Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013, pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să-i plătească suma de 44.500 euro, constând în drepturi băneşti neachitate pentru perioada 17 noiembrie 2008 - 31 martie 2012, plus dobânda legală, precum şi suma 50.000 RON, cu titlul de daune morale.
Prin Decizia nr. 1652 din 08 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a decis următoarele:
A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru drepturile băneşti aferente perioadei 17 noiembrie 2008 - 29 noiembrie 2010 şi, în consecinţă, a respins acţiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a managerului societăţii pârâte.
A respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL pentru perioada ulterioară datei de 29 noiembrie 2010, ca neîntemeiată, sub toate capetele de cerere.
A obligat pe reclamant la plata sumei de 7340 RON, către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei menţionate, reclamantul a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.
Prin încheierea din 05 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a acordat termen, în continuare, la data de 23 ianuarie 2018 pentru constituirea legală a completului de divergenţă (pentru soluţionarea chestiunilor vizând renunţarea la beneficiul ajutorului public şi necesitatea verificării de către instanţă a propriei învestiri, în cadrul apelului), raportat la faptul că unul din membrii permanenţi ai completului de judecată s-a aflat în imposibilitatea de prezentare la termenul din 05 decembrie 2018, fiind în concediu medical.
Împotriva încheierii din 05 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil. Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2017, transmisă prin poşta electronică, reclamantul a declarat că renunţă la judecata recursului.
Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă referitoare la declaraţie de renunţare la judecata recursului, urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului.
Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor din cadrul unei şedinţe de judecată şi prin care instanţa, fără a rezolva fondul pricinii, se pronunţă asupra diverselor cereri, chestiuni sau excepţii ori măsuri procesuale, în vederea soluţionării cauzei.
Potrivit art. 235 C. proc. civ. "Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."
Art. 466 alin. (4) C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel".
Art. 494 C. proc. civ. "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".
Prin încheierile preparatorii instanţa dispune măsuri în vederea soluţionării litigiului, fără ca prin acestea să se întrevadă rezultatul final al procesului. Instanţa nu soluţionează aspecte legate de fondul cauzei, motiv pentru care nici nu este ţinută de măsurile dispuse, putând reveni asupra acestora motivat, pentru o mai bună administrare a justiţiei.
În speţă, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, cu caracter preparatoriu, încheiere prin care s-a acordat termen pentru constituirea legală a completului de divergenţă, faţă de imposibilitatea de prezentare a unuia dintre membrii permanenţi.
Nefiind o încheiere prin care să se fi soluţionat aspecte legate de fondul cauzei, în raport de textele legale menţionate, încheierea atacată nu este susceptibilă de recurs.
Astfel fiind, Înalta Curte, pentru considerentele expuse, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 05 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 05 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.
Procesat de GGC - CT