Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17.03.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, solicitând înlăturarea din cuprinsul Rezoluţiei nr. x/2015 şi Rezoluţiei nr. x/2015 ale pârâtei Inspecţia Judiciară a considerentelor care pun sub semnul întrebării atât pregătirea, cât şi probitatea sa profesională.
Prin Sentinţa civilă nr. 2714/23.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 s-a dispus următoarele:
S-a respins excepţia necompetenţei teritoriale ca nefondată.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, a reclamantei A., având ca obiect rezoluţiile de clasare emise de pârâta Inspecţia Judiciară, x/2015 şi nr. x/2015 ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă a reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au avut în vedere dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen recurenta-reclamantă invocând ca motiv de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. faptul că sentinţa atacată a fost pronunţată prin încălcarea regulilor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
Se arată că încălcarea care îi produce vătămarea drepturilor sale constă în nepronunţarea instanţei în mod expres pe cererea de renunţare a sa la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 317/2004 fiind încălcate dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Se susţine că prin sentinţa atacată coroborat cu refuzul instanţei de fond de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 317/2004 reclamantei îi sunt încălcate drepturi, respectiv accesul la justiţie, sentinţa atacată reprezentând o derogare de dreptate.
Se solicită admiterea recursului şi dat fiind soluţionarea nelegală a excepţiei şi nesesizarea Curţii Constituţionale asupra sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Faţă de recursul declarat intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosar recurenta-reclamantă a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei-pârâte şi a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în baza art. 267 din Tratat solicitând sesizarea şi suspendarea prezentei cauze până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Sesizarea a fost formulată la dosar fiind înregistrată la 15.02.2019, fiind comunicată intimatei-pârâte şi are ca obiect următoarele întrebări.
(1) Mecanismul de cooperare şi de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, trebuie considerat un act adoptat de o instituţie a Uniunii Europene, în sensul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care poate fi supus interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene?
(2) Conţinutul, caracterul şi întinderea temporală a Mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, se circumscriu Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005? Cerinţele formulate în rapoartele întocmite în cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul român?
(3) Art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei de a lua măsurile necesare pentru o protecţie juridică efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, respectiv garanţii ale unei proceduri disciplinare independente pentru judecătorii din România, înlăturând orice risc legat de influenţa politică asupra desfăşurării procedurilor disciplinare, cum ar fi desemnarea directă de către Guvern a conducerii Inspecţiei Judiciare, chiar şi cu titlu provizoriu?
(4) Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei de a respecta criteriile Statului de drept, solicitate şi în rapoartele din cadrul Mecanismului de Cooperare şi de Verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, în cazul unor proceduri de desemnare directă de către Guvern a conducerii Inspecţiei Judiciare, chiar şi cu titlu provizoriu?
Curtea analizând excepţia invocată şi cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene le va respinge pentru următoarele motive.
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară este legal reprezentată în prezenta cauză de inspectorul şef B. care a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat conform art. 205 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant fără a proba excepţia invocată în sensul că persoana care are calitatea de Inspector Şef al Inspecţiei judiciare nu ar avea calitatea de reprezentant al autorităţii pârâte în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 82 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene Curtea o apreciază ca nefondată şi o va respinge ca atare, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 267 din Tratat.
Aceasta deoarece întrebările formulate de către recurenta-reclamantă nu au legătură cu obiectul prezentei cauze nefiind utile soluţionării prezentului recurs.
Întrebările formulate au caracter general şi privesc în ansamblu Mecanismul de cooperare şi de verificare instituit potrivit Deciziei nr. 2006/928 a Comisiei Europene fără a avea efect direct şi imediat asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa pe recursul declarat.
Hotărârile depuse ca precedent de către reclamantă nu sunt aplicabile în prezenta cauză, obiectul fiind diferit, iar aprecierea necesităţii sesizării conform art. 267 din Tratat se apreciază de judecătorul naţional de la caz la caz.
Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocat de art. 499 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Critica recurentei-reclamante care a fost încadrată de acesta în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează hotărârea instanţei de fond prin care s-a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă temeiul indicat de instanţă fiind dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Critica din recurs încadrată de recurentă ca fiind o încălcare a regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii vizează nepronunţarea instanţei de fond pe cererea de renunţare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil prin refuzul instanţei de a sesiza Curtea Constituţională, recurenta apreciind că prin soluţia recurată corelativ cu refuzul instanţei de sesizare i-a fost încălcat accesul liber la justiţie.
Analizând aspectele invocate, Curtea constată că prima instanţă a respectat principiul disponibilităţii părţilor, ca principiu fundamental în cadrul procesului civil. În cauză prima instanţă conform încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 14 octombrie 2016 a menţionat că reclamanta "roagă totuşi instanţa să nu sesizeze Curtea Constituţională". Manifestarea recurentei-reclamante a fost în sensul că nu mai insistă în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în cauză nefiind imputabil instanţei că nu s-a sesizat din oficiu în baza rolului activ cu invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate faţă de care recurenta nu a avut o poziţie clară în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare.
În cauză nu poate fi reţinută o vătămare a reclamantei de natură a se impune casarea cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea recurată fiind dată cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor şi ţinând cont că în domeniul dreptului civil rolul activ al judecătorului poate fi exercitat conform art. 22 C. proc. civ., dar cu respectarea dispoziţiilor art. 9 C. proc. civ.
În cauză nu poate fi reţinută încălcarea accesului la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţia României prin soluţia de respingere a acţiunii reclamantei pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia.
În cauză lipsa calităţii procesuale active a fost constatată corect în raport de dispoziţiile unei norme speciale de contestare a rezoluţiilor de respingere a unor sesizări formulate de terţe persoane (autorităţi) şi nu de către recurenta-reclamantă respectiv a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Nefiind titulară a celor două sesizări, recurenta-reclamantă nu are calitatea procesual activă de a contesta cele două rezoluţii pe calea normei speciale de care a uzat fără ca acest fapt să poată fi considerat ca fiind o îngrădire a dreptului de acces la justiţie.
Prin cele două rezoluţii contestate de recurenta-reclamantă au fost respinse două sesizări formulate de Inspecţia Judiciară şi de Curtea de Apel Bucureşti privind-o pe recurenta-reclamantă în calitate de judecător. În măsura în care recurenta-reclamantă se consideră vătămată de cele cuprinse în motivarea soluţiilor de respingere se poate adresa instanţelor pe calea dreptului comun, dar nu în baza normei speciale prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, normă în baza căreia numai persoana care a formulat sesizarea are calitatea procesuală activă de a contesta rezoluţia de respingere a sesizării prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 317/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei Inspecţia Judiciară.
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2714 din 23 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2019.
Procesat de GGC - GV