Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 05 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Municipiului Timişoara şi Administraţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate faptul că notificarea formulată nu a fost soluţionată de către entitatea învestită de lege în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 165/2013, să se soluţioneze notificarea menţionată, în sensul admiterii cererii şi să se stabilească dreptului reclamantei la despăgubiri, în condiţiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, aferente imobilului preluat în mod abuziv de către stat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 165/2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 304/PI din 06.03.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.
În considerente s-a reţinut că, raportat la temeiurile de fapt şi de drept ale cererii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, iar din coroborarea dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, precum şi refuzul acesteia de a soluţiona cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii vor putea fi contestate numai la secţia civilă a Tribunalului municipiului Bucureşti.
În consecinţă, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, ce reglementează competenţa exclusivă la secţia civilă a Tribunalului municipiului Bucureşti a cererii ce formează obiectul prezentei cauze, iar necompetenţa teritorială este de ordine publică (potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), în baza art. 132 C. proc. civ., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalul Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.
Prin Sentinţa civilă nr. 1723 din 10.10.2018, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintată cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru stabilirea instanţei competente.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin cererea precizatoare formulată la data de 05 iunie 2018, reclamanta A. a arătat că acţiunea nu are ca obiect contestaţie împotriva deciziei de validare parţială emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor (nr. 5091/30.07.2015), ci soluţionarea notificării sub aspectul despăgubirilor ce i se cuvin pentru construcţia demolată.
Având în vedere obiectul acţiunii precizate, respectiv soluţionarea pe fond a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin Sentinţa civilă nr. 4 F din 10.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a conflictului de competenţă teritorială în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta a învederat instanţei, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin notele de şedinţă depuse în dosarul Tribunalului Bucureşti, că prin Decizia de validare parţială nr. 5091/30.07. 2015, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor, s-a validat parţial Decizia nr. 16/14.02.2008 emisă de AVAS, pentru cota de 1/2 din imobilul-teren în suprafaţă de 823 mp, situat în Timişoara, Splaiul Peneş Curcanul, nr. 9, judeţul Timiş, dispunându-se emiterea unei decizii de compensare prin puncte, şi s-a invalidat parţial decizia AVAS pentru construcţia demolată şi cota de 1/2 din imobilul în litigiu.
În drept, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Municipiul Timişoara, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul municipiului Timişoara, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Înalta Curte reţine faptul că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Timiş, respectiv 05 iulie 2017, era în vigoare Legea nr. 165/2013.
Astfel, Legea nr. 165/2013, adoptată în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora, prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi de Legea nr. 247/2005, stabileşte modul de acordare a despăgubirilor compensatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat şi care nu pot fi restituite în natură.
Aplicarea în timp a dispoziţiilor actului normativ menţionat este prevăzută în art. 4, care stipulează că acestea sunt incidente cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a actului normativ şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare.
Din interpretarea normei mai sus enunţate rezultă că litigiile înregistrate pe rolul instanţelor de judecată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 urmează a fi soluţionate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic.
Or, aşa cum s-a arătat, în speţă, raportul juridic s-a născut la data de 05 iulie 2017, când reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Timiş, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 a cărei incidenţă se constată în cauză.
Scopul urmărit de reclamantă prin litigiul dedus judecăţii îl reprezintă îndeplinirea obligaţilor legale ce îi revin pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.
De asemenea, este de reţinut că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor face parte dintre entităţile prevăzute de lege, enumerate la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.
Astfel, prin art. 35 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat s-a acordat competenţa de soluţionare a deciziilor emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, instanţa constată că este incidentă în speţă norma de competenţă instituită de Legea nr. 165/2013.
Cum pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are sediul în Bucureşti, Calea x, în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competenţa de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Municipiul Timişoara, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Primarul municipiului Timişoara, având ca obiect "Legea nr. 10/2001", în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.
Procesat de GGC - GV