Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 326/A/2019

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2017/a23, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 250 din 16.04.2019, prin care, în esenţă, s-a stabilit că instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea de încadrare juridică printr-o hotărâre ce nu soluţionează fondul cauzei, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A., respectiv din infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., şi infracţiunea de furt de arbori tăiaţi fără drept, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de instigare la tăiere fără drept de arbori, în varianta normativă prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 107 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi instigare la furt de arbori tăiaţi fără drept, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. Având în vedere aşa cum sunt descrise actele imputate acestui inculpat în partea expozitivă a rechizitoriului, activitatea sa infracţională se circumscrie, ca şi formă de participaţie penală, noţiunii de instigator, aşa cum este aceasta descrisă în accepţiunea legii penale generale, şi nu noţiunii de autor. Instanţa a menţionat faptul că se vor expune considerente mai ample privind schimbarea de încadrare juridică în hotărârea finală.

Prin aceeaşi încheiere s-a stabilit termen pentru pronunţare asupra apelurilor la data de 17.10.2019.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, inculpatul A. a formulat apel.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac având în vedere dispoziţiile art. 408 C. proc. pen. potrivit cărora doar sentinţele pot fi atacate cu apel, nu şi încheierile pronunţate în cursul judecării apelului.

Examinând contestaţia formulată de inculpat, prioritar cu privire la admisibilitatea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Alin. (2) prevede că încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a înregistrat Dosarul nr. x/2017/a23 ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, inculpatul A. ş.a. împotriva Sentinţei penale nr. 2009 din data de 02.07.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi.

Având în vedere Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 pronunţată de Curtea Constituţională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20.06.2019, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei, instanţa de apel, prin încheierea din data de 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori (atacată în cauză), a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A.

Împotriva dispoziţiei instanţei de apel de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A., a fost declarat apel, dosarul fiind înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară.

În raport de dispoziţiile legale mai sus citate, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 02 octombrie 2019 nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanţă, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.

Având în vedere art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiţie, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, apelantului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2017/a23.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2017/a23.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV