Contract de asociere în participaţiune încheiat în formă autentică. Efecte
Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte
Index alfabetic : contract de asociere în participaţiune
- încheiere notarială de rectificare
- nulitate absolută
C. com., art. 251 - 256
Legea nr. 36/1995, art. 9
Încheierea contractului de asociere în participaţiune nu este supusă unor condiţii de formă, forma scrisă fiind necesară ad probationem, şi nu ad validitatem.
Faptul că părţile contractante au înţeles să încheie contractul de asociere în participaţiune în faţa notarului public nu schimbă, însă, natura juridică a contractului de asociere în participaţiune, şi, prin urmare, instanţa trebuie să se raporteze la regulile de drept aplicabile unui contract consensual, guvernat de dispoziţiile art. 251 - 256 C. com., şi nu la cele aplicabile unui contract a cărui încheiere autentică este cerută ad validitatem şi să aplice, în consecinţă, texte legale, altele decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2000 din 7 noiembrie 2019
Notă : Articolele 251 - 256 din Codul comercial au fost abrogate prin litera c) din Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011.
- Obiectul cererii introductive
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/115/2016, din 8 februarie 2016, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, Secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă, prin administrator judiciar SCP B. S.P.R.L., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună în principal - nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune, autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, de B.N.P. „D.”, precum şi a actului adiţional nr. 1 autentificat sub nr. 2108 din 27 decembrie 2011, de acelaşi birou notarial, respectiv a actului adiţional nr. 2 autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014, de SPN E. şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor prestaţiilor de care pârâta a beneficiat, inclusiv plata integrală a contravalorii apei termale folosite, pe perioada cuprinsă între data perfectării contractului în cauză (25 august 2011) şi până la data încetării efectelor acestuia, inclusiv a despăgubirilor de 1% pe zi din valoarea apei termominerale folosite şi neachitate, sau a dobânzii legale penalizatoare capitalizate, calculate conform O.G. nr. 13/2011, pe perioada cuprinsă între data îndatorării şi data achitării efective a sumelor datorate, sume cuantificate provizoriu la 1.300.000 lei, iar, în subsidiar, rezilierea contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, de B.N.P. „D.”, precum şi a actelor adiţionale nr. l, autentificat sub nr. 2108 din 27 decembrie 2011 şi nr. 2, autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014, din culpa exclusivă a pârâtei, precum şi obligarea acesteia la plata de daune-interese, estimate provizoriu la 1.700.000 lei.
În drept, a invocat toate dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
2. Pârâta S.C. C. S.R.L., prin cererea reconvențională depusă la data de 11 martie 2016 şi precizată la data de 1 iunie 2016, a solicitat instanţei ca, în cazul în care se admite capătul de cerere principală privind nulitatea contractului de asociere în participaţiune, să se dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de asociere în participaţiune şi, în subsidiar, în ipoteza respingerii de către instanţă de judecată a cererii de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract, să fie obligată reclamanta la restituirea sumelor achitate de către pârâta S.C. C. S.R.L., în cuantum total de 510.000 lei, iar, în cazul în care se admite capătul de cerere al reclamantei privind rezilierea contractului de asociere în participaţiune, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea integrală a sumelor achitate de către pârâtă, în cuantum total estimat la 510.000 lei.
În drept, art. 967 C. civ. (1864), art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, art. 1226 alin. (2), art. 1233 NCC, art. 26 alin. 4, 5 şi Legea nr. 325/2006.
3. La data de 10 iunie 2016 S.C. F. S.A. - în insolvenţă a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei S.C. A. S.A. - în insolvenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 63 Noul C. proc. civ., arătând că susţine acţiunea formulată de către reclamantă, în calitatea sa de acţionar majoritar al S.C. A. S.A. - în insolvenţă.
4. La data de 10 noiembrie 2016 au formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei S.C. A. S.A. - în insolvenţă, S.C. G. S.R.L. şi H., în calitate de creditori majoritari şi, respectiv, președinte al Comitetului creditorilor debitori reclamanţi, a cărui insolvenţă a fost deschisă de către Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 564 JS din 14 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/115/2015*.
