Asupra apelului penal de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 395/A din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a constatat legala compunere a completului de judecată care soluţionează prezenta cauză.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen formulată de contestatorul-inculpat.
S-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 11, 16, 20, 21, 124 din Constituţia României, excepţie ridicată de contestatorul-inculpat A.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară formulată de contestatorul-inculpat A.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 03.01.2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A din 19.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.
Petentul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În susţinerea contestaţiei, petentul a arătat, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu învederând că, în cauza în care a fost judecat apelul său, compunerea completului de judecată din doi judecători a fost făcută administrativ, prin numire de către preşedintele de secţie şi aprobată de către Colegiul de conducere al Curţii, respectiv cu încălcarea art. 351 alin. (1) C. proc. pen. conform căruia "judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii", reglementare ce pune în aplicare dispoziţiile obligatorii cu caracter identic ale art. 10 şi 11 din Legea nr. 304/2004 astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.
A mai arătat contestatorul că prin numirea administrativă aprobată de Colegiul de conducere conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, abrogat parţial în legătură cu activitatea administrativ judiciară de compunere a completurilor de judecată după data de 01.02.2014, au fost nesocotite garanţiile procesuale aferente imparţialităţii şi independenţei precum şi dreptul la un proces echitabil.
În concret, contestatorul a susţinut că, aspectul privind compunerea completelor de judecată este un aspect de procedură garantat la nivel constituţional, iar hotărârile colegiului de conducere ale instanţelor judecătoreşti, ca entitate administrativă, nu au putere de lege şi nu pot stabili modul de compunere a completelor de judecată în alte moduri decât cele legale. A mai arătat că nici atribuţiile prevăzute de lege pentru Colegiul de conducere nu se referă la compunerea completelor de judecată. A se vedea în acest sens art. 29 din Legea nr. 304/2004. Făcând o paralelă între garanţiile procesuale de imparţialitate şi independenţă a justiţiei, contestatorul a considerat că acestea trebuie să fie identice, indiferent dacă apelul este de competenţa unui complet de 5 judecători sau unui complet de 3 sau 2 judecători, apreciind că s-au încălcat astfel dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, care prevede că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi." Ori, a arătat contestatorul, Curtea Constituţională a României reţinut în Decizia nr. 685/2018 că prezumţia de imparţialitate este înlăturată dacă se constată că membrii completului de 5 judecători nu au fost desemnaţi prin tragere la sorţi. În concluzie, nedesemnarea prin tragere la sorţi a judecătorilor ce compun completele de 2 judecători înlătură prezumţia de imparţialitate, independenţa şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 C. pen. ca principii de baza ale procesului penal român.
Referitor la termenul de 30 de zile prevăzut de art. 428 C. proc. pen. de introducere a contestaţiei, contestatorul a apreciat că acesta se calculează în raport de momentul când exercitarea acestui drept procesual a devenit concret, efectiv şi posibil, respectiv de la 29 noiembrie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale a României.
În acest sens, în subsidiar, contestatorul a formulat şi cerere de repunere în termen având în vedere că acest caz de contestaţie a constituit, până în anul 2014, motiv de recurs - art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. anterior, operând repunerea în termen conform art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Pentru a arăta caracterul obiectiv al împiedicării exercitării dreptului procesual amintit imediat după comunicarea deciziei, contestatorul a făcut trimitere la cele reţinute în decizia sus-menţionată a Curţii Constituţionale în care s-a arătat, în mod expres, că suntem în situaţia lipsei unor mecanisme legale şi transparente de control a compunerii completurilor de judecată astfel că justiţiabilul este pus în situaţia de a lupta pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor sale contra unei paradigme juridice neconstituţionale, dar instituţionalizată.
A solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea Deciziei nr. 1433/A din 19.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 şi rejudecarea apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 185 din 15.03.2017 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 22 martie 2019, contestatorul condamnat A. a solicitat instanţei să procedeze la verificarea legalei constituiri a completului de judecată din prezenta cauză, prin prisma prevederilor convenţionale, constituţionale şi legale, aplicabile, inclusiv ale jurisprudenţei privind autoritatea de lucru judecat.
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a apreciat că cererea de contestaţie în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, în camera de consiliu şi constatând că, cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 426 şi că în sprijinul acesteia se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
În speţă, Curtea a constatat că prezenta contestaţie în anulare a fost formulată împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, formularea contestaţiei având loc la data de 03.01.2019, fiind depăşit termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei în apel prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare s-a constatat că nu există nicio prevedere legală care să permită o repunere în termen în privinţa formulării acestei căi extraordinare de atac.
În plus, Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/07.11.2018 (publicată în Monitorul Oficial din 29.11.2019) a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de împrejurarea că doar 4 din cei 5 judecători ai completurilor de 5 judecători au fost desemnaţi prin tragere la sorţi contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificat prin Legea nr. 255/2013.
Întrucât Decizia penală nr. 1433/A/19.10.2017 a fost pronunţată de un complet de 2 judecători ai Curţii de Apel Bucureşti, Decizia Curţii Constituţionale nr. 658/2018 nu are aplicare în speţă.
Totodată, completul de judecată învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti este constituit cu respectarea dispoziţiilor art. 429 C. proc. pen. şi a Regulamentului instanţelor judecătoreşti, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificate prin Legea nr. 255/2013 privind tragerea la sorţi a judecătorilor care alcătuiesc completul.
Pentru argumentele anterior expuse, Curtea a constatat legala compunere a completului de judecată care soluţionează prezenta cauză.
Împotriva Deciziei penale nr. 395/A din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, contestatorul A. a declarat recurs, cale de atac recalificată în apel, atât prin cererea depusă la dosar cât şi prin precizările formulate oral în faţa instanţei.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 22 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la cererea de constatare a nelegalei compuneri a completului de judecată, iar nu recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
A susţinut că a formulat apel împotriva hotărârii prin care instanţa s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, apreciind că potrivit principiului dublului grad de jurisdicţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Protocolul 7 are dreptul la o cale de atac, având în vedere că pentru orice altă cerere există această posibilitate.
Examinând apelul declarat de contestatorul A., în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel.
În cauza de faţă, contestatorul a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 22 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, hotărârea fiind definitivă.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat legala compunere a completului de judecată care a soluţionat cauza.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile prevăzute de legea procesual penală şi în acord cu principiile stabilite de art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, ale art. 21 din legea fundamentală care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, dar şi în acord cu exigenţele prevăzute de art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.
În cauza de faţă, contestatorul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, care nu poate fi reformată pe calea de atac a apelului.
Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi din acest motiv, apare ca fiind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală conduce la inadmisibilitatea căii de atac.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, este inadmisibil, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN