Deliberând asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193/F din data de 20 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. şi a obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 17.03.2018, sub nr. x/2018, petentul A. a formulat contestaţie la executare împotriva mandatului în a cărui executare a pedepsei se află, solicitând să se constate că sunt aplicabile disp. art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017.
În motivarea cererii, făcând referire la art. 551 alin. (8) din Legea nr. 169/2013, petentul a solicitat să se constate că din 24.07.2012 şi până la 23.11.2012, data liberării condiţionate, dispuse de Judecătoria Giurgiu, sunt incidente dispoziţii legale, în baza cărora trebuie calculate suplimentar, ca zile executate efectiv, 24 de zile.
De asemenea, petentul a solicitat să se constate că, raportat la disp. art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017, disp. art. 551 sunt aplicabile şi în ipoteza în care este arestat preventiv şi este cazat în condiţii necorespunzătoare. Prin urmare, a solicitat să se calculeze cele 6 zile compensatorii la fiecare 30 de zile de arest preventiv, pe care le-a executat din 24 iulie şi până în momentul condamnării definitive. În final, a precizat că nu a primit nicio remuneraţie pentru condiţii de cazare necorespunzătoare în mediul carceral.
La termenul de judecată din 19.04.2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, excepţie pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală la data de 03.05.2018, sub nr. x/2018.
La termenul din 20.06.2018 s-a dispus reunirea la cauza de faţă a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, având ca obiect o cerere identică formulată de petentul A..
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 25/F din 12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:
"În baza art. 194 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (fapta din 31.10.2011 - persoana vătămată B.).
Constată că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) vechiul C. pen. aplicată prin sp. nr. 704/2012 a Tribunaluliu Bucureşti, def. prin nerecurare la data de 02.11.2012 reprezintă prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta de mai sus.
În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), 35 alin. (1) vechiul C. pen. contopeşte pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa menţionată mai sus, respectiv 4 ani şi 17 zile închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani şi 17 zile închisoare la care adaugă un spor de 43 zile închisoare, în final inculpatul executând 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) vechiul C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.
În baza art. 61 vechiul C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 13 ani închisoare menţionată mai sus şi contopeşte restul neexecutat de 1234 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat-.
În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), 35 alin. (1) vechiul C. pen. contopeşte pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani menţionată mai sus, respectiv 3 ani 10 luni şi 28 zile închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) vechiul C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 vechiul C. pen. contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) vechiul C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 alin. (1) vechiul C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 vechiul C. pen. deduce din pedeapsa aplicată prevenţia în cauză, respectiv 22.02.2013-11.11.2013 şi de la 23.09.2015 la zi.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. deduce din pedeapsă durata executată, respectiv 01.11.2011-19.12.2011, 13.05.2012-23.11.2012."
Prin decizia penală nr. 424/A din 11.12.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în urma admiterii, între altele, şi a apelului declarat de A.:
"I.1. Descontopeşte pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani, aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor şi sporul de 1 an închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen..anterior condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (fapta din luna octombrie 2011 - persoana vătămată B.).
În baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 4 ani şi 17 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 17 zile închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..anterior condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat- prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..anterior de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen..anterior contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 9 luni şi 26 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen..anterior contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen..anterior interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen..anterior deduce din pedeapsa aplicată durata prevenţiei în cauză, respectiv de la 22.02.2013 la 11.11.2013 şi de la 23.09.2015 la 07.04.2016."
A constatat că la data de 11.12.2017 a fost emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 32/2016 pentru pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, din care au fost dedusă durata prevenţiei în cauză, respectiv de la 22.02.2013 la 11.11.2013 şi de la 23.09.2015 la 07.04.2016 şi că perioada 24.07.2012 - 23.11.2012, cu privire la care s-a solicitat constatarea efectelor recursului compensatoriu, nu a fost dedusă din pedeapsa în a cărei executare se află acesta.
Totodată, s-a reţinut că cele 24 de zile considerate ca executate, aferente acestei perioade, ar putea conduce la reducerea uneia singure dintre cele trei pedepse aplicate petentului (cea de 4 ani şi 17 zile închisoare), ca urmare a scăderii restului rămas neexecutat de 4 ani şi 17 zile închisoare, contopit conform art. 39 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru fapta de şantaj. Reducerea menţionată nu ar afecta însă în niciun fel pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare pe care o execută acesta.