În drept, art. 61 alin. 1 şi alin. 3, art. 63 C. proc. civ.
5. Pârâta S.C. C. S.R.L. a depus la data de 11 martie 2016 cerere de chemare în garanţie în contradictoriu cu I., în raport de calitatea acestuia de preşedinte al Consiliului de administraţie al S.C. A. S.A. În drept, art. 72 şi urm. C. proc. civ., art. 998 şi urm. C. civ. (1864).
6. La data de 13 iunie 2016 Consorţiul J. S.P.R.L. - C.I.I. K., în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.A. - în insolvenţă, a depus cerere de renunţare la judecata în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitul având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea tuturor prestaţiilor de care a beneficiat aceasta în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. 1331 din 25 august 2011, inclusiv plata integrală a contravalorii apei termale folosite şi neachitate sau a dobânzii penalizatoare capitalizate pentru perioada cuprinsă între data îndatorării şi data achitării efective a sumelor datorate, sume cuantificate provizoriu la 1.300.000 RON şi la obligarea pârâtei la plata de daune-interese, estimate provizoriu la 1.700.000 RON.
A arătat reclamanta că îşi rezervă dreptul de a formula pe cale separată acţiune în pretenţii în funcţie de soluţia ce va fi pronunţată în dosar cu privire la nulitatea absolută sau rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 1331 din 25 august 2011 şi a actelor adiţionale.
- Hotărârea primei instanţe
7. Prin sentinţa civilă nr. 544 din 12 mai 2017, Tribunalul Caraş-Severin, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă.
A respins cererile de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulate de S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.A. - în insolvenţă şi H., ca neîntemeiate.
- Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe
8. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă, prin administrator judiciar Consorţiul J. S.P.R.L. şi intervenientul accesoriu H., solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi precizată, precum şi admiterea cererii de intervenţie accesorie în interesul reclamantei.
În drept, dispoziţiile legale din cuprinsul apelului.
- Hotărârea instanţei de apel
9. Prin decizia civilă nr. 225/A din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar PDA L. S.P.R.L. şi de apelantul intervenient accesoriu H.
A schimbat hotărârea apelată în sensul că:
A admis acţiunea civilă astfel cum a fost formulată şi precizată de către reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă, prin administrator judiciar PDA L. S.P.R.L., cât şi cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenientul H.
A constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011 de BNP „D.” şi a actelor adiţionale nr. 1 autentificat sub nr. 2108 din 17 decembrie 2011 şi nr. 2 autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
A obligat pârâta intimată S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta apelantă la cheltuieli de judecată în sumă de 12.000 lei, din care suma de 9.000 lei onorariu avocat în primă instanţă şi 3.000 lei în apel.
10. Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 479 alin. 1 C. proc. civ., că apelurile sunt fondate.
11. A apreciat instanţa de apel că în mod corect tribunalul a constatat că în ceea ce priveşte cotele de participare la beneficii şi pierderi, într-adevăr, în contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, părţile au omis a insera clauza cu privire la aceste cote, dar, în pofida acestui fapt, tribunalul a reţinut că omisiunea iniţială a fost complinită ulterior, la data de 15 septembrie 2011, prin Încheierea de rectificare nr. 8268 din 15 septembrie 2011, emisă de BNP „D.”, prin care s-a dispus, în temeiul art. 53 din Legea nr. 36/1995 şi art. 61 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, rectificarea contractului de asociere în participaţiune în sensul îndreptării omisiunii vădite din art. 1, cu următoarea menţiune: „cota de participare la beneficiile şi pierderile rezultate din activitatea desfăşurată de asociaţi este de 50 % pentru S.C. A. S.A. şi de 50 % pentru S.C. C. S.R.L.”, celelalte clauze rămânând valabile.
Tribunalul a avut în vedere faptul că notarul public a procedat în acest mod la cererea celor două părţi contractante care, prin adresa nr. 82681 din 15 septembrie 2011 au solicitat îndreptarea omisiunii vădite în sensul menționării în contract a cetelor de participare.
