Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 644/2019

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr. x/2018 din data de 14.02.2018, contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia - prin reprezentant legal vicepreşedinte judecător A. a chemat în judecată pe intimata B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună: anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, desfiinţarea executării silite şi suspendarea executării silite.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2018 din data de 15.02.2018, contestatorul Tribunalul Sibiu - prin reprezentant legal preşedinte judecător C., a chemat în judecată pe intimata B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună: anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, desfiinţarea executării silite şi suspendarea executării silite.

Prin Încheierea civilă nr. 2768/2018, pronunţată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă excepţia conexităţii dintre Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Alba Iulia şi Dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Sibiu, cu consecinţa trimiterii dosarului la Judecătoria Alba Iulia.

Prin Sentinţa civilă nr. 1981/2018, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea părţilor din prezenta cauză.

Prin Încheierea civilă nr. 8701/13.12.2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

În adoptarea soluţiei, instanţa a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. raportate la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care contestatorii (Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu) nu cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces. În acest sens, nici la soluţionarea cauzei pe fond şi nici în calea de atac (competenţă ce ar aparţine Tribunalului Alba), cele două instanţe nu vor fi competente să soluţioneze prezenta pricină.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Cluj-Napoca a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, text potrivit căruia: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi a stabilită că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

În cuprinsul considerentelor acestei decizii s-a reţinut că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate. Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza şi nu doar un judecător din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia (pct. 47)

Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea constată că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, întrucât instanţa din care face parte cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces. Curtea reţine că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46 al prezentei decizii, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu. În aceste condiţii, Curtea reţine că noţiunea de judecător privită stricto sensu din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate are un caracter restrictiv şi nu corespunde cerinţelor de imparţialitate obiectivă a instanţelor (pct. 49).

În speţă, calitatea de contestatori o au Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, intimată fiind B., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, la data sesizării instanţei, promovat în aprilie 2018 la instanţa supremă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., raportate la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, întrucât contestatorii (Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu) nu cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces. În acest sens, nici la soluţionarea cauzei pe fond şi nici în calea de atac (competenţă ce ar aparţine Tribunalului Alba), cele două instanţe, ce au calitatea de parte în cauză, nu vor fi competente să soluţioneze prezenta pricină.

Nici calitatea intimatei, de judecător la instanţa supremă nu este de natură a atrage incidenţa art. 127 C. proc. civ., deoarece aceasta nu îşi desfăşoară activitatea la vreuna dintre instanţele competente să soluţioneze pricina în fond şi în calea de atac a apelului.

Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.

Procesat de GGC - GV