Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 288/2019

Şedinţa publică din data de 29 mai 2019

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Deciziei nr. 98/18.02.2019, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a reţinut că prin Decizia penală nr. 98 din 18.02.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. x/2018 s-a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale 1369/20.11.2018 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. x/2018.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate anterior, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1369 din data de 20.11.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul penal nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 583 alin. (2) C. proc. civ. penală în ref. la art. 96 alin. (2) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciului de Probaţiune Constanţa privind persoana supravegheată A., în sensul că s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017 şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare de către A., iar pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare se va executa în regim de detenţie potrivit art. 60 C. pen.

Judecătoria Constanţa a reţinut că la data de 31.08.2018 a fost înregistrată sesizarea Serviciului de Probaţiune Constanţa prin care s-a propus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 7/4.01.2017 privind persoana supravegheată A. deoarece a încălcat măsurile de supraveghere şi nu s-a conformat obligaţiilor dispuse de instanţă.

În raportul de evaluare s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017 acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu art. 91 C. pen. pentru art. 336 alin. (1) C. pen., iar termenul de supraveghere este 10.04.2017 - 9.04.2020.

S-a arătat că la 19.10.2017 persoana supravegheată s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune Constanţa şi a semnat documentele pentru începerea orelor de muncă în folosul comunităţii, dar nu s-a prezentat la sediul Direcţiei de Gospodări Comunală pentru prestarea orelor de muncă în folosul comunităţii.

La 11.01.2018 a fost contactat şi acesta a precizat că nu s-a prezentat pentru că a plecat în Anglia pentru a munci. I s-a atras atenţia asupra nerespectării sentinţei penale şi să depună acte privind dovada activităţii în străinătate, dar nu a comunicat serviciului informaţiile solicitate. I s-a transmis avertismentul nr. 1 şi i s-a comunicat să se prezinte la 26.02.2018, dar nu a răspuns solicitării.

La data de 15.06.2018, consilierul manager de caz s-a prezentat la locuinţa sa, dar niciun membru al familiei nu a fost găsit. La data de 19.06.2018 a transmis un e-mail în care a descris situaţia sa din Anglia, dar nu a ataşat documente justificative.

Analizând actele şi lucrările dosarului de probaţiune, instanţa a constatat că persoana supravegheată A. pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv la de la data de 10.04.2017 până în prezent nu a respectat cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv nu s-a prezentat la chemările consilierului de probaţiune la datele stabilite, nu a fost la domiciliu pentru a primi vizita consilierului de probaţiune, nu a anunţat în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile, nu a comunicat schimbarea locului de muncă, nu a comunicat informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă şi nu a executat obligaţia de efectuare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, deşi i s-au adus la cunoştinţă.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, s-a constatat că A., prin Sentinţa penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere fiind stabilit pentru perioada 10.04.2017 - 9.04.2020.

Având în vedere date prezentate în referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune, contestatorul s-a prezentat la 19.10.2017, asumându-şi începerea efectuării orelor de muncă neremunerată, dar apoi a plecat în străinătate şi deşi a fost contactat şi avertizat potrivit procedurii, la datele de 19.10.2017, 11.01.2018, 19.06.2018, asupra urmărilor neprezentării, totuşi acesta a continuat să ignore obligaţia ce îi fusese impusă prin hotărârea de condamnare. Prima instanţă a apreciat că persoana supravegheată A. pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv la de la data de 10.04.2017 până în prezent, nu a respectat cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv nu s-a prezentat la chemările consilierului de probaţiune la datele stabilite, nu a fost la domiciliu pentru a primi vizita consilierului de probaţiune, nu a anunţat în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile, nu a comunicat schimbarea locului de muncă, nu a comunicat informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă şi nu a executat obligaţia de efectuare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, deşi i s-au adus la cunoştinţă.

Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 18.02.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa, a formulat contestaţie condamnatul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub acelaşi număr, cu prim termen de judecată la data de 09.04.2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat, ca instanţă de control judiciar, că decizia ce este supusă analizei reprezintă o soluţie definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată pe calea contestaţiei, potrivit prevederilor legale, aceasta din urmă putându-se exercita numai dacă legea o prevede expres ori dacă nu există alte dispoziţii diferite.

Împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, condamnatul A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2018, fiind stabilit termen de soluţionare la data de 29.05.2019.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 583 alin. (2) C. proc. pen.: dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută şi de procuror, de consilierul de probaţiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere.

De asemenea, potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În cauză, sesizarea a fost formulată de Serviciul de Probaţiune Constanţa cu privire la contestatorul condamnat A., Judecătoria Constanţa fiind cea care a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Sentinţa putea fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare, la Tribunalul Constanţa.

Condamnatul a exercitat calea de atac prevăzută de lege, Tribunalul Constanţa dispunând prin Decizia penală nr. 98 din 18.02.2019 respingerea, ca nefondată, a contestaţiei. Ulterior, condamnatul a formulat o nouă contestaţie ce a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Constanţa întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

În cauza de faţă, condamnatul A. a formulat cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Prin urmare, în cauză, condamnatul a exercitat calea de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile a face obiectul căii de atac a contestaţiei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procesuală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, legiuitorul nu a recunoscut calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a soluţionat plângerea formulată în baza art. 340 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - NN