Deliberând asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2695 din data de 20.09.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti‚ în temeiul art. 47 alin. (1) - art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 458 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A., deţinut în Penitenciarul Tulcea, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 18.06.2018 sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 75/F/24.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A/30.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015 şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În motivare, revizuentul a apreciat că soluţia dispusă este nelegală şi netemeinică întrucât s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. În consecinţă, s-a apreciat că se impune luarea unei hotărâri juste, legale şi temeinice.
În continuare, Judecătoria Sectorului 5 a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 75/F/24.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A/30.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a observat, aşadar, că instanţa de executare a hotărârii definitive este Curtea de Apel Bucureşti, ca primă instanţă de judecată, potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, având în vedere că instanţa competentă să dispună asupra cererii de revizuire [întemeiată pe disp. art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.] este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă, judecătoria a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.11.2018, sub nr. x/2018.
Prin Sentinţa nr. 263/F din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul avocat oficiu în cuantum de 260 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin adresa nr. x/13.11.2018, Penitenciarul Tulcea a încunoştinţat instanţa că numitul A., deţinut în această unitate, a declarat în faţa funcţionarilor competenţi că nu îşi însuşeşte cererea de revizuire formulată în cauză şi nu doreşte să se prezinte la termenul din data de 27.11.2018.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, prin prisma actelor şi lucrărilor aflate la dosar, curtea de apel a observat că, potrivit art. 459 C. proc. pen.:
"(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(3) Instanţa examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
(6) Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin excepţie de la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul rejudecării cauzei, după admiterea în principiu, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
În condiţiile în care numitul A., în faţa funcţionarilor Penitenciarului Tulcea, a declarat că nu înţelege să-şi însuşească cererea de revizuire, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., respectiv nu este formulată de una dintre persoanele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., pentru a se putea pune în discuţie admiterea în principiu, motiv pentru care prezentul demers judiciar a fost apreciat inadmisibil.
Mai mult, s-a reţinut că o interpretare sistemică a dispoziţiilor art. 6011 C. proc. pen., potrivit cărora "Cererile prevăzute de prezentul titlu în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoana condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile", cu dispoziţiile art. 459 C. proc. pen., conduce, de asemenea, la concluzia că orice cerere fictivă promovată în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, este inadmisibilă.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că cererea formulată în cauză, calificată ca fiind revizuire, în numele numitului A., fără mandat din partea acestuia, este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 459 alin. (7) teza finală C. proc. pen., cu aplicarea art. 408 alin. (1) C. proc. pen., admiterea căii de atac şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut, în esenţă, că din actele şi lucrările dosarului rezultă că revizuentul A. a precizat că nu îşi însuşeşte cererea de revizuire, ceea ce echivalează cu o retragere a acestei cereri, formulată de apărătorul condamnatului, în numele acestuia, cu menţionarea datelor de identificare, inclusiv a codului numeric personal.
De asemenea, s-a precizat că la dosar se regăseşte împuternicirea avocatului revizuent, prin care se menţionează că, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/18.06.2018 (ce coincide cu data vizei de înregistrare la instanţă a cererii de revizuire), apărătorul este împuternicit de către revizuentul A. să redacteze, semneze şi să depună cererea de revizuire, precum şi să reprezinte clientul în faţa organelor judiciare. S-a subliniat că împuternicirea avocaţială este semnată atât de revizuentul condamnat, cât şi de apărătorul acestuia.
Aşadar, având în vedere aceste argumente, faţă de poziţia procesuală manifestată de revizuent, Parchetul a apreciat că devin incidente dispoziţiile Deciziei nr. XXXIV/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire, în cazul retragerii acesteia, urmează să ia act de manifestarea de voinţă.
Totodată, s-a subliniat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 6011 C. proc. pen. întrucât, pe de-o parte, acest text se aplică cererilor din Titlul V al C. proc. pen., nu revizuirii, care este reglementată de Capitolul V, Titlul III, iar, pe de altă parte, din cuprinsul cererii rezultă că aceasta priveşte o persoană determinată.
Prin urmare, Parchetul a apreciat că, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., iar revizuentul trebuia obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
La data de 18.06.2018, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2018, cererea formulată de condamnatul A., prin apărător ales, prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 75/F/24.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A/30.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015. Cererea de revizuire aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti conţine datele de identificare a revizuentului A. şi a fost formulată prin intermediul unui apărător ales.
De asemenea, Înalta Curte constată că a fost ataşată cererii de revizuire şi împuternicirea avocaţială, în care se menţionează că, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/18.06.2018, apărătorul este împuternicit de către revizuentul A. să redacteze, semneze şi să depună cererea de revizuire, precum şi să reprezinte clientul în faţa organelor judiciare.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cererea de revizuire din 18.06.2018 a fost formulată de A., prin apărător ales, nefiind o cerere fictivă promovată în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia. De altfel, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6011 C. proc. pen., care, aşa cum a menţionat şi Ministerul Public, se referă la cererile prevăzute de Titlul V din C. proc. pen., care reglementează executarea hotărârilor penale. Or, revizuirea este prevăzută în Capitolul V din Titlul III din C. proc. pen.
În continuare, Înalta Curte constată că, prin cererea din 13.11.2018, revizuentul a arătat că nu îşi însuşeşte cererea de revizuire, ceea ce echivalează, aşa cum în mod corect a arătat Ministerul Public, cu o retragere a acestei cereri.
Or, prin Decizia nr. XXXIV din 06 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.
Prin urmare, în cauză, în mod greşit curtea de apel nu a luat act de manifestarea de voinţă a revizuentului A., în sensul retragerii cererii formulate.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a dispus obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. care statuează că, în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.
De altfel, trebuie subliniat că atât în situaţia respingerii cererii de revizuire, cât şi în ipoteza în care se ia act de retragerea acesteia, persoana care a formulat-o trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Aşadar, faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2018, va desfiinţa sentinţa apelată şi rejudecând:
Va lua act de retragerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga intimatul revizuent A. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul revizuent A. în cuantum de 130 de RON va rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 263/F din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2018.
Desfiinţează sentinţa apelată şi rejudecând:
Ia act de retragerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă intimatul revizuent A. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul revizuent A. în cuantum de 130 de RON rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV