Asupra cererilor de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de înscriere în fals formulată de revizuenţii A. şi B., cu privire la întâmpinarea formulată de intimata C. prin curator special. A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenţi împotriva Deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013.
Petenţii A. şi B. au formulat cerere de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum şi cerere de lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor pretins contradictorii din aceeaşi decizie, în esenţă, pentru următoarele motive:
Dispozitivul hotărârii conţine două dispoziţii contradictorii, respectiv respingerea cererii de înscriere în fals şi respingerea cererii de revizuire.
Petenţii solicită înlăturarea dispoziţiei contradictorii, printr-o formulare din care să rezulte exact cu privire la care dintre hotărârile menţionate de aceştia ca fiind contradictorii se admite şi cu privire la care se respinge cererea.
Cererea de revizuire nu poate fi respinsă, raportat la Decizia civilă nr. 325A din 19 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care coincide cu respingerea cererii de înscriere în fals, această hotărâre corectă şi legală fiind casată prin Decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, numai pentru aplicarea greşită a art. 245 alin. (1) lit. c) indice 1 C. proc. pen.
Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la contrarietatea hotărârilor faţă de Decizia nr. 1315/2003, asupra părţilor din dosar, D. având calitatea de parte, precum şi asupra faptului că această cauză constituie latura civilă a dosarului x/2001 şi a Ordonanţei nr. 704/III/2013, în care petenţii sunt părţi vătămate şi nici asupra lipsei de competenţă a instanţei din Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017- nulitate absolută.
Prin respingerea cererii de înscriere în fals, instanţa a admis că intimata C. este o persoană cu discernământul abolit total sau parţial, aşa cum au dispus: parchetul prin rezoluţie, prim-procurorul prin ordonanţă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea de numire a curatorului special, care a atestat că această persoană nu are discernământ.
Contradictorialitatea faţă de respingerea cererii de revizuire reiese din faptul că, în ceea ce priveşte Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, au fost respinse cererile parchetului şi ale prim-procurorului de acuzare şi de scoatere de sub acuzare a aceleiaşi persoane, C., care au cercetat şi stabilit că aceasta nu are discernământ, ceea ce este în contradicţie totală cu decizia instanţei care dispune că parchetul nu are calitate procesuală activă.
Petenţii prezintă istoricul litigiilor în care aceştia au fost parte şi soluţiile pronunţate în aceste dosare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 443 alin. (1), (2) şi 3, art. 444 alin. (1), (2) şi 3 şi art. 445 din C. proc. civ.
Prealabil, Înalta Curte va respinge cererea de stabilire a onorariului, formulată de curatorul special al intimatei C., având în vedere că acesta nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat şi nu a efectuat niciun act de procedură.
Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport de excepţia de tardivitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluţionare a excepţiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Articolul 180 alin. (1) din C. proc. civ. defineşte termenul procedural ca fiind intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzisă îndeplinirea acestuia.
În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură, astfel cum statuează art. 180 alin. (2) din C. proc. civ.
De regulă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege, cu excepţia situaţiilor prevăzute în mod expres de legiuitor, care permit prelungirea unor termene legale.
Conform art. 444 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
În cauză, termenul pentru formularea cererii de completare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care statuează că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.
Termenul pentru formularea cererii de completare a hotărârii, fiind un termen de procedură legal, imperativ şi absolut, nerespectarea sa duce la sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai formula cererea, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunţată la 16 ianuarie 2019, iar cererea a fost formulată la 16 aprilie 2019, cu depăşirea termenului legal stabilit de art. 444 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.
Cererea de lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor pretins contradictorii din Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, va fi respinsă, motivat de următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sau de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice vizează determinarea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii.
Această dispoziţie legală poate fi utilizată, aşadar, numai în cazul caracterului neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii.
Petenţii critică Decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, în condiţiile în care, prin intermediul acestui mijloc procedural, instanţa nu poate exercita un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti.
În consecinţă, cererea de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, va fi respinsă ca tardiv formulată. Tot odată, va fi respinsă ca nefondată cererea de lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor pretins contradictorii din aceeaşi decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a Deciziei nr. 42 din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.
Respinge ca nefondată cererea de lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor pretins contradictorii din aceeaşi decizie.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2019.
Procesat de GGC - MM