Având în vedere dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Calea de atac a recursului este exercitată împotriva încheierii din data de 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, formulată de petentul A.
Faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 19 aprilie 2018, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, complet C5 noul C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 19 aprilie 2018 judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la data de 22 noiembrie 2018 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
În sensul prevederilor legale mai sus redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 19 aprilie 2018 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la data 19 octombrie 2018.
Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (19 aprilie 2018) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Cu recurs la Completul de 5 judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN