Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 245/2019

Şedinţa publică din data de 09 mai 2019

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 martie 2019, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Prin Sentinţa penală nr. 192/F din 01 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 90/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi.

S-au reţinut în esenţă următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, persoana condamnată A. a formulat o contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., invocând o nelămurire cu privire la punerea în executare a Sentinţei penale nr. 90/F/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi, modificată parţial prin Sentinţa penală nr. 2/08.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi.

La termenul din data de 28.02.2019, condamnatul contestator, asistat de apărător ales a învederat faptul că a formulat contestaţia în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., apreciind că este incidentă teza a II-a în sensul că s-a ivit o împiedicare la executare întrucât, în opinia sa, în raport de dispoziţiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impunea reducerea pedepsei rezultante aplicate de autorităţile judiciare Spaniole de la 11 ani, la 7 ani închisoare, respectiv transferul în vederea executării într-un penitenciar din România a acestei din urmă pedepse.

În concret, condamnatul a susţinut că, în opinia sa, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă, şi nu prin cumul aritmetic astfel cum au procedat autorităţile judiciare spaniole.

În ceea ce priveşte, legislaţia relevantă, s-au reţinut:

Art. 597 - Procedura la instanţa de executare;

(1) Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

(2) Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.

(3) Participarea procurorului este obligatorie.

(4) După ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor, instanţa se pronunţă prin sentinţă.

(5) Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.

(6) Dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

(7) Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Art. 598 - Contestaţia la executare;

(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Art. 154 alin. (4), (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală:

(4) În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (6), instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul.

(6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii:

a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

(7) În vederea pronunţării uneia din soluţiile prevăzute la alin. (6), instanţa poate consulta, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1).

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Din actele dosarului a rezultat, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 902/F/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind cererea de transfer a persoanei condamnate A.

A fost recunoscută, în ceea ce-l priveşte pe condamnatul A. şi doar în ceea ce priveşte latura penală a cauzei Sentinţa penală nr. 70/30.01.2015 pronunţată de Curtea Regională Malaga, secţia I Spania, rămasă definitivă la 29.10.2015.

S-a constatat că prin această hotărâre numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare (4015 zile) pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie şi intimidare în casă locuită, reţinerii ilegale şi a unei infracţiuni de furt prev. de art. 237, 242 alin. (1), (2), (3), art. 163 alin. (1), art. 234 C. pen. spaniol, fapte săvârşite în perioada 04.02.2013 - 05.03.2013.

S-a constat că încadrarea juridică prevăzută de legea penală română pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei condamnate A. sunt cele prev. de art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 233 -234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2014/R, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute într-un penitenciar din România pedeapsa principală de 11 ani închisoare (4015 zile).

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată condamnatului A. durata arestării preventive şi a perioadei efectiv executate de la 20.03.2013 până la 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autorităţile judiciare spaniole) precum şi cu începere de la 26.10.2017 şi până la data predării efective către autorităţile judiciare române.

S-a constatat că la data de 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autorităţile judiciare spaniole) condamnatul A. executase efectiv din pedeapsa principală de 4015 zile o durată de 1684 zile.

Prin Sentinţa penală nr. 2/08.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 90/F/3.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 90/F/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi şi în rejudecare, s-a constatat că la data de 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autorităţile judiciare spaniole) condamnatul A. executase efectiv din pedeapsa principală de 4015 zile o durată de 1682 zile. Totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate au fost menţinute.

În raport de dispoziţiile legale menţionate anterior, sub un prim aspect Curtea de apel a constatat că, persoana condamnată nu a formulat cale de atac împotriva Sentinţei penale nr. 902/F/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi.

În aceste condiţii, Curtea de apel a apreciat că adaptarea pedepsei nu se poate face după rămânerea definitivă a hotărârii instanţei române de recunoaştere a hotărârii de condamnare pronunţată de către autorităţile altui stat, ca în cauza de faţă, pe calea unei contestaţii la executare. Aceasta deoarece, contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin care se soluţionează anumite incidente apărute cu ocazia punerii în executare sau pe parcursul executării hotărârilor penale, ce se limitează la cazurile expres prevăzute în art. 598 alin. (1) C. proc. pen. Prin acest mijloc prevăzut de lege nu se poate schimba sau modifica soluţia pronunţată de instanţă ce a intrat în putere de lucru judecat, aceasta putându-se realiza numai prin intermediul căilor extraordinare de atac în limitele prevăzute de lege în ceea ce priveşte exercitarea acestora.