12. Instanţa de prim control judiciar a apreciat însă că în cauză, Notarul public - B.N.P. „D.” nu putea să rectifice un contract autentic cu privire la modificarea obiectului acestuia, întrucât procedura de rectificare se află la dispoziția notarului pentru a îndrepta exclusiv erori materiale strecurate în cuprinsul actelor autentice sau pentru a complini eventualele omisiuni vădite la data încheierii contractului.
O astfel de completare, a considerat instanţa de apel, nu poate fi catalogată drept o „omisiune vădită” pe care notarul să o rectifice, obiectul contractului fiind rezultatul, în exclusivitate, al acordului de voinţă al părţilor contractante.
Procedând la validarea rectificării contractului de asociere în participaţiune, tribunalul a încălcat prevederile art. 251 C. com. şi ale art. 256 C. com., hotărârea pronunţată fiind astfel vădit nelegală.
13. A mai reţinut instanţa de apel că la baza pronunţării hotărârii de primă instanţă a stat şi considerentul potrivit căruia: „părţile ... au şi pus în executare toate aceste clauze între dovezile cele mai concludente regăsindu-se achitarea de către pârâtă a aportului în numerar în funcție de cota de participare de 50 %, suportarea cheltuielilor de exploatare în considerarea aceluiași procent de participare şi furnizarea apei termo-minerale de către reclamantă în acord cu prevederile contractuale”, care dovedește faptul că hotărârea pronunţată este rezultatul, printre altele, a unei confuzii între instituţia juridică a nulităţii absolute şi aceea a nulităţii relative, în sensul că sub imperiul Codului civil (1864), nulitatea absolută nu putea fi acoperită prin confirmare.
14. A apreciat prima instanţă de control judiciar că în mod eronat judecătorul fondului şi-a întemeiat hotărârea pronunţată pe dispoziţiile art. 977 C. civ. (1864) când, dimpotrivă, în cauză este vorba despre o clauză contractuală care lipsește cu desăvârșire, iar nu despre o clauză existentă, supusă interpretării judecătorului, din cauza diferendului ivit între cele două părţi, care au ca obiect sensul atribuit de ele acelei clauze, la momentul încheierii contractului.
15. Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate absolută a contractului de asociere în participaţiune, nr. 1331 din 25 august 2011, anume nerespectarea, la încheierea contractului, a prevederilor imperative ale Legii minelor nr. 85/2003, instanţa de apel a reţinut că judecătorul fondului a identificat corect textele legale aplicabile speţei (art. 24 şi art. 38 din Legea minelor), din care rezultă că atât transferul de drepturi şi de obligaţii născute în beneficiul, respectiv în sarcina unei persoane juridice deţinătoare a unei licenţe de exploatare minim prevăzute în licenţă, se fac numai cu prealabila aprobare a autorităţii competente, dar, a apreciat instanţa de apel că, în mod nefondat, prima instanţă a statuat că doar transferul fără aprobare anterioară este lovit de nulitate absolută, nu şi asocierea.
Instanţa de apel a apreciat că Acordul ANRM nr. 2 din 14 iulie 2015 prin care s-a aprobat asocierea în vederea executării activităților miniere de exploatare în cadrul licenţelor de concesiune pentru exploatare nr. 3079/2002 şi nr. 3080/2002, contrar celor constatate de către tribunal, nu este de natură a valida contractul de asociere în participaţiune nr. 1331/2011, preşedintele acestei instituţii neavând competenţa de a se pronunţa cu privire la data la care intră în vigoare acest contract şi, mai ales, nici pe aceea de a-l valida.
În lipsa unui nou acord de voinţă al părţilor, ulterior Acordului ANRM nr. 2 din 14 iulie 2015, nu poate fi vorba despre existenţa, între acestea, a unui contract de asociere în participaţiune cu conținutul celui cu nr. 1331 din 25 august 2011.
