Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 267/A/2019

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 198/A din data de 04 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în majoritate, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 27 din data de 05 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere a condamnatului de 3 ani, termen care curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-au impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciu de Probaţiune Ploieşti la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. instanţa a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de încercare condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la S.C. C. S.R.L. şi Administraţia parcului memorial D..

A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 107.090 contravaloarea foloaselor primite.

A menţinut sechestrul asigurator dispus prin Ordonanţa nr. 11/P/2013 din 08.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti până la concurenţa sumei de 107.090 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe condamnat la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin Rechizitoriul nr. x/2013 din data de 21.12.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., faptă săvârşită de denunţătorul B., întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege - art. 292 alin. (2) din C. pen., constând în denunţarea faptei mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.

S-a reţinut în actul de sesizare că, la data de 30.01.2013, numitul B. a sesizat unitatea de parchet prin denunţ faptul că, în perioada 2008 - 2009, A., judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, a pretins şi primit, în repetate rânduri, de la aceasta, sume de bani, produse alimentare, materiale de construcţie, bunuri electrocasnice şi manopera unor lucrări efectuate la două imobile deţinute de magistrat şi familia acestuia, în municipiul Ploieşti, situate în str. x, respectiv, str. x, precum şi contravaloarea unei racle edificate în incinta Cimitirului Eternităţii, din municipiul Ploieşti, toate în valoare de aproximativ 83.000 euro, în schimbul promisiunii că îşi va exercita influenţa pe lângă judecătorii care aveau spre soluţionare cauza penală în care denunţătorul avea calitatea de inculpat (Dosar nr. x/2006 al Tribunalului Prahova format urmare Rechizitoriului nr. x - Serviciul Teritorial Ploieşti, nr. 6/D/P/2005), în scopul adoptării unei soluţii favorabile acestuia.

În drept, se arată că, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de judecător la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, în perioada anului 2008 a pretins şi primit de la denunţătorul B., foloase materiale, constând în contravaloarea materialelor de construcţie şi manopera unor lucrări efectuate la două imobile deţinute de magistrat şi familia acestuia în municipiul Ploieşti (situate în str. x, respectiv str. x) în sumă de 226.743 RON, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză tehnică judiciară construcţii dispus în cauză, precum şi a unei racle edificate în incinta Cimitirului Eternităţii din municipiul Ploieşti, cu o valoare estimată la 4.700 RON, în schimbul promisiunii că îşi va exercita influenţa pe lângă judecătorii care aveau spre soluţionare cauza penală în care denunţătorul B. avea calitatea de inculpat (Dosar nr. x/2006 al Tribunalului Prahova format urmare Rechizitoriului nr. x al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti), în scopul adoptări unei soluţii favorabile acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Prin încheierea din data de 4.03.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 546/19.04.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 345 din C. proc. pen. s-au respins cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul A., cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În baza art. 342 din C. proc. pen. s-a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei de judecată cu rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii, urmând a se acorda termen pe fondul cauzei după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Prin Sentinţa penală nr. 27 din data de 05 martie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., faptă comisă în perioada anului 2008.

A dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa nr. 11/P/2013 din 08.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune această soluţie, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, că din toate probele administrate în cauză a reieşit că organul de urmărire penală, pe baza denunţului şi a declaraţiilor martorului denunţător, a construit întreaga acuzaţie, coroborând cele relatate de acesta cu împrejurările în care s-au derulat relaţiile privind amenajarea imobilelor şi a raclei, ajungând la concluzia că inculpatul i-ar fi promis martorului denunţător intervenţia la judecătorii ce aveau de soluţionat cauza penală.

Or, chiar dacă pe baza acestor elemente s-au putut formula unele supoziţii şi eventual suspiciuni asupra conduitei inculpatului, în lipsa unor probe care să creeze convingerea că în schimbul lucrărilor de construcţie inculpatul i-a promis martorului denunţător intervenţia la judecătorii ce soluţionau cauza, nu se poate conchide că a fost săvârşită fapta corelativă ce ar putea întregii şi constituii infracţiunea de trafic de influenţă.

