Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Limita minimă specială a pedepsei

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

 

                       C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

 

În ipoteza în care instanţa de apel a aplicat o pedeapsă inferioară limitei minime speciale prevăzute în norma de incriminare, în absenţa reţinerii unei cauze de atenuare având ca efect reducerea pedepsei, este incident cazul de recurs în casaţie reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Intervalul deosebit de lung de la data comiterii faptei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi aplicarea directă a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot constitui temeiul pentru reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în lipsa reţinerii unei cauze de atenuare care determină această reducere, potrivit normelor penale.     

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 347/RC din 1 octombrie 2019

 

Prin sentinţa penală nr. 19 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, în baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 6 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 9 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate în pedeapsa cea mai grea, şi anume de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, şi anume de 5 luni închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 6 ani şi 5 luni închisoare, în condiţiile art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca executată, iar în baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

Prin decizia nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.  împotriva sentinţei penale nr. 19 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Bălceşti.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa şi, rejudecând, s-a micşorat pedeapsa aplicată inculpatului A., de la 6 ani, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a schimbat natura pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 11.500 lei (230 zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 lei).

S-a schimbat natura pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 323 C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 9.000 lei (180 zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 lei).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat amenda penală în cuantum de 14.500 lei.

Împotriva deciziei nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie, între alţii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din 8 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate în art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, referitor la pedeapsa principală stabilită inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. 

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv, a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

După cum s-a observat, inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Instanţa de apel nu putea să stabilească cuantumul pedepsei principale pentru această infracţiune sub limita minimă de 5 ani închisoare, în contextul în care nu au fost reţinute cauze de atenuare a pedepsei prevăzute de lege.

Referirile instanţei de apel cu privire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi invocarea intervalului deosebit de lung de la data comiterii faptei, care, în opinia Curţii de Apel Piteşti, ar justifica aplicarea directă a Convenţiei, nu pot constitui un fundament pentru reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în lipsa reţinerii unor circumstanţe atenuante conform dispoziţiilor Codului penal şi a aplicării tratamentului sancţionator special prevăzut în aceste situaţii.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care instanţa de recurs constată incidenţa cazului de casare invocat, reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie promovat şi a casării deciziei pronunţate.

În înlăturarea greşitei aplicări a legii sub aspectele anterior expuse şi reţinând că inculpatul a mai fost condamnat în prezenta cauză şi pentru alte infracţiuni, instanţa supremă constată că se impune a se face o nouă apreciere asupra legii penale mai favorabile sub aspectul întregului regim sancţionator de aplicat, prin raportare atât la prevederile noului Cod penal, cât şi la ale vechiului Cod penal, dar şi al reţinerii în concret, prin raportare la dispoziţiile legii penale, a circumstanţelor atenuante, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente şi dispoziţiile privind tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care, în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen., vor fi menţinute toate actele procedurale efectuate până la etapa dezbaterilor, iar procesul penal îşi va relua cursul de la momentul acordării cuvântului în susţinerea apelurilor ce au fost exercitate, această etapă fiind limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A., inclusiv prin aprecierea legii penale mai favorabile acestuia.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul A., a casat decizia penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.