În susţinerea aceluiaşi punct de vedere, s-a reţinut că adaptarea pedepsei aplicată de un stat străin se poate face doar în condiţiile Legii nr. 302/2004, art. 154 alin. (4) prevăzând că, anterior pronunţării sentinţei, instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul. În condiţiile în care în concret, instanţa română ar dispune recunoaşterea şi transferarea persoanei condamnate cu privire la pedeapsa aplicată de statul emitent, iar ulterior pe calea unei contestaţii la executare ar proceda la adaptarea acesteia potrivit legislaţiei române (prin reducerea acesteia la maximul prevăzut de legislaţia română), s-ar eluda practic dispoziţiile Legii nr. 302/2004, privind obţinerea acordului din partea statului emitent.

Sub un alt aspect, prima instanţă a apreciat că în prezenta cauză nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile după condamnare, conform dispoziţiilor art. 6 C. pen., nefiind incidente dispoziţiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât recunoaşterea hotărârii autorităţii spaniole s-a realizat prin raportare la dispoziţiile art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) -229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 233 -234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., toate fiind din noul C. pen.

În fine, Curtea de apel a mai avut în vedere că, aceleaşi susţineri ale persoanei condamnate, în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei rezultante potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni din legislaţia română, au mai fost analizate şi în considerentele Sentinţei penale nr. 2/08.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi definitivă la data de 21.01.2019, prin necontestare, fiind apreciate ca nefondate.

În aceste condiţii, deşi s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare (aplicată prin cumul aritmetic de autorităţile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare şi o pedeapsă de 1 an închisoare) depăşeşte pedeapsa maximă ce ar putea fi aplicată persoanei condamnate potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român (7 ani închisoare), reducerea acesteia nu s-ar putea realiza pe calea unei contestaţii le executare prev. de art. 598 C. proc. pen., întrucât aşa cum s-a arătat anterior, pe de o parte ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate anterior (Sentinţele penale nr. 902/F/03.07.2018- în care s-au avut în vedere disp. art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curţii de Apel Galaţi), iar pe de altă parte ar fi eludate dispoziţiile Legii nr. 302/2004, privind obţinerea acordului din partea statului emitent în ceea ce priveşte adaptarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, condamnatul contestator A. a formulat contestaţie la executare împotriva împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, susţinând că există o nelămurire cu privire la punerea în executare a Sentinţei penale nr. 90/F/03.07.2018 a Curţii de Apel Galaţi, modificată parţial prin Sentinţa penală nr. 2/08.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi.

A susţinut că, în raport de dispoziţiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impunea reducerea pedepsei rezultante aplicate de autorităţile judiciare spaniole de la 11 ani la 7 ani închisoare, respectiv transferul în vederea executării într-un penitenciar din România a acestei din urmă pedepse. În concret, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă, şi nu prin cumul aritmetic astfel cum au procedat autorităţile judiciare spaniole.

În drept, a fost invocat motivul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Din analiza conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator A. şi a lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Examinând actele dosarului, se constată că petentul condamnat solicită, în esenţă, adaptarea pedepsei aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată de către autorităţile altui stat şi recunoscută de instanţa română.

În cauză, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin cumul aritmetic de autorităţile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare şi o pedeapsă de 1 an închisoare, a fost stabilită în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, nu poate fi redusă prin intermediul contestaţiei la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate anterior, respectiv Sentinţele penale nr. 902/F/03.07.2018 - în care s-au avut în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curţii de Apel Galaţi.

Adaptarea pedepsei aplicată de un stat străin se poate face doar în condiţiile art. 154 alin. (4) ale Legii nr. 302/2004, care reglementează formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală şi prevăd că, anterior pronunţării sentinţei, instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul. În condiţiile în care, în concret, instanţa română dispune recunoaşterea şi transferarea persoanei condamnate cu privire la pedeapsa aplicată de statul emitent, iar ulterior pe calea unei contestaţii la executare s-ar proceda la adaptarea acesteia potrivit legislaţiei române (prin reducerea acesteia la maximul prevăzut de legislaţia română), s-ar eluda practic dispoziţiile Legii nr. 302/2004, privind obţinerea acordului din partea statului emitent.

Totodată, nu sunt incidente nici dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile după condamnare, conform dispoziţiilor art. 6 C. pen. şi ale Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât recunoaşterea hotărârii autorităţii spaniole s-a realizat prin raportare la dispoziţiile art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., toate fiind din noul C. pen.

Înalta Curte reţine că problema de drept a fost rezolvată prin alte decizii ale instanţei supreme, care îşi păstrează valabilitatea considerentelor.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 97/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 461 din C. proc. pen. anterior, contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă, cum sunt în speţă dispoziţiile Legii nr. 302/2004.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 78 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din 4 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 78 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - NN