Deliberând asupra prezentei contestaţii la executare,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, în opinie majoritară, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea A. cu privire la dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi şi instituite prin Decizia penală nr. 1207/A din 14.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005; s-a desfiinţat, în parte, decizia penală contestată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând societăţii A. şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, în aceste limite, la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.
În rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Sentinţei penale nr. 809/F/28.11.2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, în fond, rejudecând în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 1353/21.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 249 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra activelor patrimoniale ale A. în limita sumelor stabilite a fi confiscate prin Decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005, respectiv: 2.321.292.608.133,96 RON (ROL) în echivalent RON (RON) la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare; 91.166.300 USD în echivalent în RON la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare; 57.768.138 USD în echivalent la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare.
Împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2015, contestatoarea S.C. A. Elveţia a formulat contestaţie la executare.
În esenţă, a susţinut că Înalta Curte în mod greşit a desfiinţat Decizia atacată nr. 1207/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005, în parte, doar cu privire la dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând societăţii A. Elveţia şi în aceste limite, a trimis cauza spre rejudecare, menţinând o sancţiune de drept penal gravă, precum cea a confiscării care produce pagube imediate în activul curent, în condiţiile în care a constatat cu autoritate de lucru judecat prin Decizia penală de referinţă nr. 1353 din 21.10.2016, încălcarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1.
A solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la chestiunea confiscării şi completarea dispozitivului acestei decizii, în sensul de desfiinţare a măsurii confiscării speciale şi a măsurilor asiguratorii ce însoţesc o astfel de măsură.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor invocate de către contestatoare, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea limitelor şi specificul contestaţiei la executare, astfel cum este reglementată de art. 598 C. proc. pen., norme care statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate:
"contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Aşadar, pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.
Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârii şi, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate în prezenta cauză, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Astfel, art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută) este incident în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăţi în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu valabilitatea ei.
Aplicând aceste consideraţii teoretice în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, în fapt, contestatoarea solicită clarificarea nelămuririi ce vizează măsurile desfiinţate prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016, în sensul modificării acesteia, prin înlăturarea măsurii confiscării speciale şi a măsurilor asigurătorii ce însoţesc o astfel de măsură. Aşadar, aspectele solicitate de contestatoare nu pot fi asimilate unor veritabile nelămuriri, în sensul art. 598 lit. c) C. proc. pen. şi care să justifice admiterea prezentei contestaţii la executare; în fapt, contestatoarea solicită o completare a dispozitivului Deciziei penale nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, aspecte ce au fost analizate şi cenzurate atât, în rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cât şi prin soluţionarea contestaţiei de către Înalta Curte prin Decizia penală nr. 170 din 20.03.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2015.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. Elveţia împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.
Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. Elveţia împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2019.
Procesat de GGC - NN