Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, la data de 12.11.2018, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare asupra cotei de 1/2 din imobilul teren situat în sat X, com. Potlogi, în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, parcela x, Jud. Dâmboviţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 1522/19.11.2018, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând în motivarea soluţiei sale dispoziţiile art. 651 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Având în vedere că domiciliul debitoarelor se află în Bucureşti, această instanţă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 12563/14.12.2018 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, prezentei cereri îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la data cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv 15.12.2010 .
Potrivit art. 373 C. proc. civ. 1865, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În speţă, se solicită încuviinţarea executării silite imobiliare asupra unui imobil situat în Jud. Dâmboviţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Răcari. Aşadar, întrucât executarea urmează să se realizeze în circumscripţia Judecătoriei Răcari, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine acestei instanţe.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Răcari pentru considerentele ce succed:
Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea formulată de BEJ "A." privind încuviinţarea executării silite imobiliare asupra cotei de 1/2 din imobilul teren situat în Jud. Dâmboviţa, declinarea reciprocă a competenţei fiind generată de interpretarea diferită de către instanţe a normelor de procedură aplicabile.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile procesuale aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în C. proc. civ. 1865.
Aceasta întrucât, în raport de principiul neretroactivităţii legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situaţiilor ivite după adoptarea sa, iar nu şi situaţiilor trecute, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.
De asemenea, art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
În speţă, cererea de executare silită a fost formulată de creditorul B. SA la data de 15.12.2010, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.
Pentru considerentele anterior menţionate, în cauză sunt incidente dispoziţiile vechiul C. proc. civ., respectiv dispoziţiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. 1865, în vigoare la data formulării cererii - 15.12.2010, potrivit cărora cererile de încuviinţare a executării silite sunt soluţionate de instanţa de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În cauza dedusă judecăţii, se solicită încuviinţarea executării silite asupra unui imobil situat în Jud. Dâmboviţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Răcari, aceasta fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.
Procesat de GGC - GV