Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 82 din 05 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A., cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare la data de 25.09.2018 de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 şi cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Naţional SIRENE.
În temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 şi cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Naţional SIRENE.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută în baza ordonanţei de reţinere din data de 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, începând cu data de 24.07.2019, ora 20:45, până la data de 25.07.2019, ora 17:40.
S-a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava mandatul european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, cu traducerea acestuia în limba română (copii după dosar), pentru a proceda potrivit dispoziţiilor art. 97 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, referitoare la executarea de către autorităţile române a unui mandat european de arestare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 25.07.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. pe baza semnalării transmise de către Biroul Naţional SIRENE, urmare a emiterii mandatului european de arestare la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018), de Procuratura din Munster, în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 de către autorităţile judiciare germane, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 101 şi 102 din Legea nr. 302/2004.
În conţinutul propunerii, s-a arătat că prin ordonanţa de reţinere din 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosar nr. x/2019, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 24.07.2019, ora 20:45, până la data de 25.07.2019, ora 20:45.
Propunerea de arestare provizorie a fost însoţită de ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate, declaraţia dată de persoana solicitată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile din Germania, în limba română, şi mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în limba germană.
Prin Încheierea penală nr. 13 din 25 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A. cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018), de Procuratura din Munster, în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 de către autorităţile judiciare germane şi cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Naţional SIRENE, s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea ordonanţei de reţinere din data de 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, precum şi eliberarea acesteia de la locul de detenţie dacă aceasta nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
Totodată, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 05 august 2019, ora 13:00, pentru când s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare tradus în limba română, persoana solicitată având termen în cunoştinţă.
Analizând cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate raportat la dispoziţiile legale incidente, instanţa a reţinut că semnalarea transmisă de către Biroul Naţional SIRENE a fost emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018) de către autorităţile judiciare germane (Procuratura din Munster) în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 împotriva persoanei solicitate A., iar potrivit Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată la data de 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 şi C-82/19 PPU, parchetul german este expus riscului de a fi influenţat de puterea executivă în decizia de emitere a unui mandat european de arestare, astfel încât nu pare a îndeplini una dintre cerinţele impuse pentru a putea fi calificate drept "autoritate judiciară emitentă", în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, respectiv cerinţa de a oferi garanţia că acţionează în mod independent în cadrul emiterii unui astfel de mandat de arestare.
S-a mai reţinut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că autorităţile judiciare din Germania ar fi dat asigurări în sensul că Ministerul Public din acest stat prezintă suficiente garanţii de independenţă în ceea ce priveşte emiterea unor mandate europene de arestare, în sensul deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 şi C-82/19 PPU, în sensul că procurorii ar fi absolut independenţi de puterea executivă, că nu ar exista asupra lor niciun fel de pârghii de control din partea acestei puteri, ori că ar fi asimilaţi cu puterea judecătorească, precum şi că s-ar fi emis un nou mandat de arestare pe numele persoanei solicitate de către un judecător sau de către un procuror independent de puterea executivă.
Întrucât noţiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, nu vizează parchetele dintr-un stat membru care sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucţiuni individuale din partea puterii executive, instanţa apreciază că solicitarea de arestare provizorie a persoanei solicitate A. este nefondată.
Astfel, deşi s-a arătat că statul german urmează să confirme existenţa mandatului european de arestare, respectiv să înainteze o confirmare din partea judecătorului german cu privire la mandatul emis de procuror, la acel moment nu a existat dovada că s-ar fi efectuat un asemenea demers.
De asemenea, deşi s-a susţinut că în cauză ar fi incident art. 102 din Legea nr. 302/2004, iar arestarea provizorie în vederea predării se solicită în baza semnalării introduse în sistemul informatic Schengen, instanţa a constatat că semnalarea transmisă de către Biroul Naţional SIRENE a fost emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018) de către autorităţile judiciare germane (Procuratura din Munster) în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18, deci nu de către o un judecător sau de către un procuror independent de puterea executivă, astfel după cum impune Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 şi C-82/19 PPU.
Dimpotrivă, mandatul european de arestare (în baza căruia a fost emisă semnalarea transmisă de către Biroul Naţional SIRENE) a fost emis de către o autoritate care nu prezintă suficiente garanţii de independenţă în ceea ce priveşte emiterea unor mandate europene de arestare, conform hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 şi C-82/19 PPU, în sensul că procurorii ar fi absolut independenţi de puterea executivă, că nu ar exista asupra lor niciun fel de pârghii de control din partea acestei puteri, ori că ar fi asimilaţi cu puterea judecătorească.
Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că nu ar fi legală arestarea provizorie a persoanei solicitate şi nici luarea vreunei alte măsuri preventive, conform art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004. De altfel, deşi persoana solicitată a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar, aceasta nu poate fi dispusă şi din motivul că ar exista imposibilitatea desemnării unui organ judiciar cu supravegherea sa, în condiţiile în care persoana solicitată nu a făcut dovada că ar avea stabilită o reşedinţă în România, din actele şi lucrările dosarului rezultând că are domiciliul şi reşedinţa în Ucraina.
Pentru termenul din 05.08.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A. de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, cu traducerea acestuia în limba română.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că solicitările Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A. şi privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele acesteia de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 şi cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Naţional SIRENE, sunt nefondate, de esenţa procedurii de executare de către autorităţile române a mandatului european de arestare, este prezenţa persoanei solicitate pe teritoriul României, pentru ca, premergător predării acesteia către autoritatea judiciară emitentă, să poată fi ascultată în prezenţa unui apărător şi să poată beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 302/2004.
Or, în cauză s-a constatat că nu poate fi realizată procedura de executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, decât după identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate, pentru a putea fi parcursă procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de Legea nr. 302/2004, sens în care s-a apreciat că se impune a se întreprinde aceste demersuri.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat contestaţie, apreciind că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât documentele existente la dosarul cauzei impuneau soluţia de admitere a cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în sensul predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane în vederea executării mandatului european de arestare emis, precum arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile.
În acest sens, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 104 pct. 11 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în cazurile în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de această măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211 - 222 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător, iar, în situaţia în care, ulterior, se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
S-a apreciat că în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 104 pct. 10 din Legea nr. 302/2004, întrucât acestea se referă la arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare care se dispune prin încheiere motivată şi în cazurile în care judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, or, în cauză, persoana solicitată a fost audiată în prezenţa apărătorului la primul termen de judecată, când s-a respins solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei reţinute.
De asemenea, în mod greşit, instanţa de judecată a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autorităţile judiciare germane pentru a proceda, potrivit dispoziţiilor art. 97 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, referitoare la executarea de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru executarea mandatului european de arestare.
Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi actele care au stat la baza sesizării instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:
Analizând solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în sensul admiterii contestaţiei şi implicit a cererii privind predarea persoanei solicitate A. autorităţilor judiciare germane în vederea executării mandatului european de arestare, precum şi arestarea acesteia în vederea predării, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A., precum şi cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 şi cu privire la care s-a înaintat semnalarea prin Biroul Naţional SIRENE, în condiţiile în care procedura de executare a mandatului european de arestare nu poate fi realizată decât în prezenţa persoanei solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004 care reglementează procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, texte de lege aplicabile în prezenta cauză.
Astfel se constată, că potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, adică respectiva măsură nu poate fi luată în lipsa persoanei solicitate.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile alin. (1), (3), (5) şi (7) ale art. 104 din Legea nr. 302/2004, în sensul că judecătorul trebuie să verifice mai întâi identitatea persoanei solicitate, să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare, să îi aducă la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, iar în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată; în situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Or, în speţă, se constată că persoana solicitată A. nu s-a prezentat la judecarea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, deşi a avut termen în cunoştinţă, astfel încât prima instanţa s-a aflat în imposibilitatea de a da curs respectivei procedurii, în condiţiile în care nu s-a putut dispune citarea sa din România, aceasta neavând o adresă de reşedinţă pe teritoriul acestui stat, din actele dosarului rezultând că are domiciliul şi reşedinţa în Ucraina.
Totodată, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că mandatul european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A. de către autorităţile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 (81Js 790/18), cu traducerea acestuia în limba română, (copii după dosar), trebuie trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru a proceda potrivit art. 97 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, respectiv pentru întreprinderea demersurilor referitoare la identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate, pentru a putea fi parcursă procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care, de esenţa procedurii de executare de către autorităţile române a mandatului european de arestare, este necesară prezenţa persoanei solicitate pe teritoriul României, pentru ca, premergător predării acesteia către autoritatea judiciară emitentă, să poată fi ascultată în prezenţa unui apărător şi să poată beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, trebuie precizat că împotriva Încheierii nr. 13 din 25 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre prin care s-a respins propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate, fără a se dispune vreo altă măsură preventivă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu a formulat contestaţie, motiv pentru care criticile formulate în prezenta cale de atac cu privire la netemeinicia respectivei hotărâri sau a imposibilităţii citării intimatului pentru termenul în care se soluţiona executarea mandatului european de arestare - datorită lipsei unui domiciliu în România -, nu pot fi primite.
Având în vedere că prin prezenta contestaţie, nu s-au adus dovezi că persoana solicitată A. se află pe teritoriul României, situaţia de fapt din prezenta cauză fiind în prezent neschimbată, Înalta Curte constată că susţinerile Parchetului au făcut deja obiectul analizei instanţei, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală nu s-au prezentat argumente şi aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 05 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 05 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 august 2019.
Procesat de GGC - NN