Toate probele administrate în cauză au condus la concluzia că martorul denunţător a avut tot timpul impresia că inculpatul, fiind judecător la Curtea de Apel Ploieşti, îl va putea ajuta să i se soluţioneze favorabil dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Prahova, motiv pentru care s-a oferit şi a acceptat să efectueze lucrări de construcţie la imobilele inculpatului, să suporte costul materialelor şi a manoperei aşa cum a stabilit cu inculpatul, fără să emită facturi, pentru a-i lăsa de înţeles, dar fără rezultat, că doreşte de fapt o soluţie favorabilă în cauza sa penală.

Martorul denunţător a recunoscut că la începutul efectuării lucrărilor inculpatul i-a spus ca la finalizarea acestora să se emită factură, ceea ce constituie un element concludent în sensul că respectivele amenajări/construiri urmează să fie achitate şi nu sunt efectuate pe gratis.

Având în vedere toate aceste aspecte, prima instanţă a apreciat că elementul material al laturii obiective (ce în rechizitoriu se precizează a fi acela de primire), nu este realizat în lipsa existenţei celor două condiţii esenţiale expuse, respectiv ca inculpatul să aibe influenţă ori să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionatului public, precum şi să promită intervenţia sa pe lângă funcţionarul public spre a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

În lipsa întregirii elementului material cu cele două cerinţe esenţiale, dintre care cea de-a doua reprezintă în opinia instanţei o acţiune corelativă la primire, pretindere sau acceptare de promisiuni, nu s-a putut concluziona că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de influenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 27 din data de 05 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, l-a constatat a fi fondat şi l-a admis, reţinând că pentru a motiva hotărârea de achitare instanţa de fond a reţinut că singura probă în acuzare o reprezintă declaraţia martorului denunţător, deoarece, niciunul dintre aceştia nu a asistat la vreo discuţie dintre martorul denunţător şi inculpat, ci cunosc numai aspectul că B. cumpăra materiale de construcţie şi le achita salariul, lucru recunoscut şi de inculpat.

Or, având în vedere probatoriul administrat, inclusiv în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de apel, Înalta Curte nu şi-a însuşit această constatare a instanţei de fond, reiterând faptul că pentru a constata existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca funcţionarul să fie determinat prin calitatea acestuia şi să fie competent să efectueze actul la care se face referire.

Totodată, poziţia ocupată de către inculpatul A., de magistrat judecător, presupune o conduită exemplară, atât în exercitarea profesiei, cât şi în afara ei, astfel încât încălcarea legii penale de către un magistrat, trebuie în mod obligatoriu sancţionată, cu atât mai mult cu cât atitudinea sa are în mod direct legătură cu profesia exercitată în momentul comiterii faptelor.

Având în vedere aceste considerente, pe baza argumentelor de fapt şi de drept expuse pe larg în considerentele apelului, Înalta Curte a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de judecător la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, în perioada anului 2008, a pretins şi primit de la denunţătorul B., foloase materiale, constând în contravaloarea materialelor de construcţie şi manopera unor lucrări efectuate la două imobile deţinute de magistrat şi familia acestuia în municipiul Ploieşti (situate în str. x, respectiv str. x) în sumă de 226.743 RON, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză tehnică judiciară construcţii dispus în cauză, precum şi a unei racle edificate în incinta Cimitirului Eternităţii din municipiul Ploieşti, cu o valoare estimată la 4.700 RON, în schimbul promisiunii că îşi va exercita influenţa pe lângă judecătorii care aveau spre soluţionare cauza penală în care denunţătorul B. avea calitatea de inculpat (Dosar nr. x/2006 al Tribunalului Prahova format urmare Rechizitoriului nr. x al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti), în scopul adoptări unei soluţii favorabile acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

În acelaşi timp, s-a respins cererea inculpatului prin care a solicitat cererea de constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, făcând trimitere la Decizia nr. 297/2018 dată de către Curtea Constituţională, raportat la faptul că pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 din C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea 78/2000 este de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 9 ani şi 4 luni închisoare, deci până la 10 ani, condiţii în care ar fi aplicabile în cauză dispoziţiile art. 154 lit. c) din C. pen.

