Acţiune civilă. Evaziune fiscală. Achitare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- acţiune civilă
C. proc. pen., art. 25
C. civ., art. 1357
În cazul achitării inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu intenţie, ci din culpă, instanţa penală poate soluţiona acţiunea civilă, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., inculpatul, ca autor al prejudiciului, răspunzând pentru cea mai uşoară culpă, conform art. 1357 alin. (2) C. civ. În acest caz, acţiunea civilă se soluţionează în acord cu Decizia nr. 17/2015 a Completului competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin obligarea la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 209/A din 13 iunie 2019
Prin sentinţa nr. 250/F din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
În temeiul art. 397 şi art. 25 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel, între alţii, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Examinând hotărârea atacată prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din mijloacele de probă, apreciind în mod just asupra lipsei intenţiei inculpatului A. de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la societatea B. şi societatea C.
Referitor la diferența dintre vinovăția penală şi cea civilă, se reţine că sfera vinovăției civile include toate cazurile de vinovăție penală, în măsura în care fapta ilicită a cauzat şi prejudicii, iar vinovăția civilă poate exista chiar şi atunci când nu există vinovăție penală (de exemplu, fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).
În conformitate cu art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Totodată, potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, față de natura civilă a acțiunii, persoana responsabilă pentru prejudiciu va răspunde pentru culpa cea mai simplă (culpa levissima) în producerea prejudiciului față de partea civilă. În prezent, acest lucru rezultă expres din art. 1357 alin. (2) C. civ., referitor la răspunderea pentru fapta proprie, prevederi aplicabile procesului penal prin raportare la art. 19 alin. (5) C. proc. pen.
Invocarea de către inculpat a bunei sale credinţe, constând în aceea că, după recuperarea documentelor contabile ale societăţii B. şi societăţii C., a notificat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu adresa din 25 octombrie 2016, cu privire la faptul că în perioada iunie 2012 - iulie 2016 documentele contabile ale societăţilor s-au aflat în custodia organelor de politie, nu înlătură culpa sa în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor sale vizând înregistrarea operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute, precum şi declararea acestora.
Cu referire la latura civilă a cauzei, a formulat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat în sumă de 15.012.435 lei şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestui debit.
Instanţa de fond a reţinut că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal în faza de urmărire penală cu suma de 15.012.435 lei.
De asemenea, ca urmare a solicitării părţii civile, au fost introduse în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, societatea B. şi societatea C.
Raportat la temeiul achitării, şi anume art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., din interpretarea, per a contrario, a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. reiese că poate fi soluţionată, în prezentul cadru procesual, latura civilă a procesului penal.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale în această cauză, întrucât există o faptă ilicită rezultată din neîndeplinirea unor obligaţii de evidenţiere şi declarare a unor venituri, fapta a produs un prejudiciu care nu a fost recuperat, există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia, sub forma culpei prin imprudenţă a inculpatului.
În consecinţă, pentru motivele expuse anterior, apreciază că este întemeiat apelul părţii civile şi, în consecinţă, va admite acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi va obliga pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la acoperirea integrală a prejudiciului.
Cât priveşte existenţa şi întinderea obligaţiilor fiscale, acestea au fost analizate în conţinutul expertizei contabile efectuate în cauză, fiind stabilit un prejudiciu total în cuantum de 13.743.692,96 lei, reprezentând obligaţia principală fiscală datorată.
Partea civilă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a formulat precizări cu privire la suma cu care s-a constituit parte civilă de 15.012.435 lei, arătând, în mod eronat, că a fost stabilită prin expertiza judiciară contabilă şi fiscală efectuată în cauză.
Ca atare, instanţa de apel reţine că prejudiciul stabilit prin expertiza efectuată exprimă, în mod just, întinderea obligaţiilor principale fiscale datorate.
Pentru repararea integrală a prejudiciului se impune adăugarea, la cuantumul acestor obligaţii fiscale aferente debitelor principale, şi a obligaţiilor fiscale accesorii.
În acest sens, instanţa de apel reaminteşte că, în interpretarea şi aplicarea art. 19 C. proc. pen., prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 a Completului competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, „în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.”
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, între altele, a admis apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 250/F din 15 decembrie 2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
A desființat, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce priveşte soluționarea laturii civile şi, rejudecând:
A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 13.743.692,96 lei, reprezentând obligaţia principală fiscală datorată, precum şi la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente, în condițiile Codului de procedură fiscală, din care:
- suma de 4.157.912,96 lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea B., reprezentând obligaţia principală fiscală datorată, precum şi la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente, în condițiile Codului de procedură fiscală;
- suma de 9.585.780 lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C., reprezentând obligaţia principală fiscală datorată, precum şi la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente, în condițiile Codului de procedură fiscală.