Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1026/2019

Şedinţa publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 05.08.2014 sub nr. x/2014, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu D. - prin Sucursala Pucioasa, au solicitat să se constate: caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 5 şi 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 2 pct. 2.10. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind modalitatea de calcul a dobânzii curente şi al dobânzii anuale efective în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite D. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 9 lit. a) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3.1. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind perceperea unui comision de acordare a creditului; caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3 pct. 3.8. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de urmărire riscuri; caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 lit. c) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3.9. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind perceperea unui comision de administrare, în cuantum de 0,05%; caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3 pct. 3.3. şi de art. 4. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de rambursare anticipată; caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 3 pct. 3.7. din Condiţiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind modificarea nivelului comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei financiar bancare, în timpul derulării contractului; caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Condiţiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind obligaţia consumatorului de a încheia contract de asigurare la o instituţie sau societate de asigurare agreată de bancă, precum şi să se dispună calcularea şi restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive, actualizate cu dobânda de referinţă a B.N.R., cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1048 din 23 octombrie 2014, Judecătoria Pucioasa a admis excepţia necompetentei materiale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2014.

Prin Sentinţa nr. 196 din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 29 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta D. - prin Sucursala Pucioasa, să constate nulitatea unor clauze abuzive din Contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30.04.2008 şi în condiţiile generale de creditare încheiate cu pârâta, precum şi să se dispună calcularea şi restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive.

Prin Sentinţa civilă nr. 1119 din 05 noiembrie 2014, Judecătoria Pucioasa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015, iar din verificările efectuate s-a constatat că pe rolul acestei instanţe a fost înregistrat anterior Dosarul nr. x/2014, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 05.05.2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de litispendenţă şi a trimis dosarul pentru a fi ataşat la cauza nr. 5197/120/2015, aflată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin Sentinţa nr. 32 C. civ. din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a Dosarului nr. x/2015 şi a Dosarului nr. x/2015 (în care a fost admisă excepţia de litispendenţă), în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2014*.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 8 octombrie 2015, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi excepţia lipsei de interes.

Prin Sentinţa nr. 306 din 17 februarie 2017, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 5 şi 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 2 pct. 2.10. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind modalitatea de calcul a dobânzii curente şi a dobânzii anuale efective în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite D.. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii. A obligat pârâta D. S.A. să modifice Contractul de credit nr. x/30.04.2008, ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei privind dobânda, precum şi să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări. Constatând caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 9 lit. a) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3.1. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind perceperea unui comision de acordare a creditului, a obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma de 4.417,82 RON, reprezentând comision de acordare a creditului, actualizat cu dobânda de referinţă a B.N.R., până la 17.05.2016 şi, în continuare, sumele plătite după această dată cu titlu de comision de acordare a creditului, actualizate la data plăţii cu dobânda de referinţă a B.N.R. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3 pct. 3.8. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de urmărire riscuri. Constatând caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 lit. c) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3.9. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind perceperea unui comision de administrare, în cuantum de 0,05%, a obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma de 11.379,83 RON, reprezentând comision de administrare, actualizat cu dobânda de referinţă a B.N.R., până la 17.05.2016 şi, în continuare, sumele plătite după această dată cu titlu de comision de administrare, actualizate la data plăţii cu dobânda de referinţă a B.N.R. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 şi de art. 3 pct. 3.3. şi de art. 4. din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind comisionul de rambursare anticipată. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 3 pct. 3.7. din Condiţiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind modificarea nivelului comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei financiar bancare, în timpul derulării contractului. A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Condiţiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind obligaţia consumatorului de a încheia contract de asigurare la o instituţie sau societate de asigurare agreată de bancă. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâta D. S.A. împotriva Sentinţei nr. 306 din 17 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanţii A., B. şi C.. A fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

Prin hotărârea recurată, instanţa de apel a anulat hotărârea pronunţată de prima instanţă, dispunând totodată, în temeiul art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond a cauzei pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Procedând în sensul arătat, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale, întrucât textul menţionat stabileşte - cu titlu de excepţie - că trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, poate fi dispusă numai în condiţiile în care părţile au solicitat luarea acestei măsuri, ca expresie a principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9, raportat la art. 10 din acelaşi cod.

Or, măsura trimiterii cauzei spre rejudecare de către instanţa de fond nu a fost solicitată prin cererea de apel formulată de apelantă, după cum nu a fost solicitată nici prin întâmpinarea formulată de intimaţi, singurele acte de procedură apte să nască un asemenea efect, astfel cum s-a stabilit şi la pct. 32 din Decizia nr. 23/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr. 26/2016 că "(...) prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., criticate în prezenta cauză, legiuitorul dă prioritate principiului celerităţii judecării cauzelor faţă de cel al dublului grad de jurisdicţie, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părţilor din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilităţii, principiu fundamental al procesului civil, potrivit căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

Pe cale de consecinţă, în măsura în care părţile litigante nu au avut interesul să solicite instanţei de apel trimiterea cauzei primei instanţe spre rejudecare, în dauna soluţionării cu celeritate a cauzei, în contextul actualei reglementări procesuale, nici instanţa nu putea dispune o asemenea măsură, astfel încât după anularea sentinţei apelate, curtea de apel avea obligaţia reţinerii cauzei spre rejudecare, aceasta fiind soluţia de principiu ce derivă din prevederile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât părţile sunt libere să îşi organizeze drepturile şi interesele în faţa instanţei de apel la fel cum ar fi putut să o facă şi în situaţia în care cauza ar fi fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Aceste aspecte au fost reţinute şi de Înalta Curte prin Decizia nr. 681 din 12 martie 2015.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că decizia recurată este pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 488 pct. 5 din acelaşi cod, recurenta solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării cauzei după anulare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 16 ianuarie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 15 mai 2019.

Recurenta a depus note de şedinţă, prin care a reiterat argumentele expuse în susţinerea cererii de recurs.

Intimaţii au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea căii de atac, arătând că, deşi D. S.A. nu a invocate în cererea de apel dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., totuşi, recursul acestei părţi se întemeiază pe dispoziţiile acestui text de lege şi că hotărârea pronunţată în apel nu este de natură a prejudicia interesele recurentei.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Conform dispoziţiilor art. 480 alin. (3) din C. proc. civ.:

"În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

Aşadar, în cazul în care curtea de apel constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, va anula hotărârea atacată şi va judeca evocând fondul.

În acest caz, legiuitorul a optat pentru derogarea de la principiul dublului grad de jurisdicţie, urmărind celeritatea judecăţii cauzei, fiind evitată tergiversarea procesului, din motive imputabile primei instanţe.

Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, atunci când părţile solicită în mod expres luarea acestei măsuri.

Solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare poate fi formulată de apelant doar prin cererea de apel sau de intimat numai prin întâmpinare, astfel cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 23/2017 din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Totodată, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 26/2016 din 20 ianuarie 2016, publicată în M. Of. nr. 125 din 17 februarie 2016, a statuat că prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., legiuitorul nu a înlăturat principiul dublului grad de jurisdicţie, ci a lăsat la aprecierea părţilor din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilităţii, potrivit căruia obiectul şi limitele acestuia sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Mai mult decât atât, partea care manifestă un interes poate solicita trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, beneficiind astfel de dublul grad de jurisdicţie.

Înalta Curte constată că nici D. S.A., în calitate de apelantă, nici intimaţii prin întâmpinare nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, motiv pentru care nu poate fi reţinut argumentul intimaţilor în sensul că trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe nu este de natură să o prejudicieze pe recurentă.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva Deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva Deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează Decizia nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC -NN