Înalta Curte a considerat că Decizia nr. 297/2018 dată de către Curtea Constituţională, în sine, astfel cum a fost ea motivată nu elimină prescripţia specială, aşa cum a susţinut inculpatul A.

Curtea Constituţională nu a declarat integral neconstituţional alin. (1) al art. 155 din C. pen., fiind declarată neconstituţională sintagma "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul textului legal.

Pe cale de consecinţă, art. 155 alin. (1) din C. pen. are în prezent următoarea formă determinată de intervenţia instanţei de contencios constituţional şi de neîndeplinirea de către legiuitor a obligaţiei pozitive ce îi revenea:

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea."

Chiar dacă textul legal apare ca fiind unul inform, rezultă că acesta nu este ieşit din fondul activ al legislaţiei, iar instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale nu a fost declarată neconstituţională în întregul său.

În aceste condiţii, instanţei de judecată îi revine obligaţia de a aplica prevederea legală, neputând a considera că este în imposibilitate de interpretare a conţinutului textului.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de luare de mită, comisă de către inculpatul A., instanţa a ţinut cont de contextul în care s-au derulat evenimentele, intervalul de timp foarte mare care s-a scurs de la momentul în care au avut loc evenimentele (anul 2008), de vârsta inculpatului (75 de ani fiind pensionar), de faptul că nu are antecedente penale, astfel încât o pedeapsă orientată spre minimum este considerată suficientă de către instanţa de apel, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva Deciziei penale nr. 198/A din data de 04 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe condamnatul A., a formulat contestaţie la executare Serviciul de Probaţiune Prahova, astfel cum se află depus în scris la dosarul cauzei.

În esenţă, Serviciul de Probaţiune Prahova a solicitat "un punct de vedere cu privire la punerea în executare a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen., în sensul de a se comunica dacă zilele de muncă în folosul comunităţii precizate în conţinutul obligaţiei pot fi executate într-una din cele două instituţii stabilite sau numărul total de zile de muncă în folosul comunităţii trebuie efectuate în ambele instituţii."

Contestaţia la executare formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova împotriva Deciziei nr. 198/A din data de 04 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe condamnatul A. este fondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

Din cuprinsul motivelor invocate de Serviciul de Probaţiune Prahova, rezultă că acesta a formulat prezenta contestaţie întemeiată pe dispoziţiile ar. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., dorind a se stabili dacă zilele de muncă în folosul comunităţii precizate în conţinutul obligaţiei pot fi executate într-una din cele două instituţii stabilite sau dacă numărul total de zile de muncă în folosul comunităţii trebuie efectuate în ambele instituţii.

Verificând aspectele invocate, Înalta Curte constată că în considerentele şi dispozitivul deciziei contestate, cu ocazia stabilirii obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a indicat ca pe parcursul termenului de încercare condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la S.C. C. S.R.L. şi Administraţia parcului memorial D., ceea ce a generat prezenta nelămurire ce formează obiectul cauzei de faţă.

În această ordine de idei, în considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior expuse, Înalta Curte constată că pentru înlăturarea oricărui caracter echivoc şi a oricărei nelămuriri, conjuncţia şi trebuie înlocuită cu sau, astfel încât devine foarte clar textul în raport cu care Serviciul de Probaţiune Prahova urmează să pună în executare obligaţia instituită potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (3) din C. pen. faţă de condamnatul A. prin care acesta este obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Prin urmare, Înalta Curte urmează a admite contestaţia la executare formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova împotriva Deciziei penale nr. 198/A din data de 04 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe condamnatul A. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia la executare formulată de Serviciul de Probaţiune Prahova împotriva Deciziei penale nr. 198/A din data de 04 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe condamnatul A.

Stabileşte ca în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de încercare, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la S.C. C. S.R.L. sau Administraţia parcului memorial D..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 septembrie 2019.

Procesat de GGC - NN