Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 883/2018

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2018

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis cererea pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare italiene la data de 21.05.2018, privind-o pe persoana solicitată B.

În temeiul art. 103 alin. (5) şi art. 115 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

În vederea executării mandatului european de arestare şi predării către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în baza art. 103 alin. (6) din aceeaşi lege, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data 26.10.2018 şi până la data de 24.11.2018.

În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A constatat că, în temeiul art. 100 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana solicitată a fost reţinută prin ordonanţa nr. x/2018 din data de 26.10.2018, emisă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 26.10.2018, orele 09:57.

În temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare Ministerului Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară şi Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională.

A dispus traducerea în limba italiană a hotărârii pronunţate, a procesului-verbal şi a adresei de comunicare către autoritatea judiciară emitentă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 128 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 178/1997 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1054/2005, emis de ministrul justiţiei pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1995 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei, a desemnat ca traducător pe doamna A., pentru efectuarea traducerii înscrisurilor menţionate mai sus.

În conformitate cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cheltuielile judiciare avansate de statul român, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că Ministero Della Giustizia - Procuratura Della Repubblica Presso Il Tribunale Di Pordenone, în temeiul art. 998 - art. 999 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul european de arestare în vederea executării pedepsei de 7 ani 6 luni 18 zile şi 500 euro amendă aplicată persoanei solicitate B.. Persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentinţa penală nr. 233/2014 definitivă prin sentinţa penală nr. 333/01.03.2018 a Curţii de Apel Trieste, secţia a II-a penală.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. x/II/5/2018 din data de 26.10.2018, în temeiul art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a sesizat Curtea de Apel Bacău, ca instanţă legal competentă.

Curtea de apel a constatat că statul solicitant italian, prin Ministerul de Justiţie Direcţia Generală de Justiţie biroul II, a emis la data de 21.05.2018, în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Pordenone - Republica Italiană, mandatul european de arestare faţă de persoana solicitată B., pentru executarea pedepsei 7 ani 6 luni 18 zile şi 500 euro amendă. Pedeapsa a fost aplicată persoanei solicitate B. de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentinţa penală nr. 233/2014, hotărâre definitivă prin sentinţa penală nr. 333/01.03.2018 a Curţii de Apel Trieste, secţia a II-a penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 110,605 C. pen. italian, privind,,sechestrarea de persoane" săvârşită în data de 27/28 iulie 2007.

Curtea de apel a reţinut că limita maximă specială a pedepsei prevăzută de art. 110, 605 C. pen. italian, privind sechestrarea de persoane, potrivit datelor furnizate de statul străin în mandatul european de arestare, este de 3 ani şi 8 luni închisoare. De asemenea, a constatat că fapta pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile judiciare italiene este prevăzută şi de legea penală română, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal şi, este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea de apel a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate în vederea arestării provizorii a acesteia, demers în urma căruia a constat că persoana extrădabilă corespunde descrierii date prin conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene.

În temeiul art. 115 din aceeaşi lege, Curtea de apel a adus la cunoştinţă persoanei solicitate regula specialităţii, persoana extrădabilă arătând că nu înţelege să renunţe la beneficiul legii, nu consimte să fie urmărită, judecată, condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, sau oricărei alte restricţii a libertăţii pentru orice fapte anterior predării, altele decât cele care au motivat executarea mandatului european de arestare, în afara cazurilor prevăzute expres de lege.

În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, Curtea de apel, după ce a pus în vedere persoanei solicitate consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a procedat la ascultarea persoanei solicitate, iar aceasta a arătat că se opune arestării provizorii şi predării către statul italian, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în statul străin solicitant.

Din examinarea mandatului european de arestare transmis spre executare autorităţilor române, Curtea de apel a constatat că acesta a fost întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din lege şi de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre. Fapta pentru care urmează a fost condamnată persoana solicitată B. se regăseşte printre infracţiunile care dau loc la predare în conformitate cu dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi nu există niciunul dintre cazurile care ar putea constitui motiv de refuz al executării, aşa cum sunt enunţate de art. 98 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 26 octombrie 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 30 octombrie 2018, completul C7.

Înalta Curte, având în vedere consecinţele prevăzute de lege în situaţia în care există un dosar pe rolul instanţelor din România care influenţează în mod decisiv soluţionarea prezentei cauze prin raportare la obiectul acesteia, respectiv mandat european de arestare, a admis cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public şi a amânat cauza pentru a emite adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru a se comunica stadiul soluţionării dosarului nr. x/2016, privind persoana solicitată B.. S-a acordat termen de judecată la data de 06 noiembrie 2018.

La data de 01 noiembrie 2018 a fost transmisă prin fax adresa nr. x/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman din care rezultă că dosarul nr. x/2016 privindu-l pe inculpatul B., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., se află în curs de cercetare în cadrul Poliţiei Municipiului Roman-Biroul Rutier .

Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul, beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător desemnat din oficiu (conform delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 0089390, din data de 28.10.2018, fila 11) a solicitat admiterea contestaţiei având în vedere că la acest moment persoana solicitată este cercetată cu privire la săvârşirea unei fapte pe teritoriul României.

Înalta Curte, examinând contestaţia în raport cu motivele invocate şi în baza dispoziţiilor legale incidente, constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Dispoziţii legale incidente

Dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, referitoare la predarea amânată, arată că în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013 referitor la predarea amânată sau temporară stabileşte că dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. x/II/5/2018 din data de 26.10.2018, în temeiul art. 102 alin. (1) coroborat cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a sesizat Curtea de Apel Bacău cu solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene la data de 21.05.2018 în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Procuraturii de pe lângă Tribunalul din Pordenone - Republica Italiană. Se constată că persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul din Pordenone Italia la data de 14.09.2016 prin sentinţa penală nr. 233/2014 definitivă prin sentinţa penală nr. 333/01.03.2018 a Curţii de Apel Trieste, secţia a II-a penală la pedeapsa de 7 ani 6 luni 18 zile şi 500 euro amendă.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Astfel, mandatul european de arestare cuprinde toate informaţiile obligatorii care sunt necesare, conform formularului din anexa nr. 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, respectiv informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din lege şi de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

De asemenea, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul mandatului european de arestare, este prevăzută şi de legea penală română, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal şi este sancţionată cu pedepse de la 1 an la 7 ani închisoare. Sunt îndeplinite, aşadar, dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind dubla incriminare, predarea nefiind subordonată în acest caz condiţiei ca fapta să constituie infracţiune şi potrivit legii române.

Din examinarea actelor dosarului mai rezultă că nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european de arestare. Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa pentru că mai are afaceri judiciare în România într-un alt doar penal şi a susţinut că nu este vinovată de comiterea faptei care i se impută de autorităţile judiciare italiene, nu a participat la judecarea cauzei în Italia, nu a fost citată şi nu are cunoştinţă de probele care au fost aduse în acuzare (declaraţia persoanei solicitate). Acestea nu reprezintă motive pentru ca autoritatea judiciară română de executare să refuze executarea mandatului european de arestare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Poziţia de nerecunoaştere a săvârşirii infracţiunilor, care constituie obiectul mandatului, nu reprezintă un motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, prevăzut de Legea nr. 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei şi asupra căreia autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunţa în niciun mod. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a admis, în mod legal, cererea pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare italiene la data de 21.05.2018, privind persoana solicitată B., conform prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Cu toate acestea, din verificările efectuate de instanţa de control judiciar a rezultat că persoana solicitată B. este cercetată de autorităţile judiciare române sub aspectul comiterii infracţiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., în dosarul nr. x/2016 se află în curs de cercetare în cadrul Poliţiei Municipiului Roman-Biroul Rutier.

Aşadar, Înalta Curte constată că este incidentă situaţia prevăzută art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 300/2013), respectiv amânarea predării persoanei extrădabile către autorităţile judiciare italiene până la până la soluţionarea definitivă a cauzei. Se constată că aceste dispoziţii legale sunt imperative, fiind prioritară stabilirea cu titlu definitiv a vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate în dosarul aflat în cercetarea autorităţilor judiciare române, în acord atât cu interesul acesteia, dar şi cu cel statului român, fără a minimaliza importanţa pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respectiv pentru executarea pedepsei de 7 ani 6 luni 18 zile şi 500 euro amendă, aplicată de statul italian.

Drept urmare, sentinţa penală atacată este legală şi temeinică doar în parte, numai în ceea ce priveşte dispoziţiile de admitere a cererii pentru executarea mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare italiene la data de 21.05.2018, urmând a se dispune amânarea predării persoanei solicitate B. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Roman - Biroul Rutier.

Se constată că potrivit art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Aşadar, ca urmare a dispoziţiei privind amânarea predării, se impune ca persoana solicitată se fie pusă de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza dispoziţiilor egale citate anterior, se va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va amâna predarea persoanei solicitate B. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Roman - Biroul Rutier, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea se va amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Va dispune revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie ca urmare a dispoziţiei privind amânarea predării şi va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Va constata că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată de către autorităţile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 26.10.2018, la zi.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va dispune comunicarea hotărârii prezente către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 116 din data de 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, amână predarea persoanei solicitate B. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat în curs de cercetare la organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Roman - Biroul Rutier, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Dispune revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 26 octombrie 2018 emis de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie ca urmare a dispoziţiei privind amânarea predării şi dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

Constată că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată de către autorităţile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 26.10.2018, la zi.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dispune comunicarea hotărârii prezente către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.11.2018.