16. Cu privire la cauza Contractului de asociere în participaţiune nr. 1331 din 25 august 2011, instanţa de apel a reţinut că aceasta este ilicită şi imorală, în raport de faptul că ambele părţi au cunoscut atât faptul că dreptul de dispoziţie al S.C. A. S.A. este drastic limitat, astfel încât orice act de dispoziţie al acestei societăţi trebuia contrasemnat de către administratorul S.C. F. S.A., cât şi existenţa procedurilor legale de urmat, precum şi a interdicțiilor existente în domeniul exploatării resurselor minerale.
17. Referitor la cauza de nulitate constând în omisiunea indicării preţului apelor termo-minerale, instanţa de apel a apreciat că sentința tribunalului este netemeinică, întrucât, contrar celor reţinute de către judecătorul fondului, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 1233 NCC, ci dispoziţiile Codului civil de la 1864 care guvernează atât condiţiile de validitate ale Contractului de asociere nr. 1331 din 25 august 2011, cât şi efectele acestuia.
Potrivit dispoziţiilor Codului civil - 1864, a arătat instanţa de apel, preţul era un element esenţial al contractului de vânzare - cumpărare, fără de care acesta nu putea exista, fiind lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 964.
18. Totodată, şi Actul adiţional nr. 2 din 6 mai 2014 este lovit de nulitate absolută, a constatat instanţa de apel, întrucât la încheierea acestuia părțile au omis a indica preţul apei termo-minerale, fiind lipsit de relevanţă faptul că, ulterior, după deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar al S.C. A. S.A. a individualizat suma datorată de către pârâtă cu titlu de preţ, fapt care nu poate valida actul juridic în discuție.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel
19. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
20. A criticat recurenta pârâtă decizia instanţei de apel în raport de faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de apel reluând exclusiv argumentele apelantei reclamante din cererea de apel şi din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 26 februarie 2018, fără a le însoţi de analiza proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, fără a arăta atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, în speţă argumentele pârâţilor.
21. Totodată, a susţinut recurenta pârâtă că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, în sensul că a reţinut existenţa cauzei de nulitate absolută constând în omisiunea indicării preţului apei termo-minerale, la momentul încheierii Actului adiţional nr. 2 la Contractul de asociere în participaţiune, prin raportare la dispoziţiile Codului civil - 1864 incidente în materia contractului de vânzare - cumpărare, în condiţiile în care actele juridice deduse judecății constau în contractul de asociere în participaţiune şi actele adiţionale subsecvente şi nu într-un contract de vânzare - cumpărare.
22. Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 977 şi art. 1191 C. civ. - 1864, ale art. 53 din Legea nr. 36/1995 şi ale art. 256 C. com., precum şi încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 24 şi ale art. 38 din Legea minelor nr. 85/2003, ale art. 966, art. 964 C. civ. 1864, ale art. 1233 şi art. 1255 alin. 2, art. 1259 NCC, respectiv ale art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.
23. A arătat recurenta pârâtă că sunt corecte reţinerile instanţei de apel sub aspectul inexistenţei puterii de lucru judecat cu privire la nulitatea contractului de asociere, instanţa de apel constatând corect că prin sentinţa civilă nr. 2298/2014, pronunţată în dosarul nr. x/208/2014, al Tribunalului Caraş-Severin nu s-a reţinut nicăieri cu putere de lucru judecat nulitatea contractului de asociere în participaţiune, nr. 1331 din 25 august 2011.
24. Corecte sunt şi considerentele instanţei de apel sub aspectul neanalizării motivelor de apel invocate cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. 3 C. proc. civ. de către intervenientul apelant H.
25. Considerentele instanței de apel sunt corecte, de asemenea, şi sub aspectul neanalizării cererilor de intervenţie accesorie formulate în interesul S.C. A. S.A. de către S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.A., aceştia nedeclarând apel împotriva sentinţei civile pronunţate de către Tribunalul Caraş-Severin.
26. Recurenta pârâtă a solicitat casarea deciziei civile nr. 225/A din 3 aprilie 2018 şi trimiterea cauzei oricărei alte instanţe de acelaşi grad, potrivit prevederilor art. 497 C. proc. civ.
În probaţiune recurenta pârâtă a depus înscrisuri.
