Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2017, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 540/A/26.04.2005 a aceleiaşi instanţe.
În motivarea cererii de revizuire a arătat că, după pronunţarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi de natură să schimbe soluţia pronunţată în cauză.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.
Prin Decizia nr. 19 A/02.02.2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă şi a obligat revizuenta la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil în speţă conform art. 3 din Legea nr. 76/2012) reglementează posibilitatea retractări unei hotărâri definitive dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
- înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
În cazul în care una din aceste condiţii nu este îndeplinită, cererea de revizuire este inadmisibilă.
În speţă, revizuenta invocă faptul că, după pronunţarea unei hotărâri irevocabile prin care s-a dispus restituirea către autorul intimatelor, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor situate în Focşani str. x, a descoperit în Arhivele Naţionale ale Statului, prin Serviciul Judeţean Vrancea, acte ce dovedesc că autorul intimatelor nu ar fi fost îndreptăţit la restituirea acestor bunuri.
Or, atâta vreme cât înscrisurile se aflau într-o instituţie a cărei înfiinţare s-a dorit tocmai pentru a administra, supraveghea, clasa, utiliza, arhiva documente create şi/sau deţinute de-a lungul timpului de către orice persoană de drept public sau privat în exerciţiul activităţii sale, precum şi de persoane fizice, în cauză nu este îndeplinită condiţia reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care impune ca înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Simpla necunoaştere la data judecăţii a înscrisurilor depuse ulterior, se datorează unei deficienţe de apărare (oricând ar fi accesat fondul arhivistic al Arhivelor Naţionale, petenta ar fi putut descoperi aceste înscrisuri) şi nicidecum o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin urmare, instanţa a considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. şi în raport de volumul de muncă aferent celor două termene de judecată, precum şi faţă de împrejurarea că litigiul a fost soluţionat în baza unei excepţii, instanţa a apreciat că se impune obligarea revizuentei la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, iar nu la plata sumei de 3499,35 RON, aşa cum s-a solicitat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine că nu din culpa sa nu au putut fi înfăţişate înscrisurile instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Deficienţa constatată de instanţa de revizuire este imputabilă instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei retractare se cere, şi care nu a aplicat prevederile Legii nr. 213/1998, neintroducând în cauză titularii dreptului de proprietate publică care aveau obligaţia apărării acesteia, în condiţiile în care principiul legalităţii este un principiu fundamental, ce stă la baza soluţionării cauzelor. Aceeaşi deficienţă a arătat-o şi instanţa de revizuire care a ignorat introducerea în cauză a instituţiilor indicate prin cererea de revizuire.
Prin urmare, susţine recurentul, atât instanţa de fond cât şi instanţa de revizuire au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 129 C. proc. civ. Imobilele în care îşi desfăşurau activitatea Grădiniţa nr. 21 şi Palatul Copiilor Focşani făceau parte din domeniul public al municipiului Focşani în baza art. 166 pct. 4 din Legea nr. 84/1995. Potrivit Legii nr. 213/1998, apărarea proprietăţii publice trebuia realizată de către titularii dreptului de proprietate, aspect pe care instanţa de judecată l-a ignorat, soluţionând cererea de retrocedare fără a introduce titularii dreptului de proprietate publică definiţi de lege şi pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
Nefiind proprietar, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea nu a deţinut actele de proprietate ale imobilelor în care unităţile de învăţământ îţi desfăşoară activitatea, acesta fiind atributul consiliului local şi a celui judeţean, dar, având în vedere că proprietatea publică este ocrotită prin Constituţie, instanţa de judecată trebuia să dispună citarea instituţiilor indicate pentru a o apăra.
Recurentul arată că înscrisurile prezentate au fost descoperite în cadrul unui studiu iniţiat de specialişti în domeniul arhivelor pe parcursul mai multor ani şi că, prin Adresa nr. SJANVN 119/5.03.2018, Serviciul Judeţean de Arhivă Vrancea precizează că aceste documente au intrat în fondul arhivistic în anul 2009, în baza art. 13 din Legea nr. 16/1996, până la această dată fiind în păstrarea Judecătoriei Focşani şi a Primăriei Municipiului Focşani.
În continuarea, recurentul susţine că reclamantul a prezentat un înscris care a indus în eroare instanţa de judecată. Dacă instanţa de judecată ar fi verificat tabelul cu imobile naţionalizate în oraşul Focşani, anexă a Decretului nr. 92/1950, ar fi aflat că la poziţia 184 - str. x Focşani, proprietar era B. şi nu moştenitorii defunctului C.
Prin urmare, arată recurentul, în analiza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în mod eronat, instanţa nu reţine o corespondenţă între neprezentarea contractului de vânzare-cumpărare şi condiţia prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., (înscrisul a fost reţinut de partea potrivnică), constată greşit existenţa unei apărări deficitare, imputabilă Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea, respingând astfel în mod nelegal cererea de revizuire.
Cererea de recurs este întemeiată în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ.
Deşi cererea de recurs nu cuprinde o încadrare a criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata D., apreciind că o parte din motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 129 C. proc. civ. şi la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurentul susţine nelegalitatea deciziei recurate pentru încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ. În opinia sa, în temeiul rolului activ şi pentru respectarea principiului legalităţii, instanţa avea obligaţia de a introduce în cauză titularii dreptului de proprietate publică care ar fi putut prezenta înscrisurile anexate cererii de revizuire.
O astfel de susţinere nu poate fi primită.
Rolul activ al instanţei prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate însemna substituirea instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Cadrul procesual este fixat de reclamant, iar când în cursul procesului apare interesul ca hotărârea să fie opozabilă şi altor persoane decât cele între care s-a legat raportul procesual iniţial, legea reglementează forme de intervenţie forţată - chemare în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului - prin care dă posibilitatea părţilor din raportul procesual iniţial să cheme terţi în cadrul procesului început. Principiul disponibilităţii care reglementează desfăşurarea procesului civil face ca toate formele de intervenţie forţată să rămână la latitudinea părţilor în litigiu şi să nu poată fi dispuse de instanţă, care nu are dreptul să introducă terţe persoane în proces.
Prin urmare, în lipsa unei solicitări a părţilor făcute cu respectarea prevederilor art. 49 - 66 C. proc. civ., instanţa nu ar fi putut să atragă în litigiul finalizat prin decizia a cărei revizuire se cere, terţii indicaţi prin cererea de revizuire.
Pe cale de consecinţă, nici în procesul având ca obiect cererea de revizuire nu ar fi putut figura decât părţile din litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze. Prin urmare, ea nu se poate desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare.
Recurentul susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, în mod obiectiv, nu a putut prezenta înscrisurile indicate deoarece acestea au fost descoperite în cadrul unui studiu iniţiat de specialişti în domeniul arhivelor pe parcursul mai multor ani şi au intrat în fondul arhivistic în anul 2009, în baza art. 13 din Legea nr. 16/1996, până la această dată fiind în păstrarea Judecătoriei Focşani şi a Primăriei Municipiului Focşani.
Nici această critică nu este fondată. Niciuna dintre împrejurările menţionate nu poate fi apreciată ca fiind mai presus de voinţa părţii, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin demersuri proprii sau prin intermediul instanţei, recurentul ar fi putut accesa înscrisurile menţionate, astfel încât neprezentarea respectivelor documente nu poate fi rezultatul unei împrejurări insurmontabile, care să deschidă calea unei revizuiri în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Celelalte critici formulate nu vor fi analizate de instanţa de recurs întrucât nu vizează cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăţi, ci se referă la fondul litigiului soluţionat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea împotriva Deciziei nr. 19 A din 2 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2018.
Procesat de GGC - NN