Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 616/2019

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

1. Motivele de recurs

Prin Decizia civilă nr. 534A din data de 29 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 683/16.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, critica vizând următoarele aspecte:

Hotărârea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autorul său, B., a fost instituit legatar universal de către testatoarea C. - acest aspect fiind tranşat în cauza de a format obiectul Dosarului nr. x/2009, prin Decizia civilă nr. 1516/2012 a Curţii de Apel Bucureşti -, iar reclamantul are calitatea de legatar universal al lui B.

Ignorând această decizie, instanţele au nesocotit prevederile art. 1200 pct. 4 din vechiul C. civ. Efectul pozitiv al lucrului judecat al Deciziei civile nr. 1516/2012 se impune şi în prezentul proces, instanţele neputând nesocoti această hotărâre prin care s-a reţinut calitatea de legatar universal a recurentului.

Considerentul din decizia recurată, în sensul că intimata-pârâtă Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat nu este ţinută de cele stabilite prin Decizia nr. 1516/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, este contrar prevederilor art. 1200 pct. 4 C. civ. Chiar dacă intimata-pârâtă este o terţă persoană, aceasta nu poate să ignore ceea ce s-a statuat judecătoreşte în mod irevocabil.

Clauza din testamentul defunctei C. "împărţiţi şi vindeţi tot ce mai rămâne" conferă vocaţie la întreaga moştenire întrucât ea nu se referă la bunuri determinate, ceea ce face ca legatul să fie unul universal, în condiţiile art. 888 C. civ. Existenţa unor legate cu titlu particular, precum în speţă, sau cu titlu universal care ar micşora emolumentul este irelevantă câtă vreme moştenirea nu a fost în integralitate absorbită prin legatele cu titlu particular instituite.

2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat revendicarea imobilului situat în Bucureşti, Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 107, km 11+500, în suprafaţă de 6 ha, compus din teren şi construcţiile aflate pe acesta.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul revendicat a aparţinut autoarei sale C., de la care a fost preluat de Statul Român, în mod abuziv, prin Decretul nr. 1/1950.

Prima instanţă de fond a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, iar instanţa de apel a păstrat această soluţie.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat, în mod judicios, că Decizia civilă nr. 1055/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 107, fiind irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat deplină. Prin urmare, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, face imposibilă statuarea diferită într-un litigiu ulterior.

Calitatea reclamantului de succesor - legatar universal al defunctei C. pentru imobile preluate de Statul Român nu mai poate fi pusă în discuţie, urmare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport cu toate părţile vizate prin decizia sus-menţionată.

Or, prin Decizia civilă nr. 1055/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că B. - autorul recurentului din prezentul dosar - a fost instituit legatar cu titlu particular prin testamentul lăsat de către C., motiv pentru care nu are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului situat în Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 107, vocaţia sa succesorală testamentară fiind limitată doar la bunuri mobile. Părţi în litigiul finalizat prin această decizie au fost atât A., cât şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu poate primi critica legată de aprecierea eronată de către instanţele de fond a dispoziţiilor art. 888 C. civ., astfel încât să procedeze la o nouă calificare a legatului instituit în favoarea lui B.. În mod irevocabil s-a reţinut că B. şi D. au calitatea de legatari cu titlu particular pentru bunurile mobile individualizate prin testament.

Apoi, instanţa de apel a arătat judicios că prin Decizia civilă nr. 1516/26 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost menţinute hotărârile instanţelor de fond anterioare, care în considerente reţineau calitatea de legatar universal a autorului reclamantului, calitate dobândită în baza testamentului întocmit de C.. De asemenea, s-a arătat că de statuările acestei decizii nu este ţinută şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului şi Protocolului de Stat, care nu a fost parte în litigiu. Această dezlegare a instanţei de apel este corectă, în condiţiile în care în litigiul finalizat prin Decizia civilă nr. 1516/26 septembrie 2012 au figurat ca părţi numai D. şi A.

Faptul că prin două hotărâri judecătoreşti este dezlegată diferit aceeaşi chestiune de drept, ar putea forma numai obiect al unei revizuiri, în măsura în care sunt îndeplinite toate cerinţele pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac. Cum nu s-a probat desfiinţarea deciziei 1055/2010, şi cum aceasta este cea prin care s-a stabilit, în contradictoriu cu părţile din prezentul dosar, că B. - şi apoi succesorul său, A. - este numai legatar cu titlu particular al defunctei C., în mod corect cererea în revendicare formulată în prezentul dosar a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că motivele de recurs formulate nu întrunesc cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât a respins recursul ca nefondat, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 534A din data de 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.

Procesat de GGC - GV