- Apărările intimaţilor
27. Prin întâmpinarea sa, intimata reclamantă S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar S.C.P. L. S.P.R.L. a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, iar, în subsidiar, excepţia nulităţii recursului, întrucât, motivele expuse nu se încadrează în niciuna din prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
28. Prin întâmpinare, intimaţii intervenienţi în interesul reclamantei, S.C. G. S.R.L. Bucureşti - prin administrator judiciar, C.I.I. „M.” şi H. au invocat inadmisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. 2 C. proc. civ., art. 27 C. proc. civ. şi Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea deciziei C.C.R. nr. 369/2017, iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanța de apel.
29. Prin Încheierea pronunţată la 6 iunie 2019 Înalta Curte, Completul de filtru, a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L.
30. Recurenta pârâtă, intimata reclamantă şi intimata intervenită S.C. G. S.R.L., prin H., au depus concluzii scrise.
G. Considerentele instanţei de recurs
31. Analizând decizia civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs şi apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
35. - Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. - „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei” - este fondat.
Art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. prevede obligaţia pentru instanţa de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pe de altă parte, în calea de atac, instanţa de control judiciar, în speţă instanţa de apel, nu este scutită de obligaţia de a examina problemele invocate atât prin motivarea căii de atac, cât şi prin apărările susţinute nemijlocit în faţa sa; chiar şi atunci când îşi însușește argumentația din motivarea căii de atac, fiind ţinută să coreleze motivarea hotărârii cu criticile susţinute prin motivele căii de atac, cu care este învestită, dar să prezinte, totodată, rațiunile pentru care înlătură susținerile şi apărările celorlalte părţi şi pentru care confirmă sau infirmă soluția instanţei de fond.
În cauză, deşi în cuprinsul hotărârii pronunţate instanţa de apel a prezentat în extenso susținerile părţilor, susținerile intimatei pârâte S.C. C. S.R.L. fiind prezentate la pag. 22 - 40 din decizia nr. 225/2018, în motivarea soluţiei adoptate nu se analizează niciuna dintre susţinerile şi apărările acesteia, după cum corect a semnalat recurenta pârâtă în motivarea recursului.
Astfel, instanţa de apel a constatat întemeiat motivul de apel potrivit căruia notarul public nu putea să rectifice un contract pentru a complini eventualele omisiuni vădite la data încheierii acestuia, motiv pentru care contractul de asociere în participaţiune ar fi lovit de o cauză de nulitate absolută ce nu poate fi acoperită prin confirmare, fără a analiza şi argumentele pârâtei C., în combaterea celor de mai sus şi a arăta, motivat, de ce au fost înlăturate.
În acelaşi sens, instanţa de apel, consideră întemeiat motivul de apel conform căruia un alt motiv de nulitate absolută a contractului nr. 1331 din 25 august 2011 îl constituie nerespectarea la încheierea sa, a prevederilor Legii minelor, nr. 85/2003, art. 24 şi art. 38, potrivit cărora atât transferul de drepturi şi de obligaţii născute în beneficiul, respectiv sarcina unei persoane juridice deţinătoare a unei licenţe de exploatare, cât şi asocierea acestui titular de licenţă cu un terţ în vederea executării activităților miniere prevăzute în licenţă se fac numai cu aprobarea prealabilă a autorităţii competente; motiv pentru care instanţa de apel a considerat că asocierea părţilor, în absența aprobării anterioare, este nulă absolut.
Nici în acest caz instanţa de apel nu a arătat motivat care au fost susținerile şi argumentele C. cu privire la faptul că cele două operaţiuni juridice prevăzute de art. 24 şi art. 38 lit. e) din Legea nr. 85/2003, a minelor, sunt distincte şi numai în cazul operaţiunii de transferare a drepturilor (caz prevăzut de art. 24 din lege) acordul ANRM reprezintă o condiţie de validitate a contractului, iar nu şi lipsa acordului privind asocierea şi de ce au fost înlăturate.
