prin sentinţele penale nr. 829 din 15.11.2017 şi nr. 810 din 09.11.2017 ale Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti; omisiunea deducerii perioadei reţinerii din 30.10.2017 şi netemeinicie sub aspectul greşitei schimbări de încadrare juridică prin înlăturarea circumstanţei comiterii faptei prin efracţie. De asemenea, este criticată aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu, negând efracţia cu privire la fapta din 20.10.2017.

Cu prilejul susţinerii orale a motivelor de apel procurorul nu a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, relevând faptul că probatoriul poate fi administrat şi în faţa instanţei de apel.

Prin decizia penală nr. 974 din data de 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen... s-a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii din infracţiunea de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

S-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, menţinând dispoziţia de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38-39 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dedus perioada deja executată de la data de 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi şi reţinerea din prezenta cauză, de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (pe parcursul cercetării judecătoreşti a procedat doar la audierea inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii), din care rezultă că inculpatul A. este autorul a două infracţiuni de furt comise la data de 20.10.2017 şi respectiv 30.10.2017, recunoscute de către inculpat, cu excepţia agravantei săvârşirii primei infracţiuni prin efracţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Referitor la prima acuzaţie - sustragerea unui debitmetru termic din subsolul blocului nr. x de pe strada x, în ziua de 20.10.2017, prin forţarea sistemului de asigurare al uşii de la intrarea în subsol, inculpatul A. a avut o atitudine procesuală nesinceră, susţinând că nu a forţat uşa, aceasta fiind deschisă. Apărarea acestuia este infirmată de probatoriul administrat, procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto evidenţiind urme de forţare la sistemul de închidere al uşii, martorul E. blocului, declarând că în dimineaţa zilei de 20.10.2017 uşa era încuiată cu yală care nu prezenta urme de forţare. Pe de altă parte, cu privire la cea de-a doua faptă dedusă judecăţii inculpatul a fost surprins în flagrant, având asupra sa un rucsac în care deţinea mai multe instrumente folosite pentru forţarea uşilor, dispozitivelor de închidere, asigurare-şurubelniţe, cleşti, chei, acelaşi rucsac fiind asupra inculpatului şi în ziua de 20.10.2017, aspect surprins de camerele de supraveghere ale imobilului (planşa fotografică, fila x verso).

De asemenea este fondată critica parchetului privitoare la omisiunea primei instanţe de a efectua contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, toate acestea fiind concurente cu infracţiunea dedusă judecăţii şi pentru care acuzarea a cerut primei instanţe constatarea existenţei concursului de infracţiuni. În consecinţă, Curtea a aplicat o pedeapsă la limita minimă, constatând existenţa concursului de infracţiuni, stabilirea pedepsei celei mai grele şi aplicarea sporului obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, cu deducerea perioadelor executate din hotărârile anterioare de condamnare, precum şi a reţinerii din prezenta cauză (aspect omis de prima instanţă).

Împotriva deciziei penale nr. 974 din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate prin aceea că pedeapsa aplicată ca urmare a efectuării contopirii în baza art. 38-39 C. pen. este nelegală. A susţinut că instanţa a aplicat corect pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 1 an şi 7 luni închisoare. În aceste condiţii pedeapsa rezultantă este de 3 ani şi o lună închisoare şi nu de 3 ani închisoare.

Recursul în casaţie a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a fixat termen la data de 27 februarie 2019 în vederea judecării recursului în casaţie, cu citarea părţilor.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Totodată, se reţine că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel în urma contopirii pedepselor stabilite a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare astfel:

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

A contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, menţinând dispoziţia de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38-39 C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a procedat la contopirea acestor pedepse şi i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an şi 7 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Însă, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de 1 an şi 7 luni închisoare care a fost aplicat inculpatului A. calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse a fost adăugat pedepsei celei mai grele de 1 an şi 6 luni închisoare, având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, nu de 3 ani şi o lună închisoare cum corect ar fi trebuit să stabilească instanţa de apel.

Cum instanţa de apel a calculat greşit pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul ca urmare a efectuării contopirii, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, privind pe intimatul inculpat A., şi va înlătura nelegalitatea arătată anterior.

Va casa în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani şi o lună închisoare.

Va deduce din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi şi durata reţinerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

Va anula M.E.P.I emis în baza sentinţei nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani şi o lună închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vor fi reţinute în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., precum şi protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, privind pe intimatul inculpat A.

Casează în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani şi o lună închisoare.

Deduce din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi şi durata reţinerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

Dispune anularea M.E.P.I emis în baza sentinţei nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani şi o lună închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.