În plus, a apreciat că, în fapt, situaţia juridică a petentului ridică o problemă diferită, neabordată în cuprinsul contestaţiei la executare formulate, nici după ce s-a solicitat precizarea în scris a acesteia.
Astfel, a observat că prin sent.pen. nr. 25/F din 12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, au fost deduse, pe lângă perioadele de arest preventiv din cauza respectivă (22.02.2013-11.11.2013, respectiv 23.09.2015 la zi) şi alte perioade executate de petent anterior pronunţării soluţiei de condamnare, anume 01.11.2011-19.12.2011 şi 13.05.2012-23.11.2012. De asemenea, în dispozitivul deciziei nr. 424/A din 11.12.2017 a Î.C.C.J., pronunţată în apelul declarat împotriva sent.pen. nr. 25/F din 12.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a dispus doar deducerea arestului preventiv din cauză (22.02.2013 -11.11.2013, respectiv 23.09.2015 - 07.04.2016), fără a se face nici o menţiune cu privire la celelalte perioade deduse de prima instanţă din pedeapsa aplicată.
În aceste condiţii, a considerat că la momentul emiterii mandatului de executare a pedepsei, judecătorul delegat a apreciat că Î.C.C.J. nu a mai inclus în cuprinsul acestui act şi perioadele executate de petent anterior pronunţării soluţiei de condamnare, anume 01.11.2011-19.12.2011 şi 13.05.2012-23.11.2012.
A reţinut că, din considerentele deciziei nr. 424/A din 11.12.2017 a Î.C.C.J. în ceea ce îl priveşte pe petent, nu rezultă că instanţa de apel ar fi constatat vreo eroare a primei instanţe privind deducerea perioadelor menţionate, astfel că acestea ar fi trebuit incluse în mandatul de executare a pedepsei şi, implicit, scăzute din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pe care o execută A..
În acelaşi timp însă, a apreciat că nu poate modifica obiectul complet diferit al prezentei contestaţii la executare şi să deducă ea însăşi perioadele respective, fiind necesară formularea unei noi contestaţii la executare în acest scop, fie de petent, fie de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
A considerat că, după rezolvarea problemei juridice anterior expuse, urmează a fi aplicate în mod corespunzător şi dispoziţiile privind recursul compensatoriu asupra tuturor perioadelor ce se vor deduce din pedeapsa aplicată petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie condamnatul A. prin care a solicitat să se constate că sunt aplicabile dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017, în sensul că "pentru perioada 24.07.2012-23.11.2012 sunt incidente dispoziţiile legale în baza cărora trebuie calculate suplimentar, ca zile executate efectiv, 24 de zile."
Motivele contestaţiei au fost menţionate în scris şi redate succint în paracticaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia declarată de condamnatul A. prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată următoarele:
Contestatorul A. şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. civ. pen.., incident "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Argumentele invocate de contestator atât în contestaţia sa la executare, cât şi în prezenta cale de atac privesc deducerea din pedeapsă, ca urmare a executării în condiţii necorespunzătoare în perioada 24.07.2012-23.11.2012, a unei perioade de 24 zile, apreciind incidente dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013.
Conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."
Potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, "Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."
Prin Decizia nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, "în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare."
Astfel, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aprecierea ca executate şi deducerea unui număr de 24 de zile închisoare, reduce restul rămas de executat de 1234 de zile închisoare, urmare a liberării condiţionate a contestatorului prin sentinţa penală nr. 2394 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei Giurgiu, nu pedeapsa rezultantă aplicată prin decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, de 5 ani şi 6 luni închisoare. Aceasta din urmă îşi menţine cuantumul ca urmare a contopirii pedepselor aplicate inculpatului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine că executarea de către contestatorul A. a unui număr de 123 de zile în condiţii necorespunzătoare în perioada 24.07.2012-23.11.2012, are efect asupra pedepsei rezultante aplicate prin decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Cu privire la celelalte aspecte analizate de către judecătorul fondului, constată că acestea nu au făcut nici obiectul contestaţiei la executare, nici al prezentei contestaţii, motiv pentru care examinarea acestora nu se impune, depăşind cadrul procesual.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A..
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. civ. pen..,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 193/F din data de 20 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2018.