Tot astfel, niciuna dintre susţinerile şi apărările intimatei C. nu a fost analizată şi înlăturată motivat de către instanţa de apel cu privire la celelalte raţiuni vizând cauza ilicită şi imorală a contractului de asociere în participaţiune, relativ la intrarea în insolvenţă a acţionarului majoritar al apelantei reclamante S.C. A. S.A.
Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a arătat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico contra Italia, 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Albina contra România).
Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, instanţa de apel, schimbând natura contractului încheiat între părţi, a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului civil (1864) cu privire la elementele esenţiale ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv „preţul contractului”, fără de care contractul este lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 964, indiferent de faptul că, ulterior, după deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar a individualizat suma datorată de către pârâtă cu titlu de preţ, nulitatea absolută neputând fi nici validată, nici confirmată.
În speţă însă, atât denumirea contractului nr. 1331 din 25 august 2011, cât şi clauzele contractului stabilite de părţi probează indubitabil încheierea, în condiţiile art. 251 - 256 C. com., unui contract de asociere în participaţiune. Rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat cu neobservarea obiectului şi cauzei precizate, astfel încât hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.
36. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. - „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material” - este fondat.
În speţă, se constată încheierea unui contract de asociere în participaţiune, autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011 de B.N.P. „D.”, ce intră sub incidenţa art. 251 - 256 C. com. (1887).
Potrivit dispoziţiilor art. 255 C. com., convenţia părţilor determină forma, întinderea şi condiţiile asociaţiunii.
Încheierea contractului de asociere în participaţiune nu este supusă unor condiţii de formă, forma scrisă fiind necesară ad probationem, şi nu ad validitatem.
Principiul consensualismului, consacrat de Codul civil - 1864 - potrivit căruia actul juridic, în principiu, este valabil fără să îmbrace o anumită formă, fiind necesară şi suficientă simpla manifestare de voinţă, a fost impus de nevoile circuitului civil, care reclamă un schimb rapid de bunuri, prestaţii şi servicii, ca şi de principiul libertății actelor juridice civile. Acest principiu a fost păstrat şi de Noul Cod civil (art. 1178).
Faptul că părţile contractante au înţeles, în cauza pendinte, să încheie contractul de asociere în participaţiune în faţa notarului public, nu schimbă însă natura juridică a contractului de asociere în participaţiune, sens în care instanţa de apel trebuia să se raporteze la regulile de drept aplicabile unui contract consensual, guvernat de dispoziţiile art. 251 – 256 C. com. (1887), şi nu la cele aplicabile unui contract a cărui încheiere autentică este cerută ad validitatem şi să aplice, în consecinţă, texte legale, altele decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut eronat că notarul public nu putea da Încheierea de rectificare nr. 8268 din 15 septembrie 2011, la solicitarea părţilor, întrucât ar fi acoperit astfel o nulitate absolută, fără a arăta de ce în speţă ne-am regăsi în prezenţa unui caz de nulitate absolută a unui contract consensual şi fără a observa dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activității notariale, care abilitează notarul public să refuze întocmirea unui act doar în cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri.
Totodată, refuzul aplicării legii, constând în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris) a art. 38 lit. e) din Legea minelor nr. 85/2003 la situaţia de fapt căreia îi este incidentă şi confuzia vădită cu dispoziţiile art. 24 din aceeaşi lege care nu sunt incidente în cazul asocierii, ci doar în cazul transferului unei licenţe, reprezintă un caz clar de încălcare a legii, cu atât mai mult cu cât această afirmaţie a instanţei de apel este nemotivată.
Înalta Curte reţine şi incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel, respectiv aplicarea de către instanţa de apel a unei alte legi decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății, anume dispoziţiile Codului civil - 1864 referitoare la contractul de vânzare - cumpărare unui contract de asociere în participaţiune, supus reglementării art. 251 - 256 C. com. (1887), caz în care, aşa cum s-a arătat în doctrină, „instanţa, dând la o parte normele de drept substanţial potrivite, rătăceşte într-un domeniu străin al dreptului”.
37. Faţă de considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de către recurenta pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225/A din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza Curţii de Apel Târgu Mureş, pentru o